ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.09.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4366/2011

HOTĂRÂRE
27.09.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4366/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 22 martie 2011, reclamantul R.M. a chemat în judecată pârâta C.N.V.M.

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să pună in executare

decizia din 04 iunie 2009, astfel cum a solicitat prin petiția din 12 ianuarie 2011.

În continuare reclamantul

a arătat că prin decizia sus invocată a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost

modificată o sentință penală nr. 423 din 20 martie 2007 a Tribunalului București,

secția a II-a penală.

A mai arătat că a fost

admisă pretenția sa de a fi despăgubit de către C.N.V.M. pentru unitățile de fond

deținute la F.N.I.

S-a adresat pârâtei cu

o petiție prin care a cerut sa fie despăgubit pentru 3092 de unități de fond, însă

pârâta i-a comunicat că a fost suspendată provizoriu executarea.

A invocat dispozițiile

O.G. nr. 27/2002, ale Constituției României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamantul a mai solicitat

amendarea conducătorului autorității publice pârâte cu 20% din salariul minim brut

pe economie pe zi de întârziere începând cu 04 iunie 2009 în conformitate cu dispozițiile

art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În drept, a invocat prevederile

Legii nr. 554/2004, art. 24.

Pârâta a depus întâmpinare

prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului în raport

de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, precum și excepțiile autorității

de lucru judecat și a lipsei calității procesuale pasive a C.N.V.M.

fond

Prin sentința civilă

nr. 4706 din 06 iulie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea

formulată de reclamantul R.M., în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

- Potrivit art. 24

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică

este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să

elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea

hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia,

iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii.”

- În același sens sunt

și dispozițiile art. 22 din legea menționată mai sus, care cu privire la titlu executoriu,

arata ca „hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins

acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli

de judecată se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului

comun”.

- De asemenea, la

art. 25 alin. (1) din Legea contenciosului se prevede că „s

ancțiunea și despăgubirile

prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare,

la cererea reclamantului”, iar la alin. (4) că „prevederile alin. (1)-(3) se aplică,

în mod corespunzător, și pentru punerea în executare a hotărârilor instanțelor de

contencios administrativ date pentru soluționarea litigiilor ce au avut ca obiect

contracte administrative.”

Față de aceste prevederi

legale, prima instanță a concluzionat că numai pentru o sentință care a fost pronunțată

de instanța de contencios în baza Legii nr. 554/2004 pot fi aplicabile dispozițiile

art. 24 din această lege.

Or, a constatat Curtea

ce apel că, din actele depuse de reclamant și pârâtă reiese că reclamantul invocă

o hotărâre pronunțată de o instanță penală și nicidecum una pronunțată de o instanță

de contencios administrativ.

Față de admiterea acestei

excepții, instanța de fond nu a mai analizat și excepțiile autorității de lucru

judecat și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul R.M., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând că în mod greșit s-a respins ca inadmisibilă cererea sa care viza obligarea

intimatei-pârâte C.N.V.M. de a pune în executare decizia penală nr. 2098 din 04

iunie 2009 și de a se aplica conducătorului autorității publice amendă conform

art. 24 din Legea nr. 554/2004, deoarece s-a încălcat principiul contradictorialității,

întrucât instanța nu a pus în discuție motivele de fapt și de drept care i-au format

convingerea că acțiunea este inadmisibilă, hotărârea pronunțată fiind nulă în baza

art. 105 (2) C. proc. civ.

Recurentul a învederat

că prin nota scrisă din 02 iunie 2011 a demonstrat că o acțiune prin care se urmărește

punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive și învestită cu forță

executorie nu poate fi respinsă în baza unei excepții de procedură, însă instanța

a ignorat această susținere, necercetând afirmațiile sale privitoare la încălcarea

dreptului de petiționare.

S-a arătat că prima instanță

a folosit greșit excepția inadmisibilității în dauna intereselor sale legitime,

sancționându-l într-o modalitate incompatibilă față de dispozițiile art. 23

alin. (2) din Constituția României și de prevederile Convenției Europene a Drepturilor

Omului.

În drept recurentul a

invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 C. proc. civ.

Curți asupra recursului

Recurentul-reclamant s-a

adresat instanței de contencios administrativ cu o cerere care viza obligarea intimatei-pârâte

C.N.V.M. de a pune în executare decizia penală irevocabilă nr. 2098 din 04 iunie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, (prin care intimata din prezenta cauză,

în calitate de parte civilmente responsabilă a fost obligată în solidar cu două

persoane fizice și alături de alte persoane fizice și juridice – în calitate de

comitenți - SC G. SA, SC S.I. SA - la plata despăgubirilor către investitorii F.N.I.

constituiți părți civile în dosarul penal) precum și obligarea conducătorului intimatei

la plata unei amenzi în cuantumul prevăzut de art. 24 din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor

speciale ale Legii nr. 554/2004, pe calea contenciosului administrativ poate fi

atacat în instanță actul administrativ emis în regim de putere publică, care vatămă

drepturile și interesele legitime ale unei persoane sau refuzul considerat nejustificat

al unei autorități de a rezolva o cerere legitimă.

Pe cale de consecință,

nu poate fi obligată o instituție să pună în executare o hotărâre penală, utilizându-se

calea specială a contenciosului administrativ.

Nici amenda ce poate fi

aplicată conducătorului unei autorități administrative conform art. 24 din Legea

nr. 554/2004 pentru neexecutarea unei hotărâri definitive și irevocabile nu privește

decât hotărârile pronunțate în temeiul legii contenciosului administrativ, așa cum

reiese expres din dispozițiile art. 22 și art. 25 alin. (1)-4 din Legea nr. 554/2004.

În condițiile în care

recurentul a solicitat obligarea intimatei la executarea unei hotărâri penale irevocabile

și la aplicarea unei amenzi în temeiul Legii nr. 554/2004, în mod corect prima instanță

a respins acțiunea acestuia ca inadmisibilă, niciunul din capetele de cerere cu

care instanța a fost învestită neputând fi soluționat pe calea contenciosului administrativ.

Sunt greșite susținerile

recurentului că la soluționarea cauzei s-ar fi încălcat principiul contradictorialității

și a dreptului său la apărare, deoarece din încheierea de ședință din 22 iunie 2011

rezultă că recurentului-reclamant i s-au comunicat înscrisurile depuse în apărare

de către pârât la data de 27 noiembrie 2011 , inclusiv întâmpinarea prin care s-a

invocat excepția inadmisibilității, în temeiul art. 115 alin. (2) și 116 alin. (1)

Recurentul-reclamant a

înțeles greșit aplicabilitatea principiului contradictorialității, apreciind că

prima instanță ar fi trebuit să pună în discuție motivele de fapt și de drept care

i-au format convingerea că acțiunea este inadmisibilă, întrucât aceasta ar fi însemnat

o antepronunțare, motivarea unei soluții făcându-se numai în considerentele hotărârii,

conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

La termenul de judecată

din 22 iunie 2011, Curtea de Apel București a acordat cuvântul părților prezente

cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârât prin întâmpinare, respectând

dispozițiile art. 137 C. proc. civ., însă recurentul- reclamant nu a fost prezent

la judecată, neputându-și invoca propria culpă în valorificarea unui drept.

De asemenea, dreptul de

petiționare recunoscut cetățenilor prin art. 51 din Constituție nu a fost încălcat

în această situație, deoarece nu se confundă cu dreptul de acces la o instanță,

reglementat de art. 21 din Legea fundamentală, care este strâns legat de dreptul

la un proces echitabil în sensul art. 21 alin. (3) Constituție și art. 6 C.E.D.O.,

pe care recurentul și le-a exercitat.

Recurentul-reclamant este

îndreptățit să urmeze căile legale pentru executarea hotărârii penale al cărei beneficiar

este, însă instanțele de judecată au obligația de a soluționa litigiile potrivit

competenței și legilor în vigoare, chiar dacă soluțiile pronunțate nu corespund

așteptărilor sau intereselor unei persoane, care a urmat o cale de judecată nepotrivită,

justiția înfăptuindu-se în numele legii și fiind unică, imparțială și egală pentru

toți, conform art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție.

Astfel fiind, constatând

că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte

va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de R.M., împotriva sentinței civile nr. 4706 din 06 iulie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 septembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-12-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3917/2015
nică. Intimatul-pârât B. și intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au depus concluzii scrise prin care au invocat excepția procesuală a rămânerii fără obiect a cererii de chemare in judecată ca urmare a punerii în e
ÎCCJ 2009-10-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4602/2009
, cauze care nu determină răspunderea pârâtei. 3. Recursul reclamantei Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta în temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 304 1 C. proc. civ., solicitând modificarea ei în
ÎCCJ 2012-12-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5282/2012
ul neacordării despăgubirilor de întârziere solicitate, arătând că potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, republicată se prevede și dreptul de acordare de despăgubiri, în ipoteza aplicării amenzii de 20% din salariul minim brut
ÎCCJ 2017-03-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1181/2017
și funcționare a C.N.C.I. și în cauză se poate vorbi despre o încălcare a art. 1 din Protocolul I al Convenției Europene a Drepturilor Omului. 5. Procedura derulată în recurs Recursurile fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată proc
ÎCCJ 2010-10-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4397/2010
enzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, în sarcina intimaților pârâți Ministerul Finanțelor Publice și P.G. - ministrul finanțelor publice. 6. În temeiul art. 15 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004, cu modifică
Sursă