ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1115/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Acțiunea reclamantului Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.M. a chemat în judecată pârâții A.V.A.S. și Președintele A.V.A.S., solicitând să se constate că obligația executării Deciziei nr. 2098 din 4 iunie 2009, rămasă definitivă, nu a fost respectată de autoritatea publică pârâtă, să aplice persoanei responsabile din cadrul autorității pârâte o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, obligarea pârâtului la plata sumei de 50 de lei cu titlu de daune morale și la plata dobânzii legale calculate conform dispozițiilor O.G.

nr. 9/2000 și la plata de penalități de întârziere, începând cu data de 17 februarie 2011 până la data expedierii scrisorii. În continuare, reclamantul a arătat că prin decizia sus invocată a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost modificată o sentință penală nr. 423 din 20 martie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală. A mai arătat că a fost admisă pretenția sa de a fi despăgubit de către C.N.V.M. pentru unitățile de fond deținute la F.N.I. S-a adresat pârâtei cu o petiție prin care a cerut sa fie despăgubit pentru 3092 de unități de fond însă pârâta nu i-a răspuns în termenul legal.

În drept, a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, art. 24. 2. Apărările pârâtei Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de netimbrare, de necompetență materială și teritorială, excepția de conexitate, solicitând conexarea cu Dosarul nr. 3909/2/2011 al aceleiași instanțe, excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului în raport de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004. În ședința publică din data de 22 noiembrie 2011, curtea de apel a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea Dosarului nr. 8054/2/2011 la Dosarul nr. 5939/2/2011, constatând îndeplinite dispozițiile art. 164 C. proc. civ.

Totodată a respins cererea de conexare a prezentei cauze cu Dosarul nr. 3909/2/2011, constatând că acest din urmă dosar a fost soluționat prin sentința civilă nr. 4419 din 24 iunie 2011. 3. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 6987 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile de netimbrare, necompetență materială și teritorială. A admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea și cererea conexă formulată de reclamantul R.M., ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - În ceea ce privește excepția de netimbrare, aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 554/2004, cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru; - Excepția necompetenței materiale și teritoriale este neîntemeiată, prin raportare la dispozițiile art. 10 și 24 din Legea nr. 554/2005; Excepția de inadmisibilitate este întemeiată pentru următoarele argumente: - Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 “dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.” - De asemenea la art. 25 alin. (1) din legea contenciosului se prevede ca „s ancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului”, iar la alin. (4) ca „prevederile alin. (1) - (3) se aplică, în mod corespunzător,

și pentru punerea în executare a hotărârilor instanțelor de contencios administrativ date pentru soluționarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.” Față de aceste prevederi legale, prima instanță a concluzionat că numai pentru o sentința care a fost pronunțată de instanța de contencios în baza Legii nr. 554/2004 pot fi aplicabile dispozițiile art. 24 din aceasta lege. Or, a constatat curtea ce apel că, din actele depuse de reclamant și pârâtă reiese că reclamantul invocă o hotărâre pronunțată de o instanță penală și nicidecum una pronunțată de o instanță de contencios administrativ. II. Instanța de recurs 1. Criticile reclamantei Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R.M., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a respins ca inadmisibilă cererea sa care viza obligarea intimaților - pârâți A.V.A.S.

și Președintele A.V.A.S. de a pune în executare decizia penală nr. 2098 din 4 iunie 2009 și de a se aplica conducătorului autorității publice amendă conform art. 24 din Legea nr. 554/2004, deoarece s-a încălcat principiul contradictorialității, întrucât instanța nu a pus în discuție motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea că acțiunea este inadmisibilă, hotărârea pronunțată fiind nulă în baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ. S-a arătat că prima instanță a folosit greșit excepția inadmisibilității în dauna intereselor sale legitime, sancționându-l într-o modalitate incompatibilă față de dispozițiile art. 23 alin. (2) din Constituția României și de prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În drept recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 C. proc. civ. 2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Recurentul - reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ cu o cerere care viza obligarea intimaților - pârâți de a pune în executare decizia penală irevocabilă nr. 2098 din 4 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, (prin care intimata din prezenta cauză, în calitate de parte civilmente responsabilă a fost obligată în solidar cu două persoane fizice și alături de alte persoane fizice și juridice - în calitate de comitenți - SC G. SA, SC S.I. SA - la plata despăgubirilor către investitorii F.N.I. constituiți părți civile în dosarul penal) precum și obligarea conducătorului intimatei la plata unei amenzi în cuantumul prevăzut de art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor speciale ale Legii nr. 554/2004, pe calea contenciosului administrativ poate fi atacat în instanță actul administrativ emis în regim de putere publică, care vatămă drepturile și interesele legitime ale unei persoane sau refuzul considerat nejustificat al unei autorități de a rezolva o cerere legitimă. Pe cale de consecință, nu poate fi obligată o instituție să pună în executare o hotărâre penală, utilizându-se calea specială a contenciosului administrativ. Nici amenda ce poate fi aplicată conducătorului unei autorități administrative, conform art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru neexecutarea unei hotărâri definitive și irevocabile, nu privește decât hotărârile pronunțate în temeiul legii contenciosului administrativ, așa cum reiese expres din dispozițiile art. 22 și art. 25 alin. (1) - (4) din Legea nr. 554/2004.

În condițiile în care recurentul a solicitat obligarea intimaților la executarea unei hotărâri penale irevocabile și la aplicarea unei amenzi în temeiul Legii nr. 554/2004, în mod corect prima instanță a respins acțiunea acestuia ca inadmisibilă, niciunul dintre capetele de cerere cu care instanța a fost învestită neputând fi soluționat pe calea contenciosului administrativ. Sunt greșite susținerile recurentului că la soluționarea cauzei s-ar fi încălcat principiul contradictorialității și a dreptului său la apărare, deoarece din încheierile de ședință rezultă că recurentului - reclamant i s-au comunicat înscrisurile depuse în apărare de către pârâți, inclusiv întâmpinarea prin care s-a invocat excepția inadmisibilității, în temeiul art. 115 alin. (2) și 116 alin. (1) C. proc.

civ. Pe de altă parte, la termenul de judecată din 22 noiembrie 2011 Curtea de Apel București recurentul - reclamant nu a fost prezent la judecată, pentru a pune concluzii asupra excepției inadmisibilității și nici nu a formulat note scrise, neputându-și invoca propria culpă în valorificarea unui drept. Recurentul - reclamant este îndreptățit să urmeze căile legale pentru executarea hotărârii penale al cărei beneficiar este, însă instanțele de judecată au obligația de a soluționa litigiile potrivit competenței și legilor în vigoare, chiar dacă soluțiile pronunțate nu corespund așteptărilor sau intereselor unei persoane, care a urmat o cale de judecată nepotrivită, justiția înfăptuindu-se în numele legii și fiind unică, imparțială și egală pentru toți, conform art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție.

Astfel fiind, constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.M., împotriva sentinței civile nr. 6987 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2012.