ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 29/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 38 din 4 februarie 2011, Curtea de Apel Târgu-Mureș - s ecția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul D.T.A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Guvernul României, prin care solicita anularea Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, precum și suspendarea executării actului administrativ contestat. Prin aceeași sentință a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în interesul Guvernului României. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care trebuia să solicite autorității emitente, revocarea actului administrativ contestat.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, susținând că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, față de împrejurarea că procedura administrativă prealabilă a fost îndeplinită, răspunsul Guvernului României fiind atașat la dosar. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia". În speță, așa cum rezultă din actele dosarului, răspunsul formulat de Secretariatul General al Guvernului României datează din 4 ianuarie 2011, deci ulterior sesizării instanței de fond la 28 septembrie 2010, recurentul-pârât nefăcând dovada că plângerea prealabilă a fost adresată emitentului actului contestat înaintea acestei date.

Or, potrivit dispozițiilor legale citate, plângerea prealabilă trebuie formulată înainte de sesizarea instanței de contencios administrativ competente. De asemenea, conform prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Așa fiind, în lipsa dovezii îndeplinirii procedurii prealabile, conform legii, în mod corect a apreciat instanța de fond că acțiunea este inadmisibilă, soluția urmând a fi menținută de instanța de recurs, care reține că înscrisul invocat de recurent nu probează realizarea procedurii administrative prealabile obligatorii, în condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele arătate, recursul v-a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul D.T.A. împotriva sentinței nr. 38 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș - s ecția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2012.