ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2782/2014

Deliberând, în condițiile art, 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 30 septembrie 2011 sub nr. 64158/3/2011, reclamantele I.D.V. și I.I. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2.800.000 lei cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) lit. d) ind. V privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv, refuzul de a aproba emiterea unei legi pentru despăgubirea persoanelor care au suferit pierderi materiale, determinate de distrugerea imobilelor în bombardamentul din anul 1944 - 1945. În ședința publică de la data de 11 aprilie 2012, în temeiul prevederilor art. 27 alin. (1) și (3) din O.G.

nr. 137/2000, tribunalul a dispus citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. În ședința publică de la data de 06 iunie 2012, tribunalul a invocat prescripția dreptului material la acțiune. Prin Sentința civilă nr. 1324 din 20 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă ca prescrisă acțiunea. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele. Prin Decizia nr. 418 A din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele I.D.V. și I.I. împotriva Sentinței civile nr. 1324 din 20 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, reclamantele I.D.V. și I.I. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 17 ianuarie 2013. Prin încheierea din 14 iunie 2013, judecata recursului a fost suspendată, în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților. La data de 23 iunie 2014, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a recursului. Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație decurgând din lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecații recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 14 iunie 2013, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 10 iunie 2014, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantele I.D.V. și I.I. împotriva Deciziei nr. 418 A din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2014. Procesat de GGC - NN