ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2413/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 8 septembrie 2009, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău plângerea penală formulată de G.M., fost administrator al SC F.A. SRL Mărgineni, împotriva judecătorilor A.M. și M.A. din cadrul Tribunalului Neamț, secția comercială și contencios administrativ, a lichidatorului judiciar R.N. - administrator al SC R.C.A. și a expertului contabil Z.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 1 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 323 C. pen., art. 324 C. pen. și art. 143 lit. b) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

În plângere și în memoriile atașate la dosar, G.M. a reclamat că procedura falimentului a fost declanșată în urma cererii nelegale introdusă de SC R. Dărmănești, că nu a luat cunoștință în termen util de proces și nu a putut să-și apere interesele , că s-au încălcat dispozițiile procedurale privind citarea și comunicarea actelor; lichidatorul judiciar R.N. nu i-a susținut interesele și a înscris creanțe nereale în tabloul creditorilor; în mod nelegal s-a întocmit o expertiză contabilă de către Z.N. în condițiile în care, instanța numise un alt expert; în mod nelegal judecătorul A.M. a acceptat raportul de expertiză întocmit de acest expert; judecătoarea M.A. și nu i-a luat în considerare apărările și i-a acordat un tratament discriminatoriu față de celelalte părți.

Prin Ordonanța nr. 1380/P/2009 din 18 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii A.M. și M.A. din cadrul Tribunalului Neamț sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289, art. 323 C. pen. și art. 143 lit. b) din Legea nr. 85/2006 întrucât faptei reclamante nu există și disjungerea cauzei în vedere efectuării de cercetări față de R.R. și Z.N. În fapt, prin încheierea din 02 noiembrie 2000 pronunțată de judecătorul A.M. în dosarul Tribunalului Neamț, secția comercială și contencios administrativ, cu nr. 12/103/2000 (1547/F/2000) s-a declanșat procedura de reorganizare judiciară și faliment împotriva debitorului SC F.A.

SRL Mărgineni la cerea creditorului SC R. Dărmănești. Acest dosar este și în prezent pe rolul instanței nefiind pronunțată o hotărâre definitivă și irevocabilă și a fost instrumentat în prima fază până la data de 20 noiembrie 2001, de judecătorul A.M., care nu mai are calitatea de magistrat din 15 septembrie 2002, apoi de judecătorul V.A., iar din data de 09 septembrie 2003 de judecătoarea M.A. Prin încheierea din 18 ianuarie 2001 a fost desemnat lichidatorul judiciar SC R.C.A. SRL administrată de R.N. Prin încheierea din 31 octombrie 2007 a fost înlocuit lichidatorul pentru neîndeplinirea atribuțiilor prev. de art. 22 din Legea nr. 85/2006, cu R.D.V.I. SPRL Piatra Neamț. Ambele încheieri au fost recurate de debitoare.

Prin decizia civilă nr. 154 din 03 iulie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 2140/2001 a fost respins ca nefondat recursul debitoarei declarat împotriva încheierii din data de 18 ianuarie 2001. Încheierea din 31 noiembrie 2007 a fost recurată de G.M., după ce în concluziile orale a fost de acord cu înlocuirea lichidatorului judiciar, recursul fiind respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 209 din 11 martie 2008 a Curții de Apel Bacău. Hotărârea pronunțată a fost atacată de G.M. cu contestație în anulare, cu privire la care Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 133 din 17 februarie 2009 a constatat că s-a perimat.

Prin Rezoluția nr. 523/11/2/2010 din 07 octombrie 2010 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus respingerea plângerii împotriva Ordonanței 1380/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu motivarea că nu sunt date sau indicii din care să rezulte săvârșirea vreunei fapte de natură penală în sarcina magistraților, acești exercitându-și atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale. Nemulțumită, petenta s-a adresat cu plângere la instanța de judecată. Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin sentința penală nr. 7 din 18 ianuarie 2011, în baza art. 278 1 , alin. (8), lit. a) C. proc. pen. a respins ca, nefondată, plângerea petentei G.M., formulată împotriva Ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 1380/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, din 18 februarie 2010 , a menținut ordonanța sus-menționată.

In baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen. petenta, a fost obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel s-a reținut în esență că atât Ordonanța atacată, cât și Rezoluția procurorului general surprind foarte bine condițiile în care actele jurisdicționale emise de judecători în exercitarea atribuțiilor de serviciu pot fi verificate și, eventual, anulate, anume numai în cadrul procedural al căilor legale de atac și că , cauza la care face referire G.M. este și în prezent în curs de judecată iar orice evaluare a criticilor aduse de petenta, de natură materială sau procedurală, în afara celei făcute de instanța comercială, ordinară sau de control judiciar, poate fi considerată drept o ingerință a autorităților în dreptul părților de a benefica de un proces echitabil.

Împotriva acestei din urmă sentințe, petenta G.M. a formulat recursul de față. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată , precum și orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării.

Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționara G.M. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara G.M. împotriva sentinței penale nr. 7 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2011.