ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.06.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 705/2015

HOTĂRÂRE
18.06.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 705/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând, în

condițiile art. 513 alin. (1)

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra

cererii de revizuire de față, constată că:

Prin decizia civilă nr. 49 din 26 martie 2014

a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de

apelanta–intimată Casa județeană de pensii Bacău împotriva sentinței civile nr.

1316 din 23 septembrie 2013 a Tribunalului Bacău, în contradictoriu cu

reclamantul P.C., a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost

respinsă contestația, având ca obiect anularea deciziei de pensionare din anul 2012

și emiterea unei noi decizii, cu luarea în considerare a adeverinței din 20

iulie 2012, care confirmă lucrul în condiții de grupa a II-a de muncă.

Împotriva acestei decizii

a formulat cerere de revizuire reclamantul, în temeiul dispozițiilor art. 509

alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În motivarea cererii,

revizuentul a susținut că decizia a cărei anulare o solicită este contradictorie

deciziei civile nr. 132 din 18 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în

Dosarul nr. 4537/110/2013, deoarece prin această din urmă hotărâre s-a dat câștig

de cauză reclamantului M.V., salariat al aceluiași angajator, SC W.M.W. SRL, în

acțiuni ce au avut același temei juridic.

Analizând cererea de revizuire

în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - Legea nr. 134/2010,

Înalta Curte constată următoarele:

Revizuentul a solicitat

instanței anularea deciziei civile nr. 49 din 26 martie 2014 a Curții de Apel Bacău,

secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare,

pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de

același grad sau grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei

hotărâri.

A susținut că decizia

a cărei anulare se cere este în contradicție cu decizia civilă nr. 132 din 18 iunie

2014 a Curții de Apel Bacău, prin care, respingându-se apelul formulat de pârâta

Casa județeană de pensii Bacău, în contradictoriu cu reclamantul M.V., s-a menținut

sentința civilă nr. 128 din 27 ianuarie 2014 a Tribunalului Bacău, prin care s-a

admis acțiunea reclamantului, s-a anulat decizia nr. R/13104 din 30 octombrie 2012

emisă de către pârâtă și s~a dispus emiterea unei noi decizii, în sensul celor solicitate

de reclamant.

Potrivit dispozițiilor

art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „Revizuirea

unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă

- pct. 8 - există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad

sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Din conținutul textului

legal redat reiese că pentru admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac este

necesar a fi îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții printre care aceea să existe

identitate de părți, de cauză și de obiect, mai precis elementele caracteristice

lucrului judecat, hotărârile să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuentul afirmă o pretinsă

contrarietate între hotărâri definitive ale aceleași instanțe (Curtea de Apel Bacău),

pronunțate în cauze similare, în privința altor părți ce sunt salariați ai aceleiași

intimate.

Din chiar motivarea căii

de atac exercitate, Înalta Curte constată că revizuentul solicită anularea deciziei

Curții de Apel Bacău, pe considerente de practica neunitară, respectiv de aplicare

și interpretare diferită a acelorași dispoziții legale, iar nu pe chestiuni ce țin

de încălcarea autorității de lucru judecat, așa cum impun rigorile legii.

Or, practica neunitară

a instanțelor datorată aplicării și interpretării greșite a unor norme de drept

material nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1)

pct. 8. C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel

de situații.

Scopul reglementării cazului

de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al

îndreptării hotărârilor greșite, prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci

respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației

determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Pe de altă parte, contrar

celor susținute de revizuent, instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8

și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o

asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură

a permite rejudecarea cauzei pentru simplu fapt că „există două puncte de vedere

diferite asupra aceleiași chestiuni", constantă a jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului, afirmată în cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009.

De asemenea, aceeași curte,

în alte decizii de speță recente (cauza Iordan lordanov și alții contra Bulgariei

din 2 iulie 2009) a statuat asupra faptului că divergențele de jurisprudență nu

pot justifica o intervenție prin intermediul căilor extraordinare de atac prin care

să se desființeze hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat. Cu

toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare și

de a asigura o jurisprudența unitară a instanțelor judecătorești, aceeași curte

europeană a considerat că acestea nu trebuie atinse cu orice preț și mai ales cu

încălcarea principiului securității juridice. Prin urmare, încălcarea puterii de

lucru judecat nu poate fi admis în baza deciziilor altor instanțe care pronunță

soluții de admitere în numeroase cazuri, similare cu cea în care fusese respinsă

reclamantei. A constatat astfel că, în aceste situații nu se urmărește unificarea

jurisprudenței, ci mai degrabă, anularea unor hotărâri judecătorești ce nu erau

favorabile celor care le promovau, nefiind vorba despre un veritabil demers judiciar

întreprins în scopul armonizării practicii instanțelor și care ar fi condus la pronunțarea

unor soluții generai valabile și obligatorii pentru restul sistemului judiciar.

În realitate, soluțiile astfel pronunțate, rămân la nivel de speță, fără să "lege"

în niciun fel instanțele de judecată, servind numai la desființarea unor precedente

nefavorabile pentru cei care uzează de această cale extraordinară de atac. Prin

urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului pare să fie reticentă în a îndrepta

"un rău", respectiv divergențele de jurisprudența prin intermediul altor

mijloace care sunt de natură să aducă atingere principiului securității juridice

în aceeași măsură.

Înalta Curte constată

că demersul judiciar al revizuentului nu a fost determinat de existența unor hotărâri

judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea

acestuia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Bacău, spre deosebire

decizia nr. 132 din 18 iunie 2014 a aceleași instanțe, pronunțată într-o cauză similară.

În temeiul legii, prin

"una și aceeași pricină" se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități,

de obiect, de cauză și de părți cu privire la două cereri de chemare în judecată,

astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat

a celei dintâi, consecința în acest caz fiind, potrivit art. 327 alin. (1) C. proc.

civ., anularea celei de a doua hotărâri.

Or, în cauza pendinte

nu se verifică niciuna dintre condițiile enunțate: hotărârea supusă revizuirii este

pronunțată între reclamantul P.C. și pârâta Casa județeană de pensii Bacău, având

ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare din anul 2012, iar hotărârea

pretins potrivnică are ca părți pe reclamantul M.V. și pârâta Casa județeană de

pensii Bacău, cu obiect contestație împotriva deciziei de pensionare din 30

octombrie 2012.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de P.C.

Respinge, ca nefondată,

cererea de revizuire a deciziei nr. 49 din 26 martie 2014 a Curții de Apel Bacău,

secția I civilă, formulată de revizuentul P.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-01-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2087/2015
Asupra cererii de revizuire constată următoarele: Prin Decizia nr. 42 din 26 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins apelul promovat de reclamantul M.G. împotriva Sentinței civile nr. 455 din 2 aprilie 2014 pronunțat
ÎCCJ 2013-09-25
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4000/2013
Asupra recursului constată următoarele: Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin încheierea din 19 iunie 2013 a admis în parte cererea de lămurire, îndreptare și completare hotărâre, promovată de petentul A.G. cu privire la decizia civil
ÎCCJ 2013-10-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4641/2013
Asupra cererii de față, constată: Prin Sentința civilă nr. 74 din 24 ianuarie 2012 a Tribunalului Neamț s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț și s-a anulat decizia de rev
ÎCCJ 2013-10-09
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3158/2013
Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 2058 din 21 nov. 2012 Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a admis recursurile promovate de pârâții M.M.F.P.S. și C.J.
ÎCCJ 2012-09-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5191/2013
ată; a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a fost respinsă acțiunea față de acest pârât, pentru lipsa calității sale procesual pasive; a fost respinsă, ca nefondată
Sursă