ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3225/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 19 noiembrie

2012 pronunțată în Dosarul nr. 23793/245/2006/a4.1, Curtea de Apel Iași, secția

civilă, a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

suspendarea judecății recursului declarat de P.I. împotriva Încheierii nr.

100/RS din 12 martie 2012 a Tribunalului Iași, în cauză având ca obiect

plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. (2) din Legea

nr. 7/1996).

La data de 29

noiembrie 2012, reclamantul P.I. a declarat recurs împotriva încheierii de

ședință din 19 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 23793/245/2006/a4.1.

Recursul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.

23793/245/2006/a4.1.

Prin încheierea din

19 iunie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform

prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au

prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

Cauza a fost repusă

din oficiu pe rol, prin rezoluția din 22 octombrie 2014, în vederea discutării

perimării cererii de recurs.

Înalta Curte va

constata perimat recursul, pentru considerentele care succed.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestație, apel recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an.

Conform art. 252

alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Pentru a interveni

perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se

află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a

pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Așadar, perimarea

operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de

procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a

părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o

facă.

În speță, părțile,

deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 19

iunie 2013, stabilit pentru soluționarea recursului astfel că, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea

pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.

În raport de aceste

considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la

data suspendării judecății pricinii, timp în care niciuna dintre părțile

litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această

perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului

de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1)

C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva încheierii de ședință din 19

noiembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă, pronunțată în Dosarul nr.

23793/245/2006/a4.1.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN