ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1741/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul T.I.C.M. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a solicitat să fie obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire și titlul de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea. În motivare, a susținut că prin dispoziția Primarului Municipiului Pitești nr. 28914 din 21 noiembrie 2006, i s-a recunoscut dreptul la restituire prin echivalent a imobilului teren în suprafață de 232 mp, situat în Pitești, B.R. nr. 99-101, preluat în mod abuziv. Prin Sentința civilă nr. 290/F-Cont din 18 mai 2011 Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul T.I.C.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta să emită reclamantului decizie reprezentând titlu de despăgubiri.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, în cauză, din anul 2006 până în prezent, dosarul a parcurs potrivit recunoașterii din întâmpinare, doar etapa analizării în privința legalității privind cererea de restituire în natură, reclamantul fiind indiscutabil vătămat în drepturile sale prevăzute de lege, prin nesoluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Din acest punct de vedere, Curtea de Apel a apreciat că și în situația în care Legea nr. 247/2005 nu reglementează un termen de finalizare a procedurii administrative de evaluare și emitere a titlului de despăgubire, interpretarea se face prin raportare la art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol Adițional, în sensul soluționării efective a cererilor de acordare a despăgubirilor, în aplicarea Legii nr. 10/2001, într-un termen rezonabil.

Așa fiind, nu poate fi acceptată apărarea pârâtei potrivit căreia, dosarul va fi soluționat abia după ce va fi completat cu actele menționate în conținutul întâmpinării, deoarece pe de o parte acestea au fost deja depuse de reclamant cu prilejul numeroaselor reveniri pe care le-a adresat pârâtei, iar pe de altă parte, Primăria Municipiului Pitești s-a conformat solicitării ce i-a fost adresată, comunicând actele respective. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că prin Notificările nr. 98/2001 și 791/2001 domnul T.I. a solicitat acordarea de despăgubiri pentru terenul situat în B.R.

nr. 99-101. Prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 257/1958 domnii T.I. și E. au cumpărat terenul situat în B.R., iar prin Decretul nr. 385/1980 aceștia au fost expropriați, domnul T.I. decedând în anul 2002. Prin Dispoziția nr. 28914/2006 emisă de Primarul mun. Pitești s-a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul situat în B.R. nr. 99-101 în favoarea domnului T.I.C.M., în calitate de fiu al defunctului T.I. Prin Adresa nr. 31199/CC din 03 martie 2011 s-a solicitat Primăriei mun. Pitești motivarea acordării de despăgubiri pentru întreg imobilul în favoarea domnului T.I.C.M., în calitate de fiu al defunctului T.I., în condițiile în care domnul T.I. a deținut doar o parte din imobil, restul fiind proprietatea soției sale, T.E.

Recurenta mai susține că la dosar nu se regăsește certificatul de moștenitor/de calitate de moștenitor al defunctului T.I. Calitate de persoane îndreptățite au toți moștenitorii menționați în acesta certificat, iar nu doar domnul T.I.C.M. motiv pentru care dosarul trebuia a fi completat cu acte de identitate ale tuturor moștenitorilor defunctului T.I. Totodată, s-a solicitat să se precizeze dacă există identitate între imobilul situat în B.R. nr. 99-101 și imobilul situat în B.R. nr. 99 A. Recurenta mai arată că pentru aceste motive, întreaga documentație a fost remisă, în original, Primăriei Municipiului Pitești. Referitor la etapa evaluării s-a arătat că această etapă este condiționată de retransmiterea dosarului de către Primăria municipiului Pitești cu completările mai sus menționate.

În ceea ce privește aspectele reținute de instanța de fond potrivit cărora urmarea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare ar depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei, recurenta susține că acestea sunt neîntemeiate. Se mai arată că jurisprudența aceleiași instanțe în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii, precum complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant, criterii ce susțin aprecierile conform cărora considerentele reținute de instanța de fond privind nerespectarea termenului rezonabil de către Comisia Centrală referitor la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamantului sunt neîntemeiate.

Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în ceea ce privește termenul de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Legiuitorul nu a stabilit un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă, însă această omisiune nu poate conduce la ideea că autoritatea publică este abilitată să determine ea însăși acest interval de timp, fiind necesar ca deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cu s-a pronunțat în mod constant această instanță supremă. Însă, acest lucru nu conduce la ideea că autoritatea trebuie obligată să emită "de urgență" decizia reprezentând titlu de despăgubire cum în mod greșit a dispus instanța de fond. Înalta Curte va modifica sentința recurată și va înlătura această dispoziție în sensul că emiterea deciziei se va face în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține pentru următoarele considerente: Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect sunt nefondate.

Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative. Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantului de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia. De asemenea, Înalta Curte constată că și susținerile potrivit cărora dosarul trebuie completat, nu sunt fondate, acestea fiind apărări pur formale.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis și se va modifica sentința atacată în sensul că emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire se face în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva Sentinței civile nr. 290/F-Cont din 18 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 martie 2012. Procesat de GGC - GV