ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4830/2011

Asupra

recursurilor de față:

Din analiza

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

acțiunii și hotărârea primei instanțe.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 18 mai 2011, sub nr.

4650/2/2011, reclamantul R.M. a solicitat instanței de contencios

administrativ, în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru, ca prin hotărârea

ce o va pronunța să fie obligat pârâtul să pună în executare decizia nr. 2098

din 04 iunie 2009, definitivă și învestită cu formulă executorie, prin care

i-au fost conferite despăgubiri pentru unitățile de fond deținute la Fondul N.I.,

în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii judecătorești din prezenta cauză.

A solicitat, totodată, să fie obligat pârâtul la plata de daune morale și materiale

și, în caz de refuz de executare, să i se aplice conducătorului autorității publice,

o amendă în cuantum de 20% din salariul minim pe economie.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat, în esență, că pârâtul refuză să pună în executare decizia

nr. 2098 din 04 iunie 2009, și că astfel i se încalcă dreptul fundamental de acces

liber la justiție, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâtul Primul

Ministru al României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității

de lucru judecat față de Dosarul nr. 3127/2/2010, soluționat de Curtea de Apel București,

secția a VIlI-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 13 mai 2011, având

același obiect și între aceleași părți, acțiunea fiind respinsă pentru lipsa calității

procesuale pasive a pârâtului, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive

a Primului Ministru.

Prin sentința

nr. 4013 din 06 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins

cererea formulată de către reclamantul R.M., în contradictoriu cu pârâtul Primul

Ministru pentru existența puterii de lucru judecat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat,

întrucât cererea reclamantului ce a format obiectul Dosarului nr. 3127/2/2010, pe

rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

soluționat prin sentința nr. 3421 CC la data de 13 mai 2011 a avut același obiect

și cauză juridică, vizând sancționarea aceluiași pârât pentru o pretinsă neexecutare

a deciziei penale nr. 2098 din 04 iunie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție în dosarul penal nr. 24632/3/2006, pârâtul invocând excepția lipsei

calității sale procesual pasive pentru aceleași considerente ca și în prezenta cauză.

în cauza.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

și susținând, în esență, că prima instanță a dezlegat cauza pe baza unei excepții

cu încălcarea prevederilor Capitolului IV din Codul deontologic al magistraților.

A susținut, de

asemenea, că s-a încălcat principiul contradictorialității procesului civil și cel

al dreptului la apărare, principiul garantării unei judecăți imparțiale, prin neacordarea

posibilității să-și spună părerea, la momentul soluționării cauzei și că, pentru

acest motiv, hătărârea pronunțată este nulă, potrivit art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile

legale aplicabile, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul R.M. a solicitat obligarea pârâtului Primul Ministru al României să

pună în executare decizia nr. 2098 din 04 iunie 2009, definitivă și învestită cu

formulă executorie, prin care i-au fost conferite despăgubiri pentru unitățile de

fond deținute la Fondul N.I., în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii

judecătorești din prezenta cauză. A solicitat, totodată, să fie obligat pârâtul

la plata de daune morale și materiale și, în caz de refuz de executare, să i se

aplice conducătorului autorității publice, o amendă în cuantum de 20% din salariul

minim pe economie.

Înalta Curte constată

că, în mod corect, prima instanță a admis excepția autorității lucrului judecat

invocată de pârât și a respins cererea pentru existența puterii de lucru judecat.

Prin sentința

civilă nr. 3421 CC, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, la data de 13 mai 2011 în Dosarul nr. 3127/2/2011, a fost

admisă excepția lipsei calității procesuale a pârâtului și a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamantul R.M., în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru, ca

fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Înalta Curte retine

că cererea reclamantului ce a format obiectul Dosarului nr. 3127/2/2011, a avut

același obiect și cauză juridică și a vizat sancționarea aceluiași pârât pentru

o pretinsă neexecutare a deciziei penale nr. 2098 din 04 iunie 2009, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul penal nr. 24632/3/2006, pârâtul

invocând excepția lipsei calității sale procesual pasive pentru aceleași considerente

ca și în prezenta cauză.

Potrivit prevederilor

art. 1201 C. civ., în vigoare la data pronunțării hotărârii „este lucru judecat

atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași

cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate.”

Cum în cauză există

tripla identitate de părți, cauză și obiect, se reține că există autoritate de lucru

judecat în conformitate cu dispozițiile sus-menționate.

Autoritatea de

lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură

dată și că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie

contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă

a justiției. Astfel, prin instituirea acestei prezumții legale irefragabile în dispozițiile

art. 1202 C. civ., raportat la dispozițiile art. 1200 pct. 4 C. civ., împotriva

căreia nu poate fi primită nici o dovadă contrară, legiuitorul a statuat că o cerere

nu poate fi judecată irevocabil decât o singură dată și nu poate fi combătută printr-o

altă hotărâre judecătorească, astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată

într-un alt proces.

Înalta Curte apreciază

că și în condițiile în care primul litigiu nu a tranșat decât aspectul referitor

la calitatea procesuală a pârâtului, autoritatea de lucru judecat există, având

în vedere că și în prezentul litigiu se ridică aceeași excepție de fond asupra căreia

s-a pronunțat o instanță deja în mod definitiv.

În ceea ce privește

motivele de recurs formulate de reclamant, Înalta Curte constată că acestea sunt

străine de pricină, prima instanță soluționând cauza cu respectarea dispozițiilor

procedurale, în sensul citării legale a părților pentru ziua judecății și cu respectării

principiilor procesual civile.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de R.M. împotriva sentinței nr. 4013 din 06 iunie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrative și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 octombrie 2011.