ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.02.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 889/2010

HOTĂRÂRE
12.02.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 889/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1221 din 09 octombrie 2007 pronunțată de Tribunal București, secția a V-a

civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes, totodată, s-a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC T.R.E. SRL în

contradictoriu cu pârâții SC S.I. SRL și M.L.(L.)M.

Pentru a pronunța această

sentință, s-a reținut că la data de 20 iulie 2005, între pârâtă, în calitate de

vânzător promitent - personal și ca mandatar pentru F.E.T.A., B.E.C., A.A.I.C.,

A.J.G.H., P.N.R.C. și St.N.G.C., și reclamantă, în calitate de cumpărător

promitent, pentru imobilul situat în București, str. General Budișteanu, compus

din teren în suprafață de 2220 mp și 4 corpuri de clădire.

Natura juridică a

acestui act este aceea a unui antecontract de vânzare – cumpărare din care a

rezultat în sarcina promitentei – vânzătoare obligația de a încheia cu

promitenta – cumpărătoare, pe de o parte, un alt antecontract, după întabularea

dreptului de proprietate al promitentei – vânzătoare iar, pe de altă parte, un

contract de vânzare – cumpărare în formă autentică, pentru imobilul menționat

în antecontract, după ce acesta va fi eliberat de chiriași.

La data de 24

octombrie 2006, aceeași pârâtă a încheiat cu pârâta SC S.I. SRL contractul de

vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1175, vizând același imobil, act a

cărui nulitate absolută se solicită în cauză, ca fiind perfectat cu fraudarea

drepturilor reclamantei și având o cauză ilicită.

Tribunalul a

constatat că, prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr. 1175/2006,

pârâta M.L.M. și-a încălcat obligațiile asumate prin antecontract, totodată, au

fost lezate drepturile reclamantei rezultate din același act, respectiv dreptul

de a încheia un contract prin care să dobândească dreptul de proprietate asupra

imobilului.

Cu toate acestea, frauda

drepturilor creditorului nu conduce la nulitatea absolută a contractului astfel

încheiat, deoarece nu s-a făcut dovada că pârâta SC S.I. SRL ar fi cunoscut

existența antecontractului de vânzare – cumpărare.

Nici cauza ilicită,

ca motiv de nulitate absolută a contractului, nu poate fi reținută, întrucât nu

s-a făcut dovada că vreuna dintre părțile contractului de vânzare-cumpărare a

cărui nulitate se solicită a fi constatată ar fi urmărit prin încheierea acestui

contract fraudarea drepturilor reclamantei. Nu s-a făcut dovada că scopul urmărit

de pârâta cumpărătoare ar fi fost altul decât acela de a dobândi dreptul de

proprietate asupra imobilului, iar scopul pârâtei vânzătoare ar fi fost altul

decât acela de a dobândi prețul convenit cu cumpărătoarea.

Apelurile declarate

de către reclamantă și pârâta M.L.M. au fost respinse, ca nefondate, prin

decizia nr. 136 din 26 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-au

confirmat în totalitate legalitatea și temeinicia considerentelor primei

instanțe.

Împotriva deciziei

menționate, a declarat recurs reclamantul, înregistrat la data de 18 martie 2009.

Prin motivele de recurs

depuse la data de 21 aprilie 2009, s-au formulat critici de nelegalitate a

deciziei, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în

esență, că, potrivit clauzelor antecontractului încheiat la data de 20 iulie 2005,

promitenta-vânzătoare nu se putea răzgândi în orice condiții să încheie un alt

antecontract/contract de vânzare-cumpărare, părțile prevăzând o modalitate de

desființare a antecontractului doar cu condiția parcurgerii unei anumite

proceduri de către promitenta-vânzătoare, dispoziție contractuală ce reprezintă

o valabilă clauză de dezicere stipulată în favoarea promitentei-vânzătoare.

Pe de altă parte, vânzarea

de către promitenta-vânzătoare a imobilului ce făcea obiectul antecontractului

a fost o operațiune speculativă ilicită, încheiat fiind cu fraudarea legii și a

drepturilor promitentului - cumpărător.

Având în vedere principiul

„fraus omnia corumpit”, în mod greșit, instanțele de fond au reținut buna -

credință a intimatei SC S.I. SRL la cumpărarea aceluiași imobil, în condițiile

în care aceasta și-a asumat riscul ca un terț să poată invoca drepturi în

legătură cu imobilul.

Din probele

administrate, precum și din modul în care s-au prevăzut obligațiile asumate

prin contract de către intimata M. rezultă că SC S. nu a fost străină de antecontract,

astfel încât nu se poate reține buna-credință a SC S. la încheierea actului de

vânzare - cumpărare.

La termenul din 12

februarie 2010, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului

în considerarea depunerii tardive a motivelor de recurs, cauza fiind reținută

spre soluționare pe acest aspect.

Față de excepția

invocată, Curtea apreciază că este întemeiată, întrucât recurenta - pârâtă nu a

depus motivele de recurs în termenul prevăzut de art. 303 C. proc. civ.,

potrivit căruia calea de atac se va motiva prin însăși cererea de recurs sau

înlăuntrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., respectiv în 15 zile

de la comunicarea hotărârii.

Or, în cauză,

comunicarea deciziei de apel s-a efectuat către recurenta – pârâtă la data de 2

aprilie 2009, la domiciliul ales, respectiv la adresa avocatului C.N., indicată

ca atare în condițiile art. 98 C. proc. civ.

De la acea dată, recurenta

ar fi trebuit să motiveze calea de atac în termenul procedural de 15 zile,

respectiv până la data de 20 aprilie 2009, ceea ce nu s-a întâmplat, motivele

de recurs fiind depuse la dosar cu o zi întârziere, respectiv la 21 aprilie 2009.

Nu pot fi reținute

susținerile recurentei în sensul că actul comunicării ce produce efecte este

cel realizat la data de 6 aprilie 2009, deoarece, urmare a încetării mandatului

de reprezentare în proces acordat SCA N.N.D.K.P. și a alegerii de domiciliu

operate în favoarea acesteia, învederate la data de 24 august 2008, reclamanta

și-a ales un nou domiciliu, în aplicarea art. 93 C. proc. civ., la adresa

avocatului C.N., adus la cunoștință conform art. 98, adresă la care comunicarea

deciziei este legal efectuată.

Față de manifestarea

de voință a părții în sensul de a i se comunica toate actele de procedură la noul

domiciliu ales, este lipsită de relevanță, din punctul de vedere al momentului

de început al termenului de recurs, comunicarea deciziei și la o altă adresă

poștală, chiar dacă aceasta a fost menționată în dispozitivul deciziei, din

eroare, ca reprezentând domiciliul ales.

Față de

considerentele expuse, constatând că nu s-au depus motivele de recurs în

termenul arătat, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o

asemenea situație de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a

nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect invocată din oficiu.

În ceea ce privește

cheltuielile de judecată solicitate de către intimata – pârâtă SC S.I. SRL,

acestea urmează a fi acordate în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., față

de modul de soluționare a recursului.

Cu toate acestea, se

impune reducerea cheltuielilor solicitate, apreciindu-se, în aplicarea art. 274

alin. (3) C. proc. civ., că suma de 100.000 lei, menționată în ordinul de plată

datat 10 februarie 2010, în baza facturii nr. 989819 din 9 februarie 2010, este

nejustificat de mare în raport de activitatea pe care avocatul intimatei se

presupune că trebuia să o îndeplinească pentru o apărare corespunzătoare în

cauză.

Astfel, dată fiind

depunerea tardivă a motivelor de recurs, principalul mijloc de apărare la

îndemâna intimatei era acela al excepției nulității recursului, fiind inutile

referirile la aspecte de fond ale cauzei.

Or, în raport de

actele de procedură vizând această apărare, suma de 5.000 lei este considerată

drept suficientă cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, motiv pentru

care va fi acordată intimatei cu acest titlu.

Constată nul declarat

de reclamanta SC T.R.E. SRL împotriva deciziei nr. 136/ A din 26 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Obligă pe recurentă

la plata sumei de 5000 lei, către intimata – pârâtă SC S.I. SRL, reprezentând

cheltuieli de judecată reduse.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-07-01
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2561/2010
să cumpere imobilul reprezentat de terenul liber de construcții în suprafață de 260 mp situat în București, sector 1. Reclamantul susține că a virat prin ordin de plată către SC R. SA la 29 decembrie 2004 avansul în cuantum de 5.000 euro di
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2322/2016
. și C. și cea făcută de M., care au fost respinse ca neîntemeiate. Prin sentința civilă nr. 1267 din 06 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A.
ÎCCJ 2009-02-02
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 888/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2939 din 1 februarie 2007 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, reclamanta SC B.G. SA a chemat în judecată pe pâ
ÎCCJ 2009-05-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5493/2009
2007. La această ultimă dată, pârâții și-au asumat obligația de a transmite reclamantei până la data de 17 mai 2007 printr-o notificare, procesul verbal de evacuare a chiriașilor, susținând totodată, în mod nejustificat, că existența chiria
ÎCCJ 2008-04-10
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1435/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 6653 din 15 mai 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă cererea reclamantei SC F.I.R. P.I.E. SRL în con
Sursă