ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1741/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea formulată, reclamantul T.I.C.M. a chemat în judecată pe pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a solicitat să fie obligată să

emită decizia reprezentând titlul de despăgubire și titlul de conversie în

acțiuni la Fondul Proprietatea.

În motivare, a susținut că prin dispoziția

Primarului Municipiului Pitești nr. 28914 din 21 noiembrie 2006, i s-a

recunoscut dreptul la restituire prin echivalent a imobilului teren în

suprafață de 232 mp, situat în Pitești, B.R. nr. 99-101, preluat în mod abuziv.

Prin Sentința civilă nr. 290/F-Cont din 18

mai 2011 Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, a

admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul T.I.C.M., în contradictoriu

cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta

să emită reclamantului decizie reprezentând titlu de despăgubiri.

Pentru a pronunța această soluție instanța de

fond a reținut că, în cauză, din anul 2006 până în prezent, dosarul a parcurs

potrivit recunoașterii din întâmpinare, doar etapa analizării în privința

legalității privind cererea de restituire în natură, reclamantul fiind

indiscutabil vătămat în drepturile sale prevăzute de lege, prin nesoluționarea

cauzei într-un termen rezonabil.

Din acest punct de vedere, Curtea de Apel a

apreciat că și în situația în care Legea nr. 247/2005 nu reglementează un

termen de finalizare a procedurii administrative de evaluare și emitere a

titlului de despăgubire, interpretarea se face prin raportare la art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol

Adițional, în sensul soluționării efective a cererilor de acordare a

despăgubirilor, în aplicarea Legii nr. 10/2001, într-un termen rezonabil.

Așa fiind, nu poate fi acceptată apărarea

pârâtei potrivit căreia, dosarul va fi soluționat abia după ce va fi completat

cu actele menționate în conținutul întâmpinării, deoarece pe de o parte acestea

au fost deja depuse de reclamant cu prilejul numeroaselor reveniri pe care le-a

adresat pârâtei, iar pe de altă parte, Primăria Municipiului Pitești s-a

conformat solicitării ce i-a fost adresată, comunicând actele respective.

Împotriva hotărârii instanței de fond a

declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că prin

Notificările nr. 98/2001 și 791/2001 domnul T.I. a solicitat acordarea de

despăgubiri pentru terenul situat în B.R. nr. 99-101.

Prin Contractul de vânzare-cumpărare nr.

257/1958 domnii T.I. și E. au cumpărat terenul situat în B.R., iar prin

Decretul nr. 385/1980 aceștia au fost expropriați, domnul T.I. decedând în anul

2002.

Prin Dispoziția nr. 28914/2006 emisă de

Primarul mun. Pitești s-a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul situat

în B.R. nr. 99-101 în favoarea domnului T.I.C.M., în calitate de fiu al

defunctului T.I.

Prin Adresa nr. 31199/CC din 03 martie 2011

s-a solicitat Primăriei mun. Pitești motivarea acordării de despăgubiri pentru

întreg imobilul în favoarea domnului T.I.C.M., în calitate de fiu al

defunctului T.I., în condițiile în care domnul T.I. a deținut doar o parte din

imobil, restul fiind proprietatea soției sale, T.E.

Recurenta mai susține că la dosar nu se

regăsește certificatul de moștenitor/de calitate de moștenitor al defunctului

T.I.

Calitate de persoane îndreptățite au toți

moștenitorii menționați în acesta certificat, iar nu doar domnul T.I.C.M. motiv

pentru care dosarul trebuia a fi completat cu acte de identitate ale tuturor

moștenitorilor defunctului T.I.

Totodată, s-a solicitat să se precizeze dacă

există identitate între imobilul situat în B.R. nr. 99-101 și imobilul situat

în B.R. nr. 99 A.

Recurenta mai arată că pentru aceste motive,

întreaga documentație a fost remisă, în original, Primăriei Municipiului

Pitești.

Referitor la etapa evaluării s-a arătat că

această etapă este condiționată de retransmiterea dosarului de către Primăria

municipiului Pitești cu completările mai sus menționate.

În ceea ce privește aspectele reținute de instanța

de fond potrivit cărora urmarea procedurii administrative prevăzută de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare ar

depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei, recurenta susține că acestea

sunt neîntemeiate.

Se mai arată că jurisprudența aceleiași

instanțe în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii, precum

complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente

și importanța litigiului pentru reclamant, criterii ce susțin aprecierile

conform cărora considerentele reținute de instanța de fond privind

nerespectarea termenului rezonabil de către Comisia Centrală referitor la

emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamantului

sunt neîntemeiate.

Examinând cauza și sentința recurată în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente

pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în ceea ce

privește termenul de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a

avut în vedere faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr.

247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe,

cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe

entități, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul

prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul

comun în materia contenciosului administrativ.

Legiuitorul nu a stabilit un termen în

interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă, însă această omisiune nu poate

conduce la ideea că autoritatea publică este abilitată să determine ea însăși

acest interval de timp, fiind necesar ca deciziile reprezentând titlurile de

despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cu s-a pronunțat în mod

constant această instanță supremă.

Însă, acest lucru nu conduce la ideea că

autoritatea trebuie obligată să emită "de urgență" decizia

reprezentând titlu de despăgubire cum în mod greșit a dispus instanța de fond.

Înalta Curte va modifica sentința recurată și

va înlătura această dispoziție în sensul că emiterea deciziei se va face în

termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va

menține pentru următoarele considerente:

Legea nr. 247/2005 stabilește procedura

administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea

emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16

din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu

soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele

conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea

notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca

despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului

obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv

orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana

îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe,

conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile autorităților

administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul

prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând

avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în

termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul

Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire,

către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către

titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură

reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost

soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației juridice a imobilului

pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei

Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în

privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute

la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură

a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau

societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de

evaluare.

După primirea dosarului, evaluatorul sau

societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va

întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest

raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate

titlurile de despăgubire.

Criticile din motivele de recurs ce vizează

netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect sunt nefondate.

Raportat la criteriile recunoscute în

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se constată că sunt

nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să

justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei trebuie organizată de

organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure rezolvarea

dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a

tergiversa soluționarea cererii reclamantului de emitere a titlului de

despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

De asemenea, Înalta Curte constată că și

susținerile potrivit cărora dosarul trebuie completat, nu sunt fondate, acestea

fiind apărări pur formale.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și

în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va

fi admis și se va modifica sentința atacată în sensul că emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire se face în termen de 6 luni de la pronunțarea

prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva Sentinței civile nr. 290/F-Cont din

18 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și

fiscal.

Modifică, în parte, sentința atacată în

sensul că obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să

emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la

pronunțarea prezentei decizii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30

martie 2012.

Procesat

de GGC - GV