ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5058/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 47 din 08 februarie 2011, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată

de reclamanții B.R., B.E., D.M., H.L., M.M., N.M. și N.E., în contradictoriu cu

pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Guvernul României,

prin care solicitau anularea H.G. nr. 737/2010, precum și suspendarea executării

actului administrativ contestat. De asemenea, instanța de judecată a respins și

cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

în interesul pârâtului Guvernul României.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii

prealabile obligatorii, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care trebuia

să solicite autorității emitente, revocarea actului administrativ contestat.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, au declarat recurs reclamanții, susținând, în esență, că

în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, întrucât „actele

cu caracter general nu necesită procedura prealabilă”.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

În conformitate cu dispozițiile art. 7

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „înainte de a se adresa instanței

de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual

trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,

dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea,

în tot sau în parte, a acestuia” [alin. (1)] și „în cazul actului administrativ

normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând” [alin. (1

1

)].

În speță, așa cum rezultă din actele dosarului

și cum înșiși recurenții susțin, procedura administrativă prealabilă nu a fost îndeplinită.

Este greșită susținerea recurenților, potrivit

căreia nu aveau obligația îndeplinirii procedurii prealabile, întrucât excepțiile

de la regula obligativității efectuării respectivei proceduri sunt prevăzute de

art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, iar printre acestea nu se regăsește și

acțiunea de natura celei formulate în cauză.

De asemenea, conform prevederilor art.

109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței

competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile

stabilite de acea lege.

Așa fiind, în lipsa dovezii îndeplinirii

procedurii prealabile, în mod corect a apreciat instanța de fond că acțiunea este

inadmisibilă, recursul urmând a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții

B.R., B.E., D.M., H.L., M.M., N.M. și N.E. împotriva sentinței nr. 47 din 08 februarie

2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1

noiembrie 2011.