ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2413/2011

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 8

septembrie 2009, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău

plângerea penală formulată de G.M., fost administrator al SC F.A. SRL

Mărgineni, împotriva judecătorilor A.M. și M.A. din cadrul Tribunalului Neamț,

secția comercială și contencios administrativ, a lichidatorului judiciar R.N. -

administrator al SC R.C.A. și a expertului contabil Z.N. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248

1

C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 323 C. pen.,

art. 324 C. pen. și art. 143 lit. b) din Legea nr. 85/2006 privind procedura

insolvenței.

În plângere și

în memoriile atașate la dosar, G.M. a reclamat că procedura falimentului a fost

declanșată în urma cererii nelegale introdusă de SC R. Dărmănești, că nu a luat

cunoștință în termen util de proces și nu a putut să-și apere interesele , că

s-au încălcat dispozițiile procedurale privind citarea și comunicarea actelor;

lichidatorul judiciar R.N. nu i-a susținut interesele și a înscris creanțe

nereale în tabloul creditorilor; în mod nelegal s-a întocmit o expertiză

contabilă de către Z.N. în condițiile în care, instanța

numise un alt expert; în mod nelegal judecătorul A.M. a acceptat

raportul

de expertiză întocmit de acest expert; judecătoarea M.A. și nu i-a luat în

considerare apărările și i-a acordat un tratament discriminatoriu față de

celelalte părți.

Prin Ordonanța

nr. 1380/P/2009 din 18 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii A.M. și M.A.

din cadrul Tribunalului Neamț sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 246, art. 289, art. 323 C. pen. și art. 143 lit. b) din Legea nr. 85/2006

întrucât faptei reclamante nu există și disjungerea cauzei în vedere efectuării

de cercetări față de R.R. și Z.N.

În fapt, prin

încheierea din 02 noiembrie 2000 pronunțată de judecătorul A.M. în dosarul

Tribunalului Neamț, secția comercială și

contencios

administrativ, cu nr. 12/103/2000 (1547/F/2000) s-a declanșat

procedura

de reorganizare judiciară și faliment împotriva debitorului SC F.A. SRL

Mărgineni la cerea creditorului SC R. Dărmănești. Acest dosar este și în

prezent pe rolul instanței nefiind pronunțată o hotărâre definitivă și

irevocabilă și a fost instrumentat în

prima

fază până la data de 20 noiembrie 2001, de judecătorul A.M., care

nu mai

are calitatea de magistrat din 15 septembrie 2002, apoi de judecătorul V.A.,

iar din data de 09 septembrie 2003 de judecătoarea M.A.

Prin

încheierea din 18 ianuarie 2001 a fost desemnat lichidatorul judiciar SC R.C.A.

SRL administrată de R.N.

Prin

încheierea din 31 octombrie 2007 a fost înlocuit lichidatorul pentru

neîndeplinirea atribuțiilor prev. de art. 22 din Legea nr. 85/2006, cu R.D.V.I.

SPRL Piatra Neamț. Ambele încheieri au fost recurate de debitoare.

Prin decizia

civilă nr. 154 din 03 iulie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul

nr. 2140/2001 a fost respins ca nefondat recursul debitoarei declarat împotriva

încheierii din data de 18 ianuarie 2001.

Încheierea din

31 noiembrie 2007 a fost recurată de G.M., după ce în concluziile orale a fost

de acord cu înlocuirea lichidatorului judiciar, recursul fiind respins ca

nefondat prin decizia civilă nr. 209 din 11 martie 2008 a Curții de Apel Bacău.

Hotărârea pronunțată a fost atacată de G.M. cu contestație în anulare, cu

privire la care Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 133 din 17

februarie 2009 a constatat că s-a perimat.

Prin Rezoluția

nr. 523/11/2/2010 din 07 octombrie 2010 Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus respingerea plângerii împotriva

Ordonanței 1380/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu

motivarea că nu sunt date sau indicii din care să rezulte săvârșirea vreunei

fapte de natură penală în sarcina magistraților, acești exercitându-și

atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale.

Nemulțumită,

petenta s-a adresat cu plângere la instanța de judecată.

Curtea de Apel

Bacău, secția penală, prin sentința penală nr. 7 din 18 ianuarie 2011, în baza

art. 278

1

, alin. (8), lit. a) C. proc. pen. a respins ca, nefondată,

plângerea petentei G.M., formulată împotriva Ordonanței de neîncepere a

urmăririi penale nr. 1380/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, din 18 februarie 2010 , a menținut ordonanța sus-menționată.

In baza art.

192, alin. (2) C. proc. pen. petenta, a fost obligată la plata sumei de 200 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

hotărî astfel s-a reținut în esență că atât Ordonanța atacată, cât și Rezoluția

procurorului general surprind foarte bine condițiile în care actele jurisdicționale

emise de judecători în exercitarea atribuțiilor de serviciu pot fi verificate

și, eventual, anulate, anume numai în cadrul procedural al căilor legale de

atac și că , cauza la care face referire G.M. este și în prezent în curs de

judecată iar orice evaluare a criticilor aduse de petenta, de natură materială

sau

procedurală, în afara celei făcute de

instanța comercială, ordinară sau de

control judiciar, poate fi considerată

drept o ingerință a autorităților în dreptul părților de a benefica de un

proces echitabil.

Împotriva

acestei din urmă sentințe, petenta G.M. a formulat recursul de față.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată , precum și orice alte

persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art.

278

1

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o

poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII

pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de

judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac,

astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data

pronunțării.

Așa fiind, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de

petiționara G.M.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționara G.M. împotriva sentinței penale

nr. 7 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2011.