ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2782/2014

Deliberând, în

condițiile art, 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București la data de 30 septembrie 2011 sub nr. 64158/3/2011,

reclamantele I.D.V. și I.I. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2.800.000 lei

cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea

prevederilor art. 1 alin. (2) lit. d) ind. V privind prevenirea și sancționarea

tuturor formelor de discriminare, respectiv, refuzul de a aproba emiterea unei

legi pentru despăgubirea persoanelor care au suferit pierderi materiale,

determinate de distrugerea imobilelor în bombardamentul din anul 1944 - 1945.

În ședința publică de

la data de 11 aprilie 2012, în temeiul prevederilor art. 27 alin. (1) și (3)

din O.G. nr. 137/2000, tribunalul a dispus citarea în cauză a Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării.

În ședința publică de

la data de 06 iunie 2012, tribunalul a invocat prescripția dreptului material

la acțiune.

Prin Sentința civilă

nr. 1324 din 20 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a

fost respinsă ca prescrisă acțiunea.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamantele.

Prin Decizia nr. 418

A din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele I.D.V. și I.I.

împotriva Sentinței civile nr. 1324 din 20 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei

hotărâri, au declarat recurs, reclamantele I.D.V. și I.I.

Recursul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 17 ianuarie 2013.

Prin încheierea din

14 iunie 2013, judecata recursului a fost suspendată, în baza dispozițiilor

art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

La data de 23 iunie

2014, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării

excepției de perimare a recursului.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Așadar, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act

de procedură în vederea judecării cauzei, situație decurgând din lipsa de

diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță, unde, după suspendarea judecații recursului în temeiul art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 14 iunie

2013, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să

fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea

actelor dosarului reiese că până la data de 10 iunie 2014, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea

continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimat recursul cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamantele I.D.V. și I.I. împotriva Deciziei nr. 418 A

din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 17 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - NN