ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3355/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 19 mai 2014 (15 mai 2014, data poștei) contestatorul D.I. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 14 din 11 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Cererea a fost inițial înregistrată în Dosarul nr. 3610/1/2012, ulterior fiind înregistrată sub număr nou, respectiv 2027/1/2014. La termenul din 16 octombrie 2014, contestatorul a precizat că cererea sa nu constituie o nouă contestație în anulare, ci privește contestația în anulare formulată în Dosarul nr. 3610/1/2012, pe care înțelege să o susțină cu acte noi.

Dosarul nr. 3610/1/2012 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă are ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul D.I. împotriva aceleiași decizii, respectiv Decizia civilă nr. 14 din 11 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Cauza a fost suspendată la termenul din 12 decembrie 2012 în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., la 2 aprilie 2014, repusă pe rol, din oficiu, în vederea discutării perimării, acordându-se termen la 28 mai 2014 când, instanța a pronunțat Decizia nr. 1622, prin care a constatat perimată contestația în anulare. Contestatorul a formulat o nouă contestație în anulare, împotriva aceleiași decizii, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 10 iunie 2014 (6 iunie 2014, data poștei) sub nr. 2275/1/2014.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2014, instanța a dispus conexarea acestei cauze la Dosarul nr. 2027/1/2014. În ce privește contestația înregistrată la data de 19 mai 2014 (15 mai 2014, data poștei) contestatorul a avut o atitudine oscilantă, în sensul că, la termenul din 16 octombrie 2014 a precizat că cererea nu este o nouă contestație, ci se referă la contestația în anulare formulată împotriva aceleiași decizii, în Dosarul nr. 3610/1/2012, iar la termenul din 27 noiembrie 2014 a precizat că aceasta constituie o cerere nouă. În oricare dintre ipotezele indicate de contestator, contestația urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente: Dacă s-ar considera că cererea nu constituie o nouă contestație în anulare, ci o cerere de repunere pe rol a contestației ce a format obiectul Dosarului nr. 3610/1/2012, suspendată la 12 decembrie 2012 în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., aceasta nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, a fost formulată după expirarea termenului de perimare, iar pe de altă parte, în acest dosar s-a pronunțat Decizia nr. 1622 din 28 mai 2014, prin care s-a constatat perimată contestația în anulare, astfel că nu s-ar putea pronunța o altă soluție cu privire la aceeași contestație în anulare, împotriva aceleiași decizii. Și dacă s-ar considera că cererea constituie o nouă contestație în anulare, aceasta nu poate fi primită, întrucât a fost tardiv formulată în raport de dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd un termen de 1 an pentru exercitarea căii de atac, în condițiile în care hotărârea contestată a fost pronunțată la 11 ianuarie 2010, iar contestația în anulare a fost formulată la 15 mai 2014. Așa fiind, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare înregistrată la 19 mai 2014 (15 mai 2014, data poștei).

În ce privește contestația în anulare conexă înregistrată la data de 10 iunie 2014 (6 iunie 2014, data poștei), în Dosar nr. 2275/1/2014, prin încheierea din 27 noiembrie 2014, instanța a dispus conexarea acesteia la prezenta contestație. Examinând contestația în anulare conexă, Înalta Curte urmează a o respinge ca tardivă, pentru următoarele considerente: Contestația în anulare împotriva unei hotărâri irevocabile care nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită poate fi introdusă, potrivit art. 319 alin. (2) C. proc. civ., în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat la cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

În cauza de față, decizia civilă a cărei anulare se solicită a fost pronunțată la data de 11 ianuarie 2010 și, având caracter irevocabil, nu a fost comunicată, iar contestația în anulare a fost declarată la data de 6 iunie 2014, peste termenul de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. Conform dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei". Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege, în afară de cazul când partea solicită repunerea în termen, ceea ce contestatoarea nu a făcut.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea contestației în anulare ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac. Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, nu se mai impune analiza excepției inadmisibilității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul D.I. înregistrată la 19 mai 2014 (15 mai 2014, data poștei) împotriva Deciziei civile nr. 14 din 11 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Respinge, ca tardivă, contestația în anulare conexă formulată de același contestator împotriva aceleiași decizii înregistrată la data de 10 iunie 2014 (6 iunie 2014, data poștei). Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2014. Procesat de GGC - CL