ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3811/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3811/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin rezoluția nr. 560/P/2008 din 23 iunie

2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a

dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) combinat cu art. 10 lit. a) din C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de numitul A.M., fost judecător sindic,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul,

în urma efectuării actelor premergătoare a reținut următoarele:

Petentul D.T. s-a

adresat cu o plângere Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând, de această dată, efectuarea

de cercetări față de M.A., fost judecător sindic, pentru că, ocazionat de

soluționarea unei acțiuni judiciare, ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în

serviciu, faptă prevăzută de art. 246 C. pen.

Sub aspectele reclamate, s-a reținut că, în

conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995, s-a formulat de către C.G.P. lași

o cerere împotriva debitoarei SC G.I. SRL Roman, invocându-se o creanță reală

și exigibilă de 8.012.480 lei,

care nu a

fost achitată în termenul de 30 de zile, atrăgându-i societății

comerciale

mai sus citate insolvența (cerere care a format obiectul dosarului nr. 10/F/2001

la Tribunalul Neamț).

Prin încheierea din 7 februarie 2001,

președintele de complet A.M., având în vedere solicitarea lui D.T.,

reprezentant al SC G.I. SRL Roman, a dispus numirea unui administrator

judiciar.

S-a luat în discuție totodată și numirea unui

expert contabil pentru stabilirea cauzelor privind încetarea operațiunilor

comerciale a societății debitoare, prin aplicarea sechestrului asupra

documentelor contabile de către executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria

Roman.

S-a decis astfel, prin

acea încheiere, numirea ca administrator a

numitului P.P., iar ca expert

contabil a fost numit T.

A. din

cadrul SC E.C. SRL Piatra Neamț.

Ulterior, la data de 22

februarie 2001 (dosar nr. 10/F/2001), judecătorul sindic A.M. a admis cererea G.P.

lași și a ridicat

debitoarei SC

G.I. SRL Roman dreptul de a-și conduce activitatea și a declanșat procedura

falimentului. S-au mai dispus:

- dizolvarea societății debitoare SC G.I. SRL

Roman

și totodată

numirea ca

lichidator pe dl. P.P.

Aplicarea de îndată a dispozițiilor Legii nr.

64/1995 notifică C.C.I. Neamț privind desemnarea ca lichidator a d-lui P.P. la

societatea debitoare.

Amendarea administratorului D.T. cu suma de

5.000.000 lei, pentru nedepunerea la dosar a tuturor actelor prevăzută la art. 26

din Legea nr. 6/1995.

-

fixarea

unui termen de control la data de 5 aprilie 2001, ora 10,00.

S-a reținut că, dacă ar

fi fost nemulțumit de persoanele numite și

măsurile luate, petentul D.T. avea calea legală a

recursului de care însă nu s-a folosit, preferând să reclame, la diferite

autorități, așa zise abuzuri.

Prin încheierea din 5 aprilie  2001, dată în

același dosar (nr. 10/F/2001) judecătorul A.M., luând act de raportul de

activitate depus de lichidatorul T.C. a fixat un

nou termen la

10 mai 2001, urmând a

fi numiți trei experți tehnici, specialitatea silvică.

S-a dispus înregistrarea creanței declarată

de SC C.N.C. SRL lași cu suma de 406.559.930 lei.

S-a solicitat de către lichidator a fi luată

măsura asigurării pazei bunurilor, iar judecătorul A.M. a dispus ca solicitarea

să fie pusă în discuția adunării creditorilor.

Ulterior, așa cum de altfel rezultă și din

declarațiile numitului A.M., în prezent avocat, urmarea unor reorganizări,

fostul președinte al Tribunalului Neamț I.C. a dispus trecerea lui A.

M. ca judecător la secția civilă, cauza lichidării

societății comerciale

fiind preluată de un alt judecător.

Din cercetările efectuate, procurorul a

reținut că faptele sesizate de D.T., și referitoare la fostul judecător sindic

A.M., nu se confirmă. S-a mai reținut și faptul că nu există nici un grad de

rudenie între A.M. și T.C., și care a lucrat ca asociat și angajat al lui P.P.,

confirmându-se că, în noiembrie 2001, a absolvit cursul de lichidatori, conform

adresei U.N.P.R.L., filiala Neamț din 23 ianuarie 2002. Este confirmată și

legalitatea societății de lichidare M.C. SRL, confirmare făcută de C.C. cu

adresa nr. 1576/2002.

Celelalte aspecte reclamate de petentul D.T.

au format obiectul multiplelor dosare finalizate de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Roman, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bacău soluțiile (în xerocopii) fiind anexate la prezenta

cauză, dosar nr. 118/P/2001 al Parchetului

de

pe lângă Curtea de Apel Bacău, dosar nr. 375/P/2002 al Parchetului

de pe

lângă Tribunalul Neamț, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale la 4

septembrie 2002, dosar nr. 200/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Roman, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale la 31 august 2005, dosar nr. 491/P/2007,

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale la 24 septembrie 2007 și dosar nr. 292/P/2007,

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale la 8 aprilie 2008, ambele cauze ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În consecință, fată de cele reținute din

cercetări, s-a conchis că fostul judecător sindic A.M., în prezent avocat, nu a

comis faptele sesizate de petent, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu,

faptă prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva rezoluției,

petiționarul a formulat plângere la procurorul

ierarhic superior.

Prin rezoluția nr. 579/11/2/2008 din 28 iulie

2008, procurorul

general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău, a respins ca

neîntemeiată plângerea petiționarului, reținând următoarele:

Petentul D.T. a susținut

că susținând că rezoluția este

nelegală

și netemeinică, deoarece:

Judecătorul A.M. a deschis procedura

reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei SC G.I. SRL, al

cărei administrator a fost, cu nerespectarea dispozițiilor

legale. Astfel, petentul apreciază că această

procedură a fost deschisă pentru o creanță mai mică decât limita legală

prevăzută prin dispozițiile

Legii nr.

64/1995, ce ar fi, potrivit susținerii petentului, de 30.000.000 lei

(ROL).

T.C. a efectuat activități legate de

procedura reorganizării și falimentului, fără a îndeplini condițiile prevăzute

de dispozițiile legale în materie.

Din actele premergătoare efectuate nu a

rezultat însă faptul că

judecătorul A.M. să

fi nesocotit dispozițiile Legii nr. 64/1995, cu

ocazia exercitării

atribuțiilor în dosarul 10/F/2001 al Tribunalului Neamț. Dispozițiile Legii nr.

64/1995 nu condiționează deschiderea procedurii de reorganizare de o limită

minimă a creanței, cum susține petentul D.T. în plângerea formulată.

De asemenea, s-a

reținut că fată de numiții T.C. și

P.P. s-au efectuat cercetări și în dosarul 200/P/2005 al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Roman, stabilindu-se că nu este

realizat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen.

Alte aspecte reclamate de D.T., în legătură

cu reorganizarea și procedura falimentului SC G.I. SRL al cărei administrator a

fost, au format obiectul dosarelor 491/P/2007, 292/P/2007 (Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bacău), 200/P/2005 (Parchetul de pe lângă Judecătoria

Roman), 375/P/2002 (Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț).

În temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

petiționarul s-a adresat prin plângere la instanța competentă.

Prin sentința penală nr.

131 din 25 septembrie 2008, Curtea de Apel Bacău,

secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea

petiționarului.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a reținut următoarele:

În motivarea plângerii s-a susținut

săvârșirea de intimat a infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246

C. pen. și că, pentru dovedirea acestei infracțiuni, se impune corelarea

datelor din încheierile pronunțate până în luna mai 2001, a raportului de

expertiză și a vânzărilor datate 25 mai 2001 și a Legii nr. 64/1995, care a

fost nesocotită. S-a mai arătat că procedura de lichidare judiciară a fost

nesocotită și pentru următoarele motive:

- folosirea unui lichidator, respectiv

numitul T.C., care era cumătru, în timp ce numitul P.P. își pierduse calitatea

de lichidator, acesta din urmă fiind ulterior arestat; se mai susține că, de

altfel, acesta nu a participat la procesul de lichidare a societății al cărui

administrator a fost petentul;

- SC M.C. nu era abilitată de U.N.L. din

România;

- s-a dat mită evaluatorului prin fratele

acestuia;

- s-a procedat la

vânzarea ilegală și subevaluată de aproape 50

de ori a bunurilor societății înainte de a fi

aprobată de judecătorul sindic, dar consimțită prin complicitate de acesta.

Pentru aceste motive,

petiționarul a solicitat admiterea plângerii,

deoarece din faptele săvârșite i-a fost adus un

prejudiciu, la data comiterii, de 550.000 dolari S.U.A.

Analizând actele și lucrările dosarului,

curtea de apel a reținut următoarele:

Petentul a fost

administratorul SC G.I. SRL Roman,

județul Neamț.

Deoarece această

societate comercială a încetat plățile cel puțin

30 de zile, creditorul C.G.P. al Județului lași s-a

adresat Tribunalului Neamț cu cerere formulată în conformitate cu prevederile art.

29 și următoarele din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării

judiciare și a falimentului, pentru deschiderea acestei procedurii judiciare

împotriva debitoarei SC G.I. SRL Roman, județul Neamț, pentru recuperarea

creanței certe, lichide și exigibile în sumă de 8.012.480 lei.

În baza sus-menționatei legi nu exista o

limită minimă de la care să se declanșeze procedura falimentului.

Cauza s-a înregistrată pe rolul Tribunalului

Neamț sub nr. 10/F/2001.

Potrivit art. 6, 8 și 30 din Legea nr. 64/1995,

președintele Tribunalului Neamț a desemnat judecător sindic pe intimatul M.A.,

judecător la acea dată la această instanță. Potrivit art. 31 alin. (2) din

Legea nr. 64/1995 s-a procedat la comunicarea cererii, în copie, debitorului și

s-a a dispus afișarea unei copii la ușa instanței.

Debitoarea nu a contestat, potrivit art. 31 alin.

(3) din aceeași lege, că nu ar fi în încetare de plăți, astfel că prin

încheierea din data de 23 ianuarie 2001, în conformitate cu prevederile art. 31

alin. (7), art. 32, 33 și 34 din Legea nr. 64/1995, judecătorul sindic a

dispus:

-

deschiderea

procedurii;

- notificarea creditorului și debitorului,

precum și a O.R.C. de pe lângă C.C.I.A. a Județului Neamț, acesta din urmă

pentru efectuarea mențiunii deschiderii procedurii;

- a fost convocată ședinței adunării

creditorilor pentru data de 22 februarie 2001, orele 10, la sediul Tribunalului

Neamț;

- s-a stabilit termenul limită pentru înregistrarea

creanțelor

asupra averii debitorului la

data de 22 februarie 2001 și cerințele pentru ca o

creanță înregistrată

să fie considerată valabilă;

- s-a pus în vedere debitoarei ca în termen

de 10 zile de la deschiderea procedurii să depună la dosarul cauzei actele

cerute prin art. 26 alin. (1), cu mențiunea că nerespectarea fără motive

întemeiate

a acestei dispoziții se

sancționează cu amendă civilă de 200.000 lei pe

zi de întârziere, amendă

care va fi imputată persoanelor care îl reprezintă legal pe debitor.

Administratorul debitoarei, petentul din

prezenta cauză, nu s-a conformat acestei dispoziții susținând că actele au fost

„puse sub sechestru de executorul judecătoresc”.

Prin încheierea din data de 07 februarie 2001,

a fost numit

administrator judiciar P.P. și

a fost desemnat expert contabil

numitul

ec. T.A., din cadrul SC E.C. SRL Piatra

Neamț, în vederea stabilirii

cauzelor privind încetarea operațiunilor comerciale ale societății debitoare.

Administratorul judiciar a delegat pe numitul

T.C. pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor stabilite de judecătorul sindic.

Ulterior, la data de 22 februarie 2001,

judecătorul sindic A.M. a admis

cererea C.G.P. lași, a ridicat

debitoarei SC G.I. SRL Roman, dreptul de a-și conduce activitatea și a

declanșat procedura falimentului, a fost numit

lichidator P.P.

și s-a dispus aplicarea de îndată a dispozițiilor Legii nr.

64/1995.

A fost notificată C.C.I. Neamț, privind

desemnarea ca lichidator a domnului P.P. la societatea debitoare.

S-a dispus amendarea administratorului D.T.,

cu suma de 5.000.000 lei, pentru nedepunerea la dosar a tuturor actelor

prevăzute la art. 26 din Legea nr. 6/1995, și s-a fixat termen de control la

data de 5 aprilie 2001, ora 10,00.

Împotriva acestei încheieri nu s-a declarat

recurs de debitoare prin reprezentatul său legal-petentul din cauză. Lichidatorul,

împreună cu ing. B.R., desemnat de petent, a procedat, potrivit art. 82 și 83

din Legea nr. 64/1995.

La termenul de judecată din data de 05

aprilie 2001 a fost depus raportul de activitate al debitoarei și procesul

verbal de inventariere a bunurilor.

Judecătorul sindic, prin încheierea din data

de 05 aprilie 2001, a dispus înregistrarea și a creanței în sumă de 406.559.930

a SC C.N.C. SRL lași și a se solicita Biroului de Expertiză de pe lângă

Tribunalul Neamț comunicarea numelui a trei experți în specialitatea

silvicultură.

Prin încheierea din data de 10 mai 2001 s-au

înscris creanțele A.J.O.F.M. Neamț, C.T.P. Neamț, C.A.S.J. Neamț și a C.L.C. Oțeleni,

jud. lași.

Lichidatorul, după evaluarea bunurilor,

motivând că nu poate asigura paza acestora, a solicitat vânzarea directă a

bunurilor, iar judecătorul a dispus ca solicitarea să pusă în discuția adunării

creditorilor [(art. 84 alin. (2) din aceeași lege)].

La data de 19 noiembrie

2001, ca urmare a unor măsuri organizatorice,

președintele Tribunalului Neamț a dispus trecerea

judecătorului sindic M.A. la secția civilă, soluționarea cauzei privind

procedura reorganizării judiciare și a falimentului fiind preluată de un alt

magistrat.

La cererea lichidatorului s-a solicitat, în

conformitate cu prevederile art. 124 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 64/1995,

atragerea

răspunderii administratorului

societății, petentul din prezenta plângere.

Prin sentința nr. 627/ F, din data de 07

septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a admis cererea formulată de

lichidatorul judiciar SC M.C. SRL Roman, s-a dispus ca pasivul debitoarei SC G.I.

Roman să fie suportat de fostul administrator D.T. și a fost obligat acesta să

plătească următoarele sume:

- 20.013 RON către SC C.N.C. SRL lași;

- 20.947 RON către SC L. SRL Roman;

- 2.173 RON către SC F.P. SRL Tg. Neamț;

- 490 RON către C.G.P. lași;

- 43.853 RON către D.R.V. lași.

Prin aceeași sentință s-a dispus luarea

măsurilor asigurătorii asupra bunurilor fostului administrator D.T.

În ceea ce privește administratorul și

lichidatorul desemnat, din actele și lucrările dosarului rezultă, așa cum s-a

arătat, că în aceste calități a fost desemnat numitul P.P.

Din examinarea tabloului lichidatorilor

judiciari rezultă că avea această calitate și figurează înscris în evidențele U.N.P.R.L.

din România de la data de 14 decembrie 1999 și, pe durata soluționării cauzei

de intimatul M.A., nu a fost suspendat din această funcție și nici radiat din

evidentele U.N.P.R.L.R.

Prin încheierea nr. 36

din data de 26 ianuarie 2001, rămasă irevocabilă,

la data de 30 ianuarie 2001, s-a autorizat

constituirea și s-a dispus înmatricularea în R.C. a SC M.C. SRL Roman, județul

Neamț, care avea ca asociați pe P.P. și T.C., societatea fiind înregistrată sub

nr. J 27/39/2001 din data de 30 ianuarie 2001.

În obiectul de activitate, printre alte

activități, figurează și reorganizare și lichidare.

Numitul T.C. a desfășurat activitate în

dosarul de insolvență ca persoană desemnată de administratorul și lichidatorul

judiciar P.P. și apoi ca asociat al susmenționatei societăți,

societate care figurează pe Tabloul U.N.P.

R.L.

din România, desfășurând atribuțiile prevăzute de lege, în conformitate cu

prevederile art. 21 și 22 din Legea nr. 64/1995.

Pe același tablou figurează, începând cu data

de

21decembrie2001, ca lichidator, și

numitul T.C.

Din probele administrate nu rezultă că ar

exista un grad de

rudenie între intimatul A.M.

și T.C.

Așa cum s-a menționat, dacă petentul ar fi

fost nemulțumit de

măsurile luate de

judecătorul sindic ar fi avut posibilitatea de a ataca în

justiție

încheierile pronunțate de instanță.

Petentul a formulat plângeri penale și

împotriva numiților P.P. și T.C. dar, prin rezoluția din data de 31 august 2005

a Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, s-a

confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea

penală

împotriva acestora cu privire la activitatea prevăzută de Legea nr. 64/1995,

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C.

pen.

De asemenea, petentul a formulat și alte

numeroase plângeri penale, tot în legătură cu SC G.I. Roman, care au făcut

obiectul dosarelor nr. 118/P/2001 al Parchetului

de pe lângă Cutea de Apel Bacău, 375/P/2002 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Neamț,

491/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău,

292/P/2007 din 08 aprilie 2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, dar în toate dosarele s-au

adoptat soluții de netrimitere în judecată.

În consecință, prima

instanță reținut că potrivit actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că activitatea judecătorului sindic

s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor

art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, art. 17 din Legea nr. 304/2004,

republicată, art. 1 alin. (4) și art. 129 din Constituția României, revizuită,

rezultă fără echivoc faptul că exercitarea dreptului de sesizare al persoanelor

în legătura cu activitatea sau conduita judecătorilor nu poate pune în discuție

soluțiile pronunțate prin hotărâri judecătorești.

Eventualele încălcări ale normelor legale de

drept procesual și/sau de drept substanțial de intimatul-judecător pot fi

analizate exclusiv pe căile legale de atac. A concluziona altfel a însemna a

accepta că o hotărâre judecătorească ar putea fi supusă, simultan și paralel,

unui control de legalitate de către o autoritate a statului, alta decât o

instanță de judecată, ceea ce nici Constituția,

nici legile de organizare

judecătorească și nici C.E.D.O., nu

permit. Conform jurisprudenței C.E.D.O.,

procurorul nu este considerat

magistrat în sensul art. 5 alin. (3) din

Convenție și, totodată, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

Nu poate constitui faptă penală, și implicit

nu poate angaja

răspunderea penală a unui

magistrat, activitatea desfășurată cu prilejul

unor acte sau măsuri

efectuate în exercitarea întocmai a funcției și adoptării unei soluții. Rezultă

că organului de urmărire penală și/sau

unei

alte instanțe judecătorești îi este interzis prin Constituție și lege să

facă

cercetări și/sau aprecieri cu privire la activitatea de judecată a unui

magistrat.

Împotriva sentinței petiționarul a declarat

prezentul recurs.

În motivarea recursului, petiționarul a

arătat că judecătorul sindic nu a respectat nici-o dispoziție a Legii nr. 64/1995

și că „doresc și-mi este necesar, o hotărâre judecătorească motivată pentru

paguba produsă în 2000, de 560.000 EURO”.

Recursul nu este

fondat.

În condițiile în care

recursul este motivat prin exprimări generale,

fără critici concrete cu privire la legalitatea și

temeinicia sentinței și rezoluțiilor atacate, Înalta Curte, examinând din

oficiu aceste acte de dispoziție ale instanței și procurorului, constată că se

impune respingerea recursului ca nefondat.

Rezoluțiile atacate și, mai ales, sentința

primei instanțe sunt amplu motivate, în fapt și în drept, Înalta Curte

apreciind că nu este necesară reiterarea argumentelor expuse în conținutul

acestora.

Toate aspectele reclamate de petiționar au

fost supuse, deopotrivă, unei probațiuni complete (efectuarea tuturor actelor

premergătoare necesare deplinei și legalei soluționări a plângerii penale și de

asemenea, unei atente examinări în drept (menționându-se toate normele de drept

incidente în cauza care a făcut obiectul dosarului nr. 10/F/2001,

constatându-se corecta interpretare și aplicare a acestora).

În consecință,

constatând, pe de o parte, că rezoluțiile atacate au

fost adoptate în urma corectei aplicări a

dispozițiilor legale în materia soluționării plângerilor penale și dispunerii

soluțiilor de netrimitere în judecată, iar pe de altă parte, că sentința

atacată este legală și temeinică, amplu și convingător motivată în fapt și în

drept, Înalta Curte va dispune, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., respingerea recursului ca nefondat.

În conformitate cu art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul D.

T. împotriva sentinței penale nr. 131 din 25 septembrie 2008 a Curții de

Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

noiembrie 2008.