ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5058/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 47 din 08 februarie 2011, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanții B.R., B.E., D.M., H.L., M.M., N.M. și N.E., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Guvernul României, prin care solicitau anularea H.G. nr. 737/2010, precum și suspendarea executării actului administrativ contestat. De asemenea, instanța de judecată a respins și cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în interesul pârâtului Guvernul României.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care trebuia să solicite autorității emitente, revocarea actului administrativ contestat. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs reclamanții, susținând, în esență, că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, întrucât „actele cu caracter general nu necesită procedura prealabilă”. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare: În conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia” [alin. (1)] și „în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând” [alin. (1 1 )]. În speță, așa cum rezultă din actele dosarului și cum înșiși recurenții susțin, procedura administrativă prealabilă nu a fost îndeplinită.

Este greșită susținerea recurenților, potrivit căreia nu aveau obligația îndeplinirii procedurii prealabile, întrucât excepțiile de la regula obligativității efectuării respectivei proceduri sunt prevăzute de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, iar printre acestea nu se regăsește și acțiunea de natura celei formulate în cauză. De asemenea, conform prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Așa fiind, în lipsa dovezii îndeplinirii procedurii prealabile, în mod corect a apreciat instanța de fond că acțiunea este inadmisibilă, recursul urmând a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții B.R., B.E., D.M., H.L., M.M., N.M. și N.E. împotriva sentinței nr. 47 din 08 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2011.