ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5659/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5659/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 41 din 4 februarie 2011,
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta T.M., în
contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și
Guvernul României, prin care solicită anularea H.G. nr. 737/2010, precum și
suspendarea executării actului administrativ contestat. De asemenea, a fost
admisă cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și
Protecției Sociale în interesul pârâtului Guvernul României.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a
făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii, prevăzută de art.
7 din Legea nr. 554/2004, prin care trebuia să solicite autorității emitente,
revocarea actului administrativ contestat.
Împotriva acestei
sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta,
susținând că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă,
față de împrejurarea că procedura administrativă prealabilă a fost îndeplinită,
așa cum rezultă din răspunsul formulat de Secretariatul General al Guvernului
României la data de 4 ianuarie 2011.
Examinând sentința
atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de
recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele
ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum
se va arăta în continuare.
În conformitate cu
dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ
competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori
într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să
solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă
aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,
revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
În speță, așa cum
rezultă din actele dosarului, plângerea prealabilă a fost adresată emitentului
actului contestat ulterior sesizării instanței de fond.
Or, potrivit
dispozițiilor legale citate, plângerea prealabilă trebuie formulată înainte de
sesizarea instanței de contencios administrativ competente.
De asemenea, conform
prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de
lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei
proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.
Așa fiind, în lipsa
dovezii îndeplinirii procedurii prealabile, în mod corect a apreciat instanța
de fond că acțiunea este inadmisibilă, soluția urmând a fi menținută de
instanța de recurs, care reține că înscrisul depus de recurentă în calea de
atac formulată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr.
554/2004.
Pentru considerentele
arătate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul
declarat de reclamanta T.M. împotriva sentinței nr. 41 din 4 februarie 2011 a
Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 noiembrie 2011.