ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2413/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Reclamantul B.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T.E. - persoană fizică autorizată ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare asupra spațiului comercial situat în București, Str. Tache Ionescu, cu o suprafață construită de 35,09 mp și o suprafață utilă de 230,90 mp împreună cu cota aferentă indiviză din terenul în suprafață totală de 73,72 mp. În motivarea acțiunii s-a arătat că între T.E. - persoană fizică autorizată în calitate de promitent vânzător și reclamant, în calitate de promitent cumpărător, s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată din 11 iunie 2004 de notarul public A.B.Ș.

prin care promitentul-vânzător și-a asumat obligația ca cel mai târziu la data de 11 iunie 2007 să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică privind spațiul comercial descris mai sus. Reclamantul a arătat că l-a notificat pe promitentul-vânzător prin executor judecătoresc somându-l să se prezinte la B.N.P. - C.C.A. la data de 11 iunie 2007 între orele 1500 - 1600 pentru a se încheia în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare, însă pârâtul nu s-a prezentat. A precizat reclamantul că a achitat prețul vânzării integral la data semnării promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare.

Prin sentința nr. 10572 din 03 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, se admite cererea formulată de reclamantul B.P., iar prezenta hotărâre ține loc de act de vânzare-cumpărare asupra spațiului comercial situat în București, str. Tache Ionescu cu o suprafață construită de 35,09 mp și suprafață utilă de 230,90 mp, împreună cu cota aferentă indiviză din terenul în suprafață de 73,72 mp., pârâtul fiind obligat la plata sumei de 7.426 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat). Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, întrucât pârâta și-a asumat prin încheierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată din 11 iunie 2004 de B.N.

- S.C.A.S. din București, obligația de a perfecta cel târziu la data de 11 iunie 2007 contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, și față de împrejurarea că pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație, deși termenul stabilit prin contract a expirat, iar reclamantul și-a îndeplinit obligația de a achita prețul vânzării încă de la data de 11 iunie 2004, cererea formulată este întemeiată. S-a mai reținut că pârâtului i-a fost comunicată notificarea reclamantului, prin care i se solicită să se prezinte la notariat în ziua de 11 iunie 2007, precum și faptul că termenul stabilit în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nu are natura juridică a unui termen extinctiv, așa cum s-a invocat de către pârât.

În ce privește susținerea conform căreia antecontractul ar cuprinde o „clauză de dezicere ” stipulată în favoarea pârâtului, s-a apreciat că o astfel de clauză nu poate fi dedusă din faptul că părțile au stabilit că în situația în care perfectarea contractului de vânzare-cumpărare nu se poate face din culpa promitentului vânzător, acesta din urmă se obligă să achite promitentului - cumpărător suma de 500.000 euro cu titlu de despăgubiri. Stabilirea dreptului la despăgubiri a promitentului cumpărător nu exclude dreptul acestuia de a obține îndeplinirea exactă a obligației principale asumate de promitentul - vânzător, ci se adaugă acesteia.

Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâtul Prin Decizia nr. 69 din 04 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, se admite apelul declarat de apelantul pârât T.E., fiind schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că prezenta hotărâre va ține loc de act de vânzare-cumpărare încheiat între T.E., în calitate de vânzător și B.P. în calitate de cumpărător pentru imobilul spațiu comercial, situat în București Str. Tache Ionescu, cu o suprafață construită de 35,09 mp și o suprafață utilă de 230,90 mp, împreună cu cota aferentă indiviză din terenul în suprafața totală de 73,72 mp, pentru prețul de 2.449.144.950 ROL. În considerentele decizie s-a reținut că, în ședința din 21 ianuarie 2010, Curtea a invocat din oficiu potrivit dispozițiilor articolelor 295 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., motivul de ordine publică în ce privește respectarea de către hotărârea judecătorească atacată a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Titlul X din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Instanța de apel a reținut că, în mod corect instanța de fond a reținut că cererea reclamantului este întemeiată, dând eficiență dispozițiilor articolului 969 C. civ.

și ale articolului 1073 C. civ., motivat de faptul că pârâtul, prin încheierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată din 11 iunie 2004, și-a asumat obligația de a perfecta cel târziu la data de 11 iunie 2007 contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică, însă acesta nu si-a îndeplinit obligația, deși termenul stabilit prin contract a expirat, iar reclamantul si-a îndeplinit obligația de a achita prețul vânzării de 2.449.144.950 ROL încă din data de 11 iunie 2004. În mod corect s-a reținut de prima instanță că nu poate fi primită apărarea pârâtului că până la data de 26 mai 2007, imobilul era scos temporar din circuitul juridic civil, întrucât după această dată și până la 11 iunie 2007 nu există nici un impediment legal pentru încheierea contractului.

Din înscrisurile cauzei rezultă că reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să continue judecata în contradictoriu cu T.E. (fila 120 - fond) față de radierea comerciantului T.E. persoană fizică, ce reiese din rezoluția nr. 185 din 21 mai 2008 a Directorului Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București din certificatul de radiere din 27 mai 2008 (filele 130 -131 dosar fond). Curtea a apreciat corectă și reținerea de către instanța de fond a faptului că în speță, antecontractul nu cuprinde o „clauză de dezicere” stipulată în favoarea pârâtului, neputându-se deduce din faptul că părțile au stabilit că în situația în care perfectarea contractului de vânzare-cumpărare nu se poate face din culpa promitentului vânzător, acesta din urmă se obligă să achite promitentului - cumpărător suma de 500.000 euro cu titlu de despăgubiri.

Curtea nu a luat în considerare aspectele menționate de către intimatul reclamant în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei în apel, relativ la insuficienta timbrare a apelului (cu suma de 2.618 lei, în loc de 2.817,83 lei) motivat de faptul că excepția insuficientei timbrări a apelului s-a invocat prin concluziile scrise, după închiderea dezbaterilor. Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâtul T.E., întemeiat pe art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței recurate. in sensul admiterii apelului si, pe cale de consecința, respingerea ca neîntemeiata a acțiunii introductive.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul considera ca motivarea deciziei de apel este contradictorie, si nu răspunde criticilor aduse sentinței prin motivele de apel, că nu a avut cunoștința de Notificarea nr. 384 din 06 iunie 2007 indicata de parat, aceasta nefiindu-i înmânată așa încât sa poată da curs convocării făcute, cat privește cea de-a doua notificare, precizează ca nu s-a putut prezenta la convocarea făcuta, dat fiind faptul ca in intervalul 25 iunie 2007-30 iunie 2007, a fost internat la Spitalul Clinic de Urgenta București, secția medicala I, cu grave probleme de sănătate, după cum rezulta din Biletul de externare atașat. Recurentul a mai învederat că în mod eronat a apreciat instanța ca in contract nu exista o clauza de dezicere, din moment ce părțile accepta posibilitatea de răzgândire si reglementează consecințele unei atare ipoteze, este evident ca au înțeles sa contracteze in aceste condiții - respectiv in condițiile posibilității de răzgândire.

(Decizia nr. 5111 din 21 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civila si de proprietate intelectuala, pronunțata în Dosarul nr. 12538/3/2005, precum si Decizia nr. 1101 din 02 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comerciala, pronunțata în Dosarul nr. 3381/30/2007). Cu privire la cadrul procesual stabilit de reclamant, care a înțeles sa se judece in contradictoriu cu T.E. - P.F.A., tratând pârâtul T.E. - P.F.A. ca pe o entitate juridica de sine stătătoare, recurentul susține că instanța de apel nici nu tratat aceasta problema ridicata, menținând hotărârea primei instanțe tot in contradictoriu cu T.E., iar nu cu T.E. - P.F.A. Recurentul susține că cererea de introducere in cauza a unui alt parat, in locul paratului inițial, lipsit de capacitate procesuala, constituie o modificare a cererii de chemare in judecata, in considerarea prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc.

civ. și nu se poate vorbi despre existenta unei erori materiale, îndreptate printr-o simpla precizare a cererii, astfel că solicită instanței ca observe faptul Promisiunea bilaterala de vânzare - cumpărare este încheiata cu T.E. - Persoana fizica autorizata. Prin urmare, cererea de chemare in judecata fost îndreptata împotriva lui T.E. - Persoana fizica autorizata, tocmai pentru ca aceasta a fost entitatea juridica parte la contract. Intimatul B.P. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului. Înalta Curte, analizând recursul prin prisma criticilor formulate, va casa decizia atacată pentru următoarele considerente: Instanța de apel nu a analizat criticile privitoare la cadrul procesual, iar cererea de introducere în cauză a unui alt pârât, în locul pârâtului inițial, lipsit de capacitate procesuală, constituie o modificare a cererii de chemare în judecata, în considerarea prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc.

civ, astfel că în acest caz, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor procedurale, trebuia sa „dispună amânarea pricinii si comunicarea cererii modificate pârâtului, in vederea facerii întâmpinării”. Nu se poate vorbi despre existenta unei erori materiale, îndreptate printr-o simpla precizare a cererii, pentru că Promisiunea bilaterala de vânzare - cumpărare a fost încheiata cu T.E. - Persoana fizica autorizata. Prin urmare, cererea de chemare în judecată fost îndreptata împotriva lui T.E. - P.F.A., tocmai pentru că aceasta a fost entitatea juridica parte la contract. Din moment ce existenta acestuia a încetat, înseamnă ca în prezent pârâtul nu mai deține capacitate procesuala. Instanța de fond a înțeles sa rezolve aceasta situație prin admiterea unei simple precizări, când in realitate, trebuia avut in vedere art. 243 alin. (1), pct. 1 C. proc.

civ., iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestor critici, menținând în parte soluția tot într-un cadru procesual greșit stabilit. Toate celelalte critici ale recurentului nu vor mai fi analizate, în raport de cele reținute, urmând a fi cercetate de către instanța de apel, după corecta stabilire a cadrului procesual. Pentru considerentele reținute, conform art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâtul T.E. împotriva Deciziei nr. 69 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, va fi casată decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul T.E. împotriva Deciziei nr. 69 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2010.