ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 889/2010

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1221 din 09 octombrie 2007 pronunțată de Tribunal București, secția a V-a civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes, totodată, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC T.R.E. SRL în contradictoriu cu pârâții SC S.I. SRL și M.L.(L.)M. Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că la data de 20 iulie 2005, între pârâtă, în calitate de vânzător promitent - personal și ca mandatar pentru F.E.T.A., B.E.C., A.A.I.C., A.J.G.H., P.N.R.C. și St.N.G.C., și reclamantă, în calitate de cumpărător promitent, pentru imobilul situat în București, str. General Budișteanu, compus din teren în suprafață de 2220 mp și 4 corpuri de clădire.

Natura juridică a acestui act este aceea a unui antecontract de vânzare – cumpărare din care a rezultat în sarcina promitentei – vânzătoare obligația de a încheia cu promitenta – cumpărătoare, pe de o parte, un alt antecontract, după întabularea dreptului de proprietate al promitentei – vânzătoare iar, pe de altă parte, un contract de vânzare – cumpărare în formă autentică, pentru imobilul menționat în antecontract, după ce acesta va fi eliberat de chiriași. La data de 24 octombrie 2006, aceeași pârâtă a încheiat cu pârâta SC S.I. SRL contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1175, vizând același imobil, act a cărui nulitate absolută se solicită în cauză, ca fiind perfectat cu fraudarea drepturilor reclamantei și având o cauză ilicită.

Tribunalul a constatat că, prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr. 1175/2006, pârâta M.L.M. și-a încălcat obligațiile asumate prin antecontract, totodată, au fost lezate drepturile reclamantei rezultate din același act, respectiv dreptul de a încheia un contract prin care să dobândească dreptul de proprietate asupra imobilului. Cu toate acestea, frauda drepturilor creditorului nu conduce la nulitatea absolută a contractului astfel încheiat, deoarece nu s-a făcut dovada că pârâta SC S.I. SRL ar fi cunoscut existența antecontractului de vânzare – cumpărare. Nici cauza ilicită, ca motiv de nulitate absolută a contractului, nu poate fi reținută, întrucât nu s-a făcut dovada că vreuna dintre părțile contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită a fi constatată ar fi urmărit prin încheierea acestui contract fraudarea drepturilor reclamantei.

Nu s-a făcut dovada că scopul urmărit de pârâta cumpărătoare ar fi fost altul decât acela de a dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului, iar scopul pârâtei vânzătoare ar fi fost altul decât acela de a dobândi prețul convenit cu cumpărătoarea. Apelurile declarate de către reclamantă și pârâta M.L.M. au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 136 din 26 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-au confirmat în totalitate legalitatea și temeinicia considerentelor primei instanțe. Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs reclamantul, înregistrat la data de 18 martie 2009. Prin motivele de recurs depuse la data de 21 aprilie 2009, s-au formulat critici de nelegalitate a deciziei, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și susținând, în esență, că, potrivit clauzelor antecontractului încheiat la data de 20 iulie 2005, promitenta-vânzătoare nu se putea răzgândi în orice condiții să încheie un alt antecontract/contract de vânzare-cumpărare, părțile prevăzând o modalitate de desființare a antecontractului doar cu condiția parcurgerii unei anumite proceduri de către promitenta-vânzătoare, dispoziție contractuală ce reprezintă o valabilă clauză de dezicere stipulată în favoarea promitentei-vânzătoare. Pe de altă parte, vânzarea de către promitenta-vânzătoare a imobilului ce făcea obiectul antecontractului a fost o operațiune speculativă ilicită, încheiat fiind cu fraudarea legii și a drepturilor promitentului - cumpărător.

Având în vedere principiul „fraus omnia corumpit”, în mod greșit, instanțele de fond au reținut buna - credință a intimatei SC S.I. SRL la cumpărarea aceluiași imobil, în condițiile în care aceasta și-a asumat riscul ca un terț să poată invoca drepturi în legătură cu imobilul. Din probele administrate, precum și din modul în care s-au prevăzut obligațiile asumate prin contract de către intimata M. rezultă că SC S. nu a fost străină de antecontract, astfel încât nu se poate reține buna-credință a SC S. la încheierea actului de vânzare - cumpărare. La termenul din 12 februarie 2010, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului în considerarea depunerii tardive a motivelor de recurs, cauza fiind reținută spre soluționare pe acest aspect.

Față de excepția invocată, Curtea apreciază că este întemeiată, întrucât recurenta - pârâtă nu a depus motivele de recurs în termenul prevăzut de art. 303 C. proc. civ., potrivit căruia calea de atac se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., respectiv în 15 zile de la comunicarea hotărârii. Or, în cauză, comunicarea deciziei de apel s-a efectuat către recurenta – pârâtă la data de 2 aprilie 2009, la domiciliul ales, respectiv la adresa avocatului C.N., indicată ca atare în condițiile art. 98 C. proc. civ.

De la acea dată, recurenta ar fi trebuit să motiveze calea de atac în termenul procedural de 15 zile, respectiv până la data de 20 aprilie 2009, ceea ce nu s-a întâmplat, motivele de recurs fiind depuse la dosar cu o zi întârziere, respectiv la 21 aprilie 2009. Nu pot fi reținute susținerile recurentei în sensul că actul comunicării ce produce efecte este cel realizat la data de 6 aprilie 2009, deoarece, urmare a încetării mandatului de reprezentare în proces acordat SCA N.N.D.K.P. și a alegerii de domiciliu operate în favoarea acesteia, învederate la data de 24 august 2008, reclamanta și-a ales un nou domiciliu, în aplicarea art. 93 C. proc. civ., la adresa avocatului C.N., adus la cunoștință conform art. 98, adresă la care comunicarea deciziei este legal efectuată.

Față de manifestarea de voință a părții în sensul de a i se comunica toate actele de procedură la noul domiciliu ales, este lipsită de relevanță, din punctul de vedere al momentului de început al termenului de recurs, comunicarea deciziei și la o altă adresă poștală, chiar dacă aceasta a fost menționată în dispozitivul deciziei, din eroare, ca reprezentând domiciliul ales. Față de considerentele expuse, constatând că nu s-au depus motivele de recurs în termenul arătat, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect invocată din oficiu. În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către intimata – pârâtă SC S.I.

SRL, acestea urmează a fi acordate în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., față de modul de soluționare a recursului. Cu toate acestea, se impune reducerea cheltuielilor solicitate, apreciindu-se, în aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., că suma de 100.000 lei, menționată în ordinul de plată datat 10 februarie 2010, în baza facturii nr. 989819 din 9 februarie 2010, este nejustificat de mare în raport de activitatea pe care avocatul intimatei se presupune că trebuia să o îndeplinească pentru o apărare corespunzătoare în cauză. Astfel, dată fiind depunerea tardivă a motivelor de recurs, principalul mijloc de apărare la îndemâna intimatei era acela al excepției nulității recursului, fiind inutile referirile la aspecte de fond ale cauzei.

Or, în raport de actele de procedură vizând această apărare, suma de 5.000 lei este considerată drept suficientă cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, motiv pentru care va fi acordată intimatei cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C ID E

Constată nul declarat de reclamanta SC T.R.E. SRL împotriva deciziei nr. 136/ A din 26 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Obligă pe recurentă la plata sumei de 5000 lei, către intimata – pârâtă SC S.I. SRL, reprezentând cheltuieli de judecată reduse. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2010.