ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4000/2013

Asupra recursului

constată următoarele:

Curtea de Apel Bacău,

secția I civilă, prin încheierea din 19 iunie 2013 a admis în parte cererea de

lămurire, îndreptare și completare hotărâre, promovată de petentul A.G. cu

privire la decizia civilă nr. 2068 din 21 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel Bacău în Dosarul nr. 5409/103/2011. A dispus îndreptarea erorii

materiale strecurate în considerentele deciziei civile nr. 2068 din 21

noiembrie 2012, în sensul că a înlăturat din alin. (11) parag. 6 din

considerente referirea la mențiunile de la poziția 57 din carnetul de muncă și

că activitatea s-a desfășurat în condițiile grupei a II-a, urmând a se citi

corect „mențiunile de la dosar”. A înlăturat din considerentele hotărârii alin.

(12) care din eroare s-a înserat.

Împotriva acesteia a

declarat recurs A.G., solicitând admiterea, modificarea deciziilor nr.

2068/2012 și nr. 526/2013, precum și a încheierii din 19 iunie 2013,

respingerea recursului declarat de Casa Județeană de Pensii Neamț împotriva

sentinței tribunalului din 16 iulie 2912 și menținerea acestei ultime hotărâri,

ca legală și temeinică.

Înalta Curte constată

că recursul nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea

argumentelor ce succed.

Prin dispozițiile

art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor

interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în

situații identice.

Aceleași exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte

condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C.

proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ

pentru exercitarea oricărei căi de atac este și cea privind existența unei

hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului

judiciar pe această cale.

Potrivit art. 281

3

alin. (1) C. proc. civ., „încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art.

281

1

, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a

solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor

potrivnice, ori completarea”.

Or, în speță,

hotărârea în legătură cu care s-a solicitat lămurirea, îndreptarea și

completarea acesteia este decizia civilă nr. 2068 din 21 noiembrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Bacău în recurs.

Prin urmare,

hotărârea curții de apel fiind irevocabilă nu mai putea fi atacată cu recurs,

cale extraordinară de atac care nu mai putea fi promovată, conform textelor de

lege mai sus menționate, nici împotriva încheierii din 19 iunie 2013.

Prin exercitarea unei

astfel de căi de atac, recurentul nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate

a recursului în această materie.

Recunoașterea unei căi

de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare

a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al

egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație

inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul de față înfrânge

această regulă a procedurii civile, el se privește ca inadmisibil și va fi respins

în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de A.G. împotriva încheierii din 19 iunie 2013 a Curții de Apel

Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie

2013.