ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5059/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 49 din 08 februarie 2011, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată

de reclamanta A.M., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării și Guvernul României, prin care solicita anularea H.G. nr. 737/2010,

precum și suspendarea executării actului administrativ contestat. De asemenea, instanța

de judecată a respins cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale în interesul pârâtului Guvernul României.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii

prealabile obligatorii, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care trebuia

să solicite autorității emitente, revocarea actului administrativ contestat.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, reiterând motivele și argumentele

de fond invocate în fața primei instanțe și fără a aduce vreo critică sub aspectul

soluției de inadmisibilitate.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

În conformitate cu dispozițiile art. 7

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „înainte de a se adresa instanței

de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual

trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,

dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea,

în tot sau în parte, a acestuia” [alin. (1)] și „în cazul actului administrativ

normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând” [alin. (1)].

În speță, așa cum rezultă din actele dosarului,

procedura administrativă prealabilă nu a fost îndeplinită, iar acțiunea de natura

celei formulate în cauză nu se regăsește printre excepțiile de la regula obligativității

efectuării acestei proceduri, prevăzute de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, conform prevederilor art.

109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței

competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile

stabilite de acea lege.

Așa fiind, în lipsa dovezii îndeplinirii

procedurii prealabile, în mod corect a apreciat instanța de fond că acțiunea este

inadmisibilă, recursul urmând a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

A.M. împotriva sentinței nr. 49 din 08 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1

noiembrie 2011.