ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.03.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 965/2011

HOTĂRÂRE
03.03.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 965/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii

de revizuire de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 1528/F din 27 noiembrie 2003, Tribunalul Neamț, a respins cererea de

intervenție principală a numitei

S.T.M., ca

inadmisibilă, a admis cererea de deschidere

a procedurii insolvenței

formulată de creditoarea B.P. SA împotriva debitoarei SC L.P. SRL; în temeiul

dispozițiilor art. 33 din de Legea nr. 85/2006 a dispus deschiderea procedurii

insolvenței asupra debitoarei; în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea privind

procedura insolvenței, a constatat ridicat de drept dreptul debitoarei de a-și

administra activitatea; în temeiul art. 48 din același act normativ a dat

dispoziții tuturor băncilor la care debitoarea avea

disponibil în conturi să nu dispună de acestea în lipsa unui ordin

administratorului

judiciar; în temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței a numit

Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., ca administrator judiciar

provizoriu, urmând să îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege,

cu un onorariu provizoriu de 1.000 lei lunar; în temeiul art. 61 din același

act normativ a dispus notificarea deschiderii procedurii insolvenței

debitorului, creditorului și Oficiului Registrului Comerțului prin Buletinul

procedurilor de insolvență; a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor

de admitere a creanțelor la 22 ianuarie 2010; a fixat termenul limită pentru

verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului

preliminar al creanțelor la 05 februarie 2010; a fixat termen pentru

soluționarea eventualelor contestații la data de

19 februarie 2010 și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor

la data de

05 martie 2010; a fixat data ședinței adunării creditorilor

la 10 februarie 2010,

ora 12

00

la sediul administratorului judiciar cu convocarea creditorilor

și

debitorului; a fixat termen pentru depunerea raportului prevăzut de art. 54

alin. (1) din Legea insolvenței la data de 23 decembrie 2009; a dispus

trimiterea notificărilor tuturor creditorilor, de către administratorul

judiciar; în temeiul art. 37 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus

comunicarea sentinței Judecătoriei Piatra Neamț, Tribunalului Neamț, secția

comercială și de contencios administrativ, și în

Buletinul Procedurilor de Insolvență în a cărei jurisdicție se află

sediul

debitorului declarat în Registrul Comerțului și tuturor băncilor

unde debitorul are deschise conturile și a fixat termen pentru continuarea

procedurii la data de 19 februarie 2010.

Pentru a

hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că B.P. SA a încheiat cu debitoarea

SC L.P. SRL contractul de credit cu facilitate revolving plus nr. 4253, la data

de 06 aprilie 2007, modificat

prin patru

acte adiționale, pentru suma de 180.000 de lei. Rambursarea creditului a fost

garantată prin încheierea contractului de garanție reală

mobiliară nr.

4890 din 06 aprilie 2007, a contractului de ipotecă nr. 1267 din 03 mai 2007 și

a contractului de ipotecă nr. 2648 din 10 septembrie 2007. Potrivit clauzelor

contractuale, la data de 28 septembrie 2009, debitoarea îi datora creditoarei

suma totală de 220.313,37 de lei, din care

172.864,79

de lei - credit restant, 47.142,53 de lei - dobânzi restante și

306,05

de lei - comision restant. Creditoarea a solicitat să fie desemnat în calitate

de administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L.

Față de cele reținute, instanța a constatat cererea ca

fiind întemeiată, în considerarea valorii creanței creditoarei ce depășea

valoarea prag de 30.000 de lei, prevăzută de art. 3 alin. (12) din Legea nr.

85/2006, debitoarea aflându-se în stare de insolvență prezumată, conform art. 3

pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, prin aceea că nu a achitat datoria în

termen de30 de zile de la scadentă.

In cadrul cererii formulate de creditoarea B.P. SA

pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC L.P. SRL, în

temeiul dispozițiilor art. 46-56 C. proc. civ., a

formulat cerere de intervenție în interes propriu S.T.M., prin

care

a solicitat să se constate că are drept de proprietate asupra

terenului în suprafață de 500 mp, situat în

intravilanul satului Plăieșu

comuna Timișești, județul Neamț, pe care

l-a cumpărat la 20 iulie 2000 de la garanții ipotecari S.V. și S.L., care

ulterior, l-au ipotecat în favoarea creditorului B.P. SA, conform contractului

de ipotecă nr. 1267 din 03 mai 2007.

Judecătorul sindic a respins cererea intervenientei ca

inadmisibilă, motivat de faptul că nu există o legătură intrinsecă între

obiectul intervenției - constatare drept de proprietate și cel al cererii

principale - deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC L.P. SRL

și pentru că, în acest cadru procesual se discută doar existența unor drepturi

de creanță asupra debitorului și solvabilitatea acestuia, intervenienta având

posibilitatea valorificării dreptului invocat, fie pe cale separată, fie prin

formularea unei declarații de creanță în cauză, după eventuala deschidere a

procedurii,

ori prin formularea unor

contestații în cadrul procedurii lichidării, în

măsura în care s-ar

ajunge în această etapă.

Împotriva sentinței civile nr. 1528/F din 27 noiembrie

2009, pronunțate de Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios

administrativ, a declarat recurs, intervenienta în interes propriu S.T.M.,

considerând hotărârea atacată nelegală, motivat de faptul că prima instanța nu

a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea acțiunii în constatare cu

care ea investise Judecătoria Târgu Neamț și pentru că nu i s-a dat

posibilitatea propunerii probe.

Prin decizia civilă nr. 448 din 27 aprilie 2010,

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a respins recursul declarat de intervenienta S.T.M. cu motivarea că, instanța

de fond a reținut corect situația de fapt și a

făcut o judicioasă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză.

De asemenea, a reținut că recurenta, în susținerea pretențiilor sale, a depus

la

dosar un înscris sub semnătură privată cu dată certă notarială, antecontractul

de vânzare-cumpărare încheiat cu S.V. și S.L., iar prin acțiunea civilă aflată

pe rolul Judecătoriei Târgu Neamț a solicitat să i se constate dreptul de

proprietate asupra

terenului în suprafață de

500 mp, situat în intravilanul satului Plăieșu,

comuna Timișești,

județul Neamț, în contradictoriu cu promitenții vânzători.

S.T.M., pentru valorificarea dreptului său de

proprietate asupra imobilului mai sus descris, a promovat pe rolul Judecătoriei

Târgu Neamț o acțiune în constatare, în contradictoriu cu

pârâții S.V. și S.L., solicitând pronunțarea unei

hotărâri

prin care să se perfecteze vânzarea-cumpărarea intervenită între ei prin

antecontractul încheiat sub semnătură privată la 20 iulie 2000.

Prin sentința civilă nr. 1754 din 28 iunie 2010

pronunțată în dosarul nr. 3756/321/2009, ulterior rectificată prin încheierea

nr. 345 din 5 octombrie 2010, Judecătoria Târgu Neamț, în temeiul dispozițiilor

art. 969, art. 970, art. 1073, art. 1077 C. civ., a fost admisă acțiunea

reclamantei S.T.M. împotriva pârâților mai sus arătați.

Instanța a constat ca fiind perfectă

vânzarea-cumpărarea având ca obiect locuința II din cărămidă, acoperită cu

tablă, compusă din dormitor, bucătărie, două holuri în suprafață de 48 mp,

cameră în suprafață de 40 mp, lipită de locuința părinților S.T. și E. și o

construcție în suprafață de 60 mp, împreună cu terenul aferent în suprafață de

500 mp, imobile situate în intravilanul satului Plăieșu, comuna Timișești,

județul Neamț și a dispus că hotărârea ține loc de act autentic de

vânzare-cumpărare.

După momentul obținerii sentinței mai sus arătate,

prin cererea înregistrată sub nr. 508/32/2010 pe rolul Curții de Apel Bacău,

, în temeiul dispozițiilor art. 322

pct. 7 C. proc. civ., a

solicitat revizuirea deciziei civile nr. 448 din

27 aprilie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 4052/103/2009 și a sentinței

nr. 1528/F din 27 noiembrie 2003 pronunțate de Tribunalul Neamț, secția

comercială și contencios administrativ, în același dosar, ca fiind potrivnice

sentinței civile nr. 1754 din 28 iunie 2010 pronunțate de Judecătoria Târgu

Neamț în dosarul nr. 3756/321/2009.

Prin decizia nr. 1179 din 5 noiembrie 2010 pronunțată

în dosarul nr. 508/32/2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 323 alin. (2)

pe care a invocat-o din oficiu și a declinat competența de soluționare

a

cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță

superioară în grad instanțelor care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Cererea de revizuire este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

pe care și-a întemeiat revizuenta cererea: „revizuirea unei hotărâri rămase

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri date de o instanța de recurs atunci când

evocă fondul, se poate

cere dacă există hotărâri definitive potrivnice

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate."

Raportând hotărârile arătate de revizuenta ca fiind

pretins potrivnice, la cerințele impuse de textul legal menționat, Înalta Curte

reține că, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de norma legală pentru

ca revizuirea să fie admisibilă.

Astfel, rațiunea

reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7

găsește în necesitatea de a înlătura încălcarea principiului puterii lucrului

judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare

diferite, dar având același obiect,

aceeași

cauză și aceleași părți, pentru a evita situația anormală de a nu

putea fi puse în executare ca urmare a faptului

că fiecare dintre părți s-

ar prevala de hotărârea care îi este

favorabilă.

Această situație nu se regăsește în cauza de față,

având în vedere că între litigiile purtate în dosarele nr. 4052/103/2009 pe

rolul Tribunalului Neamț și al Curții de Apel Bacău și litigiului soluționat în

cadrul dosarului nr. 3756/321/2009 de Judecătoria Târgu Neamț, nu este

întrunită condiția triplei identități de obiect, cauză și de părți.

Prin soluția

cuprinsă în sentința nr. 1528/F din 27 noiembrie 2003

pronunțată de

Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios administrativ, și prin

decizia civilă nr. 448 din 27 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a tranșat cererea

formulată de creditoarea B.P. SA pentru deschiderea procedurii insolvenței

privind pe debitoarea SC L.P. SRL, litigiu în care

revizuenta S.T.M. a avut calitatea de intervenientă în interes

propriu,

iar prin sentința civilă nr. 1754 din 28 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria

Târgu Neamț a fost soluționată acțiunea în constatare, prin care, revizuenta

S.T.M., în calitate de reclamantă a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

S.V. și S.L., pronunțarea unei hotărâri prin care să se perfecteze

vânzarea-cumpărarea intervenită între ei prin antecontractul încheiat sub

semnătură privată la 20 iulie 2000.

Astfel, se reține de către Înalta Curte că, întrucât

între cele două

litigii nu există

identitate nici de obiect, nici de cauză și nici de părți și

ca urmare,

în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. De

asemenea, reține că, finalitatea textului legal amintit, aceea de a nu face

imposibilă executarea silită prin existența unor hotărâri contradictorii, nu se

regăsește în cauză, având în vedere

sentința civilă nr. 1754 din 28 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria

Târgu

Neamț, fiind dată într-o acțiune în constatare, nu e susceptibilă de a fi pusă

în executare silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează să

respingă cererea de revizuire a Deciziei nr. 448 din 27 aprilie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, în dosarul nr. 4052/103/2009, ca nefondată.

ÎN

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta

S.T.M. împotriva Deciziei nr. 448 din 27 aprilie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 4052/103/2009, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-06-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3221/2012
bilitate a societății, prin aceea că, a înstrăinat active, fără documente justificative, ținând astfel o evidență contabilă greșită până la data de 1 mai 2007, când a predat societatea, cu întreaga sa documentație către chematul în garanție
ÎCCJ 2011-12-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4168/2011
i administratori judiciari, ambii având calitatea de a-și exercita atribuțiile în mod legal cu privire la debitoare în baza a două hotărâri judecătorești. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: La data
ÎCCJ 2013-05-30
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2145/2013
ta a arătat, în esență, că procedura insolvenței față de reclamantă a fost deschisă la cererea SC B. SRL în temeiul celor 3 bilete la ordine emise de reclamantă, învestite cu formulă executorie, a căror restituire o solicită prin prezenta a
ÎCCJ 2017-02-28
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 332/2017
la debitor către lichidator, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii menționate la art. 46 alin. (2), la data de 10 aprilie 2015. S-a dispus notificarea deschiderii procedurii de faliment debitorului
ÎCCJ 2011-02-10
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 631/2011
la îndeplinire, aceste hotărâri trebuind să fie definitive, să fie pronunțate între aceleași părți, având aceeași calitate, în una și aceeași pricină, dar în dosare diferite, cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nefiind îndeplinire în si
Sursă