ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 29/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 29/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 38 din 4 februarie 2011, Curtea de
Apel Târgu-Mureș - s
ecția comercială, de
contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă,
acțiunea formulată de reclamantul D.T.A., în
contradictoriu cu
pârâții Consiliul
Național pentru Combaterea Discriminării și Guvernul României,
prin care
solicita anularea Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, precum și
suspendarea executării actului administrativ
contestat. Prin aceeași sentință a fost
admisă cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii,
Familiei și
Protecției Sociale în interesul Guvernului României.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că
reclamantul
nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii,
prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin
care trebuia să solicite autorității
emitente, revocarea actului
administrativ contestat.
Împotriva acestei
sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul,
susținând că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă,
față de împrejurarea că procedura administrativă prealabilă a fost îndeplinită,
răspunsul Guvernului României fiind atașat la dosar.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările
dosarului, cu
motivele invocate de
recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,
inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc.
civ., Curtea constată că recursul
este nefondat, după cum se va arăta în
continuare.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „înainte de a se adresa
instanței de contencios
administrativ
competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori
într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să
solicite
autorității publice emitente
sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în
termen de 30 de zile de la data comunicării
actului, revocarea, în tot sau în parte, a
acestuia".
În speță, așa cum rezultă din actele dosarului,
răspunsul formulat de
Secretariatul General
al Guvernului României datează din 4 ianuarie 2011, deci
ulterior sesizării instanței de fond la 28
septembrie 2010, recurentul-pârât nefăcând dovada că plângerea prealabilă a
fost adresată emitentului actului contestat înaintea
acestei date.
Or, potrivit
dispozițiilor legale citate, plângerea prealabilă trebuie formulată înainte de
sesizarea instanței de contencios administrativ competente.
De asemenea, conform
prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de
lege, sesizarea instanței competente se poate
face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile
stabilite de
acea lege.
Așa fiind, în lipsa
dovezii îndeplinirii procedurii prealabile, conform legii, în mod corect a
apreciat instanța de fond că acțiunea este inadmisibilă, soluția urmând
a fi menținută de instanța de recurs, care reține
că înscrisul invocat de recurent nu
probează
realizarea procedurii administrative prealabile obligatorii, în condițiile
prevăzute
de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele arătate, recursul v-a fi
respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de reclamantul D.T.A. împotriva sentinței nr. 38 din 4
februarie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș - s
ecția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 ianuarie 2012.