ÎCCJ, decizie (scj.ro #83776)

Măsuri

asigurătorii. Salarii și alte venituri periodice realizate din muncă

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Alte măsuri

procesuale. Măsurile asigurătorii

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

măsuri asigurătorii

-

salarii și alte venituri periodice realizate din muncă

C.

proc. civ.,

art. 409 alin. (1)

Potrivit

dispozițiilor art. 409 alin. (1) C. proc. civ., s

alariile și

alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul

asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și

sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi

urmărite: a) până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu

de obligație de întreținere sau de alocație pentru copii și b) până la 1/3 din

venitul lunar net, pentru orice alte datorii. Dispozițiile invocate privesc

exclusiv urmărirea silită a bunurilor mobile pe calea popririi, care presupune

indisponibilizarea sumelor datorate, ce vor fi plătite debitorului în viitor,

iar nu și sumele de bani realizate anterior, care se află deja în patrimoniul

debitorului la momentul instituirii sechestrului asigurător.

În consecință,

s

alariile

și alte venituri periodice realizate din muncă aflate în conturile

inculpatului, realizate anterior instituirii sechestrului asigurător, pot fi

indisponibilitate în totalitate prin instituirea sechestrului, dispozițiile

art.

409 alin. (1) C. proc. civ. nefiind aplicabile.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 1741 din 24 mai 2012

Prin încheierea din 9 mai 2012 a Curții de Apel București, Secția a ll-a penală, a fost admisă cererea inculpatului B.R.

În temeiul art. 168 C. proc. pen. raportat la art. 409 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus ridicarea parțială a

sechestrului asigurător asupra a 2/3 din

sumele de 108.679,99 lei de la

banca B. și respectiv de 7.859,40 lei de la banca C. aflate în conturile inculpatului.

S-a reținut că inculpatul B.R. a solicitat

ridicarea parțială a sechestrului asigurător

asupra a 2/3 din sumele

deținute de el în conturile bancare de la

băncile B. și C., susținându-se că respectivele conturi conțin sume de bani

parțial insesizabile în sensul art. 409 - 410 C. proc. civ., întrucât reprezintă salarii.

Curtea de apel a reținut că din extrasele de cont depuse la

dosar de către inculpat rezultă, cu privire la contul deschis la banca B., că

toate sumele cu care acesta a fost alimentat

reprezintă

„încasare salariu prin fișierul de plăți”, iar în ce privește

contul

deschis la banca C., că acesta a fost alimentat cu „salarii

ASE”, la care se adaugă o decontare a unei

asigurări în valoare de

1.300 lei emisă de societatea „I. Asigurări de

viață” și o depunere în numerar de 7.000 lei.

Curtea de apel a reținut că, potrivit art. 409 C. proc. civ., salariile și alte venituri periodice realizate prin muncă pot fi urmărite până la

1/3 din venitul lunar net pentru orice alte datorii.

Or, în opinia instanței de fond, întreaga

sumă aflată în contul

deschis la banca B. provine din salarii, ca de altfel și cea mai

mare parte din suma aflată în contul deschis la banca C.

S-a mai reținut că prezumția de dobândire

licită a averii, care

are forța unui principiu constituțional, nu a fost răsturnată în

cauza de față nici cu privire la sumele respective. Pe de altă parte,

susținerile reprezentantului parchetului, în sensul că, datorită rulajului, nu

se mai poate stabili proveniența sumelor, sunt contrazise de înscrisurile

depuse.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție, susținând că textele invocate de prima instanță nu sunt

aplicabile în cauză, întrucât ele se referă la salariile și alte venituri

periodice realizate din muncă, care pot fi indisponibilizate, însă nu la sumele

de bani care intră în cont ca urmare a salariilor cuvenite și care se găseau în

cont.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 409 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., salariile și

alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul

asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și

sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi urmărite

până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii decât sumele

datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii.

Rezultă, așadar, că veniturile obținute de debitor cu caracter

periodic (regulat) sunt parțial insesizabile, în

considerarea scopului

prezumat de legiuitor pentru care acestea urmează

a fi folosite, respectiv asigurarea mijloacelor de trai ale debitorului.

În mod evident, însă, această regulă privește numai situația

urmăririi silite a acestor venituri pe calea popririi, ceea ce presupune

indisponibilizarea sumelor datorate și care vor fi plătite în viitor

debitorului, de la data primirii actului prin care se înființează sechestrul.

În consecință, ea nu privește veniturile realizate anterior de

debitor și care se aflau deja în patrimoniul său la momentul instituirii

sechestrului, acestea putând fi indisponibilizate în totalitate, iar nu doar în

parte.

În aceste condiții, împrejurarea că în conturile inculpatului,

indisponibilizate pe calea sechestrului, se aflau în tot sau în parte sume

provenite din salariile obținute și plătite acestuia anterior instituirii

măsurii asigurătorii este fără relevanță din perspectiva art. 409 C. proc. civ.

A accepta soluția contrară ar echivala cu o „primă de

încurajare” pentru toți infractorii care realizează (și) venituri din muncă,

căci pe această cale ei s-ar bucura nestingheriți de produsul infracțiunii

comise, știind că oricum veniturile realizate anterior (și economisite,

datorită existenței unor surse ilicite care în mod evident sunt consumate cu

prioritate) nu ar putea fi sechestrate decât în parte.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în

mod greșit, instanța de fond a admis contestația inculpatului, considerând a fi

aplicabile dispozițiile art. 409 C. proc. civ.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție împotriva încheierii din 9 mai 2012 a Curții de Apel București, Secția a ll-a penală, a casat,

în

parte, încheierea atacată și, rejudecând, a respins

cererea inculpatului

B.R., menținând

celelalte dispoziții ale

încheierii atacate.