ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3811/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 560/P/2008 din 23 iunie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) combinat cu art. 10 lit. a) din C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numitul A.M., fost judecător sindic, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Pentru a dispune în acest sens, procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare a reținut următoarele: Petentul D.T. s-a adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând, de această dată, efectuarea de cercetări față de M.A., fost judecător sindic, pentru că, ocazionat de soluționarea unei acțiuni judiciare, ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 246 C. pen.

Sub aspectele reclamate, s-a reținut că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995, s-a formulat de către C.G.P. lași o cerere împotriva debitoarei SC G.I. SRL Roman, invocându-se o creanță reală și exigibilă de 8.012.480 lei, care nu a fost achitată în termenul de 30 de zile, atrăgându-i societății comerciale mai sus citate insolvența (cerere care a format obiectul dosarului nr. 10/F/2001 la Tribunalul Neamț). Prin încheierea din 7 februarie 2001, președintele de complet A.M., având în vedere solicitarea lui D.T., reprezentant al SC G.I. SRL Roman, a dispus numirea unui administrator judiciar. S-a luat în discuție totodată și numirea unui expert contabil pentru stabilirea cauzelor privind încetarea operațiunilor comerciale a societății debitoare, prin aplicarea sechestrului asupra documentelor contabile de către executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Roman.

S-a decis astfel, prin acea încheiere, numirea ca administrator a numitului P.P., iar ca expert contabil a fost numit T. A. din cadrul SC E.C. SRL Piatra Neamț. Ulterior, la data de 22 februarie 2001 (dosar nr. 10/F/2001), judecătorul sindic A.M. a admis cererea G.P. lași și a ridicat debitoarei SC G.I. SRL Roman dreptul de a-și conduce activitatea și a declanșat procedura falimentului. S-au mai dispus: - dizolvarea societății debitoare SC G.I. SRL Roman și totodată numirea ca lichidator pe dl. P.P. Aplicarea de îndată a dispozițiilor Legii nr. 64/1995 notifică C.C.I. Neamț privind desemnarea ca lichidator a d-lui P.P. la societatea debitoare. Amendarea administratorului D.T. cu suma de 5.000.000 lei, pentru nedepunerea la dosar a tuturor actelor prevăzută la art. 26 din Legea nr. 6/1995.

- fixarea unui termen de control la data de 5 aprilie 2001, ora 10,00. S-a reținut că, dacă ar fi fost nemulțumit de persoanele numite și măsurile luate, petentul D.T. avea calea legală a recursului de care însă nu s-a folosit, preferând să reclame, la diferite autorități, așa zise abuzuri. Prin încheierea din 5 aprilie 2001, dată în același dosar (nr. 10/F/2001) judecătorul A.M., luând act de raportul de activitate depus de lichidatorul T.C. a fixat un nou termen la 10 mai 2001, urmând a fi numiți trei experți tehnici, specialitatea silvică. S-a dispus înregistrarea creanței declarată de SC C.N.C. SRL lași cu suma de 406.559.930 lei. S-a solicitat de către lichidator a fi luată măsura asigurării pazei bunurilor, iar judecătorul A.M.

a dispus ca solicitarea să fie pusă în discuția adunării creditorilor. Ulterior, așa cum de altfel rezultă și din declarațiile numitului A.M., în prezent avocat, urmarea unor reorganizări, fostul președinte al Tribunalului Neamț I.C. a dispus trecerea lui A. M. ca judecător la secția civilă, cauza lichidării societății comerciale fiind preluată de un alt judecător. Din cercetările efectuate, procurorul a reținut că faptele sesizate de D.T., și referitoare la fostul judecător sindic A.M., nu se confirmă. S-a mai reținut și faptul că nu există nici un grad de rudenie între A.M. și T.C., și care a lucrat ca asociat și angajat al lui P.P., confirmându-se că, în noiembrie 2001, a absolvit cursul de lichidatori, conform adresei U.N.P.R.L., filiala Neamț din 23 ianuarie 2002. Este confirmată și legalitatea societății de lichidare M.C.

SRL, confirmare făcută de C.C. cu adresa nr. 1576/2002. Celelalte aspecte reclamate de petentul D.T. au format obiectul multiplelor dosare finalizate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău soluțiile (în xerocopii) fiind anexate la prezenta cauză, dosar nr. 118/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, dosar nr. 375/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale la 4 septembrie 2002, dosar nr. 200/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale la 31 august 2005, dosar nr. 491/P/2007, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale la 24 septembrie 2007 și dosar nr. 292/P/2007, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale la 8 aprilie 2008, ambele cauze ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În consecință, fată de cele reținute din cercetări, s-a conchis că fostul judecător sindic A.M., în prezent avocat, nu a comis faptele sesizate de petent, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. Împotriva rezoluției, petiționarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior. Prin rezoluția nr. 579/11/2/2008 din 28 iulie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a respins ca neîntemeiată plângerea petiționarului, reținând următoarele: Petentul D.T. a susținut că susținând că rezoluția este nelegală și netemeinică, deoarece: Judecătorul A.M. a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei SC G.I.

SRL, al cărei administrator a fost, cu nerespectarea dispozițiilor legale. Astfel, petentul apreciază că această procedură a fost deschisă pentru o creanță mai mică decât limita legală prevăzută prin dispozițiile Legii nr. 64/1995, ce ar fi, potrivit susținerii petentului, de 30.000.000 lei (ROL). T.C. a efectuat activități legate de procedura reorganizării și falimentului, fără a îndeplini condițiile prevăzute de dispozițiile legale în materie. Din actele premergătoare efectuate nu a rezultat însă faptul că judecătorul A.M. să fi nesocotit dispozițiile Legii nr. 64/1995, cu ocazia exercitării atribuțiilor în dosarul 10/F/2001 al Tribunalului Neamț. Dispozițiile Legii nr. 64/1995 nu condiționează deschiderea procedurii de reorganizare de o limită minimă a creanței, cum susține petentul D.T.

în plângerea formulată. De asemenea, s-a reținut că fată de numiții T.C. și P.P. s-au efectuat cercetări și în dosarul 200/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, stabilindu-se că nu este realizat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Alte aspecte reclamate de D.T., în legătură cu reorganizarea și procedura falimentului SC G.I. SRL al cărei administrator a fost, au format obiectul dosarelor 491/P/2007, 292/P/2007 (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău), 200/P/2005 (Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman), 375/P/2002 (Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț). În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat prin plângere la instanța competentă.

Prin sentința penală nr. 131 din 25 septembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: În motivarea plângerii s-a susținut săvârșirea de intimat a infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. și că, pentru dovedirea acestei infracțiuni, se impune corelarea datelor din încheierile pronunțate până în luna mai 2001, a raportului de expertiză și a vânzărilor datate 25 mai 2001 și a Legii nr. 64/1995, care a fost nesocotită. S-a mai arătat că procedura de lichidare judiciară a fost nesocotită și pentru următoarele motive: - folosirea unui lichidator, respectiv numitul T.C., care era cumătru, în timp ce numitul P.P.

își pierduse calitatea de lichidator, acesta din urmă fiind ulterior arestat; se mai susține că, de altfel, acesta nu a participat la procesul de lichidare a societății al cărui administrator a fost petentul; - SC M.C. nu era abilitată de U.N.L. din România; - s-a dat mită evaluatorului prin fratele acestuia; - s-a procedat la vânzarea ilegală și subevaluată de aproape 50 de ori a bunurilor societății înainte de a fi aprobată de judecătorul sindic, dar consimțită prin complicitate de acesta. Pentru aceste motive, petiționarul a solicitat admiterea plângerii, deoarece din faptele săvârșite i-a fost adus un prejudiciu, la data comiterii, de 550.000 dolari S.U.A. Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a reținut următoarele: Petentul a fost administratorul SC G.I.

SRL Roman, județul Neamț. Deoarece această societate comercială a încetat plățile cel puțin 30 de zile, creditorul C.G.P. al Județului lași s-a adresat Tribunalului Neamț cu cerere formulată în conformitate cu prevederile art. 29 și următoarele din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, pentru deschiderea acestei procedurii judiciare împotriva debitoarei SC G.I. SRL Roman, județul Neamț, pentru recuperarea creanței certe, lichide și exigibile în sumă de 8.012.480 lei. În baza sus-menționatei legi nu exista o limită minimă de la care să se declanșeze procedura falimentului. Cauza s-a înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 10/F/2001. Potrivit art. 6, 8 și 30 din Legea nr. 64/1995, președintele Tribunalului Neamț a desemnat judecător sindic pe intimatul M.A., judecător la acea dată la această instanță.

Potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 s-a procedat la comunicarea cererii, în copie, debitorului și s-a a dispus afișarea unei copii la ușa instanței. Debitoarea nu a contestat, potrivit art. 31 alin. (3) din aceeași lege, că nu ar fi în încetare de plăți, astfel că prin încheierea din data de 23 ianuarie 2001, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (7), art. 32, 33 și 34 din Legea nr. 64/1995, judecătorul sindic a dispus: - deschiderea procedurii; - notificarea creditorului și debitorului, precum și a O.R.C. de pe lângă C.C.I.A.

a Județului Neamț, acesta din urmă pentru efectuarea mențiunii deschiderii procedurii; - a fost convocată ședinței adunării creditorilor pentru data de 22 februarie 2001, orele 10, la sediul Tribunalului Neamț; - s-a stabilit termenul limită pentru înregistrarea creanțelor asupra averii debitorului la data de 22 februarie 2001 și cerințele pentru ca o creanță înregistrată să fie considerată valabilă; - s-a pus în vedere debitoarei ca în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii să depună la dosarul cauzei actele cerute prin art. 26 alin. (1), cu mențiunea că nerespectarea fără motive întemeiate a acestei dispoziții se sancționează cu amendă civilă de 200.000 lei pe zi de întârziere, amendă care va fi imputată persoanelor care îl reprezintă legal pe debitor.

Administratorul debitoarei, petentul din prezenta cauză, nu s-a conformat acestei dispoziții susținând că actele au fost „puse sub sechestru de executorul judecătoresc”. Prin încheierea din data de 07 februarie 2001, a fost numit administrator judiciar P.P. și a fost desemnat expert contabil numitul ec. T.A., din cadrul SC E.C. SRL Piatra Neamț, în vederea stabilirii cauzelor privind încetarea operațiunilor comerciale ale societății debitoare. Administratorul judiciar a delegat pe numitul T.C. pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor stabilite de judecătorul sindic. Ulterior, la data de 22 februarie 2001, judecătorul sindic A.M. a admis cererea C.G.P. lași, a ridicat debitoarei SC G.I. SRL Roman, dreptul de a-și conduce activitatea și a declanșat procedura falimentului, a fost numit lichidator P.P.

și s-a dispus aplicarea de îndată a dispozițiilor Legii nr. 64/1995. A fost notificată C.C.I. Neamț, privind desemnarea ca lichidator a domnului P.P. la societatea debitoare. S-a dispus amendarea administratorului D.T., cu suma de 5.000.000 lei, pentru nedepunerea la dosar a tuturor actelor prevăzute la art. 26 din Legea nr. 6/1995, și s-a fixat termen de control la data de 5 aprilie 2001, ora 10,00. Împotriva acestei încheieri nu s-a declarat recurs de debitoare prin reprezentatul său legal-petentul din cauză. Lichidatorul, împreună cu ing. B.R., desemnat de petent, a procedat, potrivit art. 82 și 83 din Legea nr. 64/1995. La termenul de judecată din data de 05 aprilie 2001 a fost depus raportul de activitate al debitoarei și procesul verbal de inventariere a bunurilor.

Judecătorul sindic, prin încheierea din data de 05 aprilie 2001, a dispus înregistrarea și a creanței în sumă de 406.559.930 a SC C.N.C. SRL lași și a se solicita Biroului de Expertiză de pe lângă Tribunalul Neamț comunicarea numelui a trei experți în specialitatea silvicultură. Prin încheierea din data de 10 mai 2001 s-au înscris creanțele A.J.O.F.M. Neamț, C.T.P. Neamț, C.A.S.J. Neamț și a C.L.C. Oțeleni, jud. lași. Lichidatorul, după evaluarea bunurilor, motivând că nu poate asigura paza acestora, a solicitat vânzarea directă a bunurilor, iar judecătorul a dispus ca solicitarea să pusă în discuția adunării creditorilor [(art. 84 alin. (2) din aceeași lege)]. La data de 19 noiembrie 2001, ca urmare a unor măsuri organizatorice, președintele Tribunalului Neamț a dispus trecerea judecătorului sindic M.A.

la secția civilă, soluționarea cauzei privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului fiind preluată de un alt magistrat. La cererea lichidatorului s-a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 64/1995, atragerea răspunderii administratorului societății, petentul din prezenta plângere. Prin sentința nr. 627/ F, din data de 07 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar SC M.C. SRL Roman, s-a dispus ca pasivul debitoarei SC G.I. Roman să fie suportat de fostul administrator D.T. și a fost obligat acesta să plătească următoarele sume: - 20.013 RON către SC C.N.C. SRL lași; - 20.947 RON către SC L. SRL Roman; - 2.173 RON către SC F.P.

SRL Tg. Neamț; - 490 RON către C.G.P. lași; - 43.853 RON către D.R.V. lași. Prin aceeași sentință s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor fostului administrator D.T. În ceea ce privește administratorul și lichidatorul desemnat, din actele și lucrările dosarului rezultă, așa cum s-a arătat, că în aceste calități a fost desemnat numitul P.P. Din examinarea tabloului lichidatorilor judiciari rezultă că avea această calitate și figurează înscris în evidențele U.N.P.R.L. din România de la data de 14 decembrie 1999 și, pe durata soluționării cauzei de intimatul M.A., nu a fost suspendat din această funcție și nici radiat din evidentele U.N.P.R.L.R. Prin încheierea nr. 36 din data de 26 ianuarie 2001, rămasă irevocabilă, la data de 30 ianuarie 2001, s-a autorizat constituirea și s-a dispus înmatricularea în R.C.

a SC M.C. SRL Roman, județul Neamț, care avea ca asociați pe P.P. și T.C., societatea fiind înregistrată sub nr. J 27/39/2001 din data de 30 ianuarie 2001. În obiectul de activitate, printre alte activități, figurează și reorganizare și lichidare. Numitul T.C. a desfășurat activitate în dosarul de insolvență ca persoană desemnată de administratorul și lichidatorul judiciar P.P. și apoi ca asociat al susmenționatei societăți, societate care figurează pe Tabloul U.N.P. R.L. din România, desfășurând atribuțiile prevăzute de lege, în conformitate cu prevederile art. 21 și 22 din Legea nr. 64/1995. Pe același tablou figurează, începând cu data de 21decembrie2001, ca lichidator, și numitul T.C. Din probele administrate nu rezultă că ar exista un grad de rudenie între intimatul A.M.

și T.C. Așa cum s-a menționat, dacă petentul ar fi fost nemulțumit de măsurile luate de judecătorul sindic ar fi avut posibilitatea de a ataca în justiție încheierile pronunțate de instanță. Petentul a formulat plângeri penale și împotriva numiților P.P. și T.C. dar, prin rezoluția din data de 31 august 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală împotriva acestora cu privire la activitatea prevăzută de Legea nr. 64/1995, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. De asemenea, petentul a formulat și alte numeroase plângeri penale, tot în legătură cu SC G.I.

Roman, care au făcut obiectul dosarelor nr. 118/P/2001 al Parchetului de pe lângă Cutea de Apel Bacău, 375/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, 491/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, 292/P/2007 din 08 aprilie 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, dar în toate dosarele s-au adoptat soluții de netrimitere în judecată. În consecință, prima instanță reținut că potrivit actelor și lucrărilor dosarului rezultă că activitatea judecătorului sindic s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, art. 17 din Legea nr. 304/2004, republicată, art. 1 alin. (4) și art. 129 din Constituția României, revizuită, rezultă fără echivoc faptul că exercitarea dreptului de sesizare al persoanelor în legătura cu activitatea sau conduita judecătorilor nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărâri judecătorești.

Eventualele încălcări ale normelor legale de drept procesual și/sau de drept substanțial de intimatul-judecător pot fi analizate exclusiv pe căile legale de atac. A concluziona altfel a însemna a accepta că o hotărâre judecătorească ar putea fi supusă, simultan și paralel, unui control de legalitate de către o autoritate a statului, alta decât o instanță de judecată, ceea ce nici Constituția, nici legile de organizare judecătorească și nici C.E.D.O., nu permit. Conform jurisprudenței C.E.D.O., procurorul nu este considerat magistrat în sensul art. 5 alin. (3) din Convenție și, totodată, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. Nu poate constitui faptă penală, și implicit nu poate angaja răspunderea penală a unui magistrat, activitatea desfășurată cu prilejul unor acte sau măsuri efectuate în exercitarea întocmai a funcției și adoptării unei soluții.

Rezultă că organului de urmărire penală și/sau unei alte instanțe judecătorești îi este interzis prin Constituție și lege să facă cercetări și/sau aprecieri cu privire la activitatea de judecată a unui magistrat. Împotriva sentinței petiționarul a declarat prezentul recurs. În motivarea recursului, petiționarul a arătat că judecătorul sindic nu a respectat nici-o dispoziție a Legii nr. 64/1995 și că „doresc și-mi este necesar, o hotărâre judecătorească motivată pentru paguba produsă în 2000, de 560.000 EURO”. Recursul nu este fondat. În condițiile în care recursul este motivat prin exprimări generale, fără critici concrete cu privire la legalitatea și temeinicia sentinței și rezoluțiilor atacate, Înalta Curte, examinând din oficiu aceste acte de dispoziție ale instanței și procurorului, constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.

Rezoluțiile atacate și, mai ales, sentința primei instanțe sunt amplu motivate, în fapt și în drept, Înalta Curte apreciind că nu este necesară reiterarea argumentelor expuse în conținutul acestora. Toate aspectele reclamate de petiționar au fost supuse, deopotrivă, unei probațiuni complete (efectuarea tuturor actelor premergătoare necesare deplinei și legalei soluționări a plângerii penale și de asemenea, unei atente examinări în drept (menționându-se toate normele de drept incidente în cauza care a făcut obiectul dosarului nr. 10/F/2001, constatându-se corecta interpretare și aplicare a acestora).

În consecință, constatând, pe de o parte, că rezoluțiile atacate au fost adoptate în urma corectei aplicări a dispozițiilor legale în materia soluționării plângerilor penale și dispunerii soluțiilor de netrimitere în judecată, iar pe de altă parte, că sentința atacată este legală și temeinică, amplu și convingător motivată în fapt și în drept, Înalta Curte va dispune, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingerea recursului ca nefondat. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D. T. împotriva sentinței penale nr. 131 din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2008.