ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4366/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4366/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Instanța de fond
Acțiunea reclamantului
Prin cererea înregistrată
pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
la data de 22 martie 2011, reclamantul R.M. a chemat în judecată pârâta C.N.V.M.
pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să pună in executare
decizia din 04 iunie 2009, astfel cum a solicitat prin petiția din 12 ianuarie 2011.
În continuare reclamantul
a arătat că prin decizia sus invocată a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost
modificată o sentință penală nr. 423 din 20 martie 2007 a Tribunalului București,
secția a II-a penală.
A mai arătat că a fost
admisă pretenția sa de a fi despăgubit de către C.N.V.M. pentru unitățile de fond
deținute la F.N.I.
S-a adresat pârâtei cu
o petiție prin care a cerut sa fie despăgubit pentru 3092 de unități de fond, însă
pârâta i-a comunicat că a fost suspendată provizoriu executarea.
A invocat dispozițiile
O.G. nr. 27/2002, ale Constituției României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamantul a mai solicitat
amendarea conducătorului autorității publice pârâte cu 20% din salariul minim brut
pe economie pe zi de întârziere începând cu 04 iunie 2009 în conformitate cu dispozițiile
art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Apărările pârâtei
În drept, a invocat prevederile
Legii nr. 554/2004, art. 24.
Pârâta a depus întâmpinare
prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului în raport
de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, precum și excepțiile autorității
de lucru judecat și a lipsei calității procesuale pasive a C.N.V.M.
Soluția instanței de
fond
Prin sentința civilă
nr. 4706 din 06 iulie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea
formulată de reclamantul R.M., în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut următoarele:
- Potrivit art. 24
alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică
este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să
elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea
hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia,
iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii
irevocabile a hotărârii.”
- În același sens sunt
și dispozițiile art. 22 din legea menționată mai sus, care cu privire la titlu executoriu,
arata ca „hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins
acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli
de judecată se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului
comun”.
- De asemenea, la
art. 25 alin. (1) din Legea contenciosului se prevede că „s
ancțiunea și despăgubirile
prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare,
la cererea reclamantului”, iar la alin. (4) că „prevederile alin. (1)-(3) se aplică,
în mod corespunzător, și pentru punerea în executare a hotărârilor instanțelor de
contencios administrativ date pentru soluționarea litigiilor ce au avut ca obiect
contracte administrative.”
Față de aceste prevederi
legale, prima instanță a concluzionat că numai pentru o sentință care a fost pronunțată
de instanța de contencios în baza Legii nr. 554/2004 pot fi aplicabile dispozițiile
art. 24 din această lege.
Or, a constatat Curtea
ce apel că, din actele depuse de reclamant și pârâtă reiese că reclamantul invocă
o hotărâre pronunțată de o instanță penală și nicidecum una pronunțată de o instanță
de contencios administrativ.
Față de admiterea acestei
excepții, instanța de fond nu a mai analizat și excepțiile autorității de lucru
judecat și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
II. Instanța de recurs
Criticile reclamantei
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs reclamantul R.M., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
susținând că în mod greșit s-a respins ca inadmisibilă cererea sa care viza obligarea
intimatei-pârâte C.N.V.M. de a pune în executare decizia penală nr. 2098 din 04
iunie 2009 și de a se aplica conducătorului autorității publice amendă conform
art. 24 din Legea nr. 554/2004, deoarece s-a încălcat principiul contradictorialității,
întrucât instanța nu a pus în discuție motivele de fapt și de drept care i-au format
convingerea că acțiunea este inadmisibilă, hotărârea pronunțată fiind nulă în baza
art. 105 (2) C. proc. civ.
Recurentul a învederat
că prin nota scrisă din 02 iunie 2011 a demonstrat că o acțiune prin care se urmărește
punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive și învestită cu forță
executorie nu poate fi respinsă în baza unei excepții de procedură, însă instanța
a ignorat această susținere, necercetând afirmațiile sale privitoare la încălcarea
dreptului de petiționare.
S-a arătat că prima instanță
a folosit greșit excepția inadmisibilității în dauna intereselor sale legitime,
sancționându-l într-o modalitate incompatibilă față de dispozițiile art. 23
alin. (2) din Constituția României și de prevederile Convenției Europene a Drepturilor
Omului.
În drept recurentul a
invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 C. proc. civ.
Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Recurentul-reclamant s-a
adresat instanței de contencios administrativ cu o cerere care viza obligarea intimatei-pârâte
C.N.V.M. de a pune în executare decizia penală irevocabilă nr. 2098 din 04 iunie
2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, (prin care intimata din prezenta cauză,
în calitate de parte civilmente responsabilă a fost obligată în solidar cu două
persoane fizice și alături de alte persoane fizice și juridice – în calitate de
comitenți - SC G. SA, SC S.I. SA - la plata despăgubirilor către investitorii F.N.I.
constituiți părți civile în dosarul penal) precum și obligarea conducătorului intimatei
la plata unei amenzi în cuantumul prevăzut de art. 24 din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004.
Potrivit dispozițiilor
speciale ale Legii nr. 554/2004, pe calea contenciosului administrativ poate fi
atacat în instanță actul administrativ emis în regim de putere publică, care vatămă
drepturile și interesele legitime ale unei persoane sau refuzul considerat nejustificat
al unei autorități de a rezolva o cerere legitimă.
Pe cale de consecință,
nu poate fi obligată o instituție să pună în executare o hotărâre penală, utilizându-se
calea specială a contenciosului administrativ.
Nici amenda ce poate fi
aplicată conducătorului unei autorități administrative conform art. 24 din Legea
nr. 554/2004 pentru neexecutarea unei hotărâri definitive și irevocabile nu privește
decât hotărârile pronunțate în temeiul legii contenciosului administrativ, așa cum
reiese expres din dispozițiile art. 22 și art. 25 alin. (1)-4 din Legea nr. 554/2004.
În condițiile în care
recurentul a solicitat obligarea intimatei la executarea unei hotărâri penale irevocabile
și la aplicarea unei amenzi în temeiul Legii nr. 554/2004, în mod corect prima instanță
a respins acțiunea acestuia ca inadmisibilă, niciunul din capetele de cerere cu
care instanța a fost învestită neputând fi soluționat pe calea contenciosului administrativ.
Sunt greșite susținerile
recurentului că la soluționarea cauzei s-ar fi încălcat principiul contradictorialității
și a dreptului său la apărare, deoarece din încheierea de ședință din 22 iunie 2011
rezultă că recurentului-reclamant i s-au comunicat înscrisurile depuse în apărare
de către pârât la data de 27 noiembrie 2011 , inclusiv întâmpinarea prin care s-a
invocat excepția inadmisibilității, în temeiul art. 115 alin. (2) și 116 alin. (1)
C. proc. civ.
Recurentul-reclamant a
înțeles greșit aplicabilitatea principiului contradictorialității, apreciind că
prima instanță ar fi trebuit să pună în discuție motivele de fapt și de drept care
i-au format convingerea că acțiunea este inadmisibilă, întrucât aceasta ar fi însemnat
o antepronunțare, motivarea unei soluții făcându-se numai în considerentele hotărârii,
conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
La termenul de judecată
din 22 iunie 2011, Curtea de Apel București a acordat cuvântul părților prezente
cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârât prin întâmpinare, respectând
dispozițiile art. 137 C. proc. civ., însă recurentul- reclamant nu a fost prezent
la judecată, neputându-și invoca propria culpă în valorificarea unui drept.
De asemenea, dreptul de
petiționare recunoscut cetățenilor prin art. 51 din Constituție nu a fost încălcat
în această situație, deoarece nu se confundă cu dreptul de acces la o instanță,
reglementat de art. 21 din Legea fundamentală, care este strâns legat de dreptul
la un proces echitabil în sensul art. 21 alin. (3) Constituție și art. 6 C.E.D.O.,
pe care recurentul și le-a exercitat.
Recurentul-reclamant este
îndreptățit să urmeze căile legale pentru executarea hotărârii penale al cărei beneficiar
este, însă instanțele de judecată au obligația de a soluționa litigiile potrivit
competenței și legilor în vigoare, chiar dacă soluțiile pronunțate nu corespund
așteptărilor sau intereselor unei persoane, care a urmat o cale de judecată nepotrivită,
justiția înfăptuindu-se în numele legii și fiind unică, imparțială și egală pentru
toți, conform art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție.
Astfel fiind, constatând
că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare
prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.
civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte
va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de R.M., împotriva sentinței civile nr. 4706 din 06 iulie 2011 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 septembrie 2011.