ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3225/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 19 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 23793/245/2006/a4.1, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății recursului declarat de P.I. împotriva Încheierii nr. 100/RS din 12 martie 2012 a Tribunalului Iași, în cauză având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. (2) din Legea nr. 7/1996). La data de 29 noiembrie 2012, reclamantul P.I. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 19 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 23793/245/2006/a4.1. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 23793/245/2006/a4.1.

Prin încheierea din 19 iunie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă. Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, prin rezoluția din 22 octombrie 2014, în vederea discutării perimării cererii de recurs. Înalta Curte va constata perimat recursul, pentru considerentele care succed. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Așadar, perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 19 iunie 2013, stabilit pentru soluționarea recursului astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. În raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care niciuna dintre părțile litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva încheierii de ședință din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. 23793/245/2006/a4.1. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN