ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1115/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Instanța de fond

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul R.M. a chemat în judecată pârâții A.V.A.S.

și Președintele A.V.A.S., solicitând să se constate că obligația executării Deciziei

nr. 2098 din 4 iunie 2009, rămasă definitivă, nu a fost respectată de

autoritatea publică pârâtă, să aplice persoanei responsabile din cadrul

autorității pârâte o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere, obligarea pârâtului la plata sumei de 50 de lei cu titlu de daune

morale și la plata dobânzii legale calculate conform dispozițiilor O.G. nr. 9/2000

și la plata de penalități de întârziere, începând cu data de 17 februarie 2011

până la data expedierii scrisorii.

În

continuare, reclamantul a arătat că prin decizia sus invocată a Înaltei Curți

de Casație și Justiție a fost modificată o sentință penală nr. 423 din 20

martie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

A mai

arătat că a fost admisă pretenția sa de a fi despăgubit de către C.N.V.M.

pentru unitățile de fond deținute la F.N.I.

S-a

adresat pârâtei cu o petiție prin care a cerut sa fie despăgubit pentru 3092 de

unități de fond însă pârâta nu i-a răspuns în termenul legal.

În

drept, a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, art. 24.

pârâtei

Pârâta a

depus întâmpinare prin care a invocat excepția de netimbrare, de necompetență

materială și teritorială, excepția de conexitate, solicitând conexarea cu Dosarul

nr. 3909/2/2011 al aceleiași instanțe, excepția inadmisibilității acțiunii

reclamantului în raport de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În

ședința publică din data de 22 noiembrie 2011, curtea de apel a admis excepția

de conexitate și a dispus conexarea Dosarului nr. 8054/2/2011 la Dosarul nr. 5939/2/2011,

constatând îndeplinite dispozițiile art. 164 C. proc. civ.

Totodată

a respins cererea de conexare a prezentei cauze cu Dosarul nr. 3909/2/2011,

constatând că acest din urmă dosar a fost soluționat prin sentința civilă nr. 4419

din 24 iunie 2011.

instanței de fond

Prin

sentința civilă nr. 6987 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile de

netimbrare, necompetență materială și teritorială.

A admis

excepția inadmisibilității și a respins acțiunea și cererea conexă formulată de

reclamantul R.M., ca inadmisibilă.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- În

ceea ce privește excepția de netimbrare, aceasta este neîntemeiată, deoarece,

potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 554/2004, cererea este scutită de

plata taxei judiciare de timbru;

- Excepția

necompetenței materiale și teritoriale este neîntemeiată, prin raportare la dispozițiile

art. 10 și 24 din Legea nr. 554/2005;

Excepția

de inadmisibilitate este întemeiată pentru următoarele argumente:

-

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 “dacă în urma admiterii

acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să

modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze

anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa

unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii.”

-

De asemenea la art. 25 alin. (1) din legea contenciosului se prevede ca „s

ancțiunea și

despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de

instanța de executare, la cererea reclamantului”, iar la alin. (4) ca „prevederile

alin. (1) - (3) se aplică, în mod corespunzător, și pentru punerea în executare

a hotărârilor instanțelor de contencios administrativ date pentru soluționarea

litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.”

Față

de aceste prevederi legale, prima instanță a concluzionat că numai pentru o

sentința care a fost pronunțată de instanța de contencios în baza Legii nr. 554/2004

pot fi aplicabile dispozițiile art. 24 din aceasta lege.

Or,

a constatat curtea ce apel că, din actele depuse de reclamant și pârâtă reiese

că reclamantul invocă o hotărâre pronunțată de o instanță penală și nicidecum

una pronunțată de o instanță de contencios administrativ.

II. Instanța

de recurs

reclamantei

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R.M., care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a respins ca inadmisibilă

cererea sa care viza obligarea intimaților - pârâți A.V.A.S. și Președintele A.V.A.S.

de a pune în executare decizia penală nr. 2098 din 4 iunie 2009 și de a se

aplica conducătorului autorității publice amendă conform art. 24 din Legea nr. 554/2004,

deoarece s-a încălcat principiul contradictorialității, întrucât instanța nu a pus

în discuție motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea că

acțiunea este inadmisibilă, hotărârea pronunțată fiind nulă în baza art. 105 alin.

(2) C. proc. civ.

S-a

arătat că prima instanță a folosit greșit excepția inadmisibilității în dauna

intereselor sale legitime, sancționându-l într-o modalitate incompatibilă față

de dispozițiile art. 23 alin. (2) din Constituția României și de prevederile

Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În drept

recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 C. proc. civ.

Înaltei Curți asupra recursului

Recurentul

- reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ cu o cerere care

viza obligarea intimaților - pârâți de a pune în executare decizia penală

irevocabilă nr. 2098 din 4 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

(prin care intimata din prezenta cauză, în calitate de parte civilmente

responsabilă a fost obligată în solidar cu două persoane fizice și alături de

alte persoane fizice și juridice - în calitate de comitenți - SC G. SA, SC S.I.

SA - la plata despăgubirilor către investitorii F.N.I. constituiți părți civile

în dosarul penal) precum și obligarea conducătorului intimatei la plata unei

amenzi în cuantumul prevăzut de art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004.

Potrivit

dispozițiilor speciale ale Legii nr. 554/2004, pe calea contenciosului

administrativ poate fi atacat în instanță actul administrativ emis în regim de

putere publică, care vatămă drepturile și interesele legitime ale unei persoane

sau refuzul considerat nejustificat al unei autorități de a rezolva o cerere legitimă.

Pe cale de

consecință, nu poate fi obligată o instituție să pună în executare o hotărâre

penală, utilizându-se calea specială a contenciosului administrativ.

Nici

amenda ce poate fi aplicată conducătorului unei autorități administrative,

conform art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru neexecutarea unei hotărâri

definitive și irevocabile, nu privește decât hotărârile pronunțate în temeiul

legii contenciosului administrativ, așa cum reiese expres din dispozițiile art.

22 și art. 25 alin. (1) - (4) din Legea nr. 554/2004.

În

condițiile în care recurentul a solicitat obligarea intimaților la executarea

unei hotărâri penale irevocabile și la aplicarea unei amenzi în temeiul Legii nr.

554/2004, în mod corect prima instanță a respins acțiunea acestuia ca

inadmisibilă, niciunul dintre capetele de cerere cu care instanța a fost

învestită neputând fi soluționat pe calea contenciosului administrativ.

Sunt

greșite susținerile recurentului că la soluționarea cauzei s-ar fi încălcat

principiul contradictorialității și a dreptului său la apărare, deoarece din

încheierile de ședință rezultă că recurentului - reclamant i s-au comunicat

înscrisurile depuse în apărare de către pârâți, inclusiv întâmpinarea prin care

s-a invocat excepția inadmisibilității, în temeiul art. 115 alin. (2) și 116

alin. (1) C. proc. civ.

Pe de

altă parte, la termenul de judecată din 22 noiembrie 2011 Curtea de Apel

București recurentul - reclamant nu a fost prezent la judecată, pentru a pune

concluzii asupra excepției inadmisibilității și nici nu a formulat note scrise,

neputându-și invoca propria culpă în valorificarea unui drept.

Recurentul

- reclamant este îndreptățit să urmeze căile legale pentru executarea hotărârii

penale al cărei beneficiar este, însă instanțele de judecată au obligația de a

soluționa litigiile potrivit competenței și legilor în vigoare, chiar dacă soluțiile

pronunțate nu corespund așteptărilor sau intereselor unei persoane, care a

urmat o cale de judecată nepotrivită, justiția înfăptuindu-se în numele legii

și fiind unică, imparțială și egală pentru toți, conform art. 124 alin. (1) și

(2) din Constituție.

Astfel

fiind, constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele

de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de R.M., împotriva sentinței civile nr. 6987 din 22 noiembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 martie 2012.