ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 216/2015

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București, la data de 30 aprilie 2014, sub nr. 21106/299/2014, reclamanta SC O.P. SA a chemat în judecată pe pârâtul D.I., pentru a fi obligat la restituirea sumei de 23.161 RON, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, ca urmare a modificării sentinței civile nr. 162/2009 a Tribunalului Argeș, ce constituia titlul pârâtului. Prin sentința civilă nr. 9420 din 29 mai 2014, Judecătoria sector 1 București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, reținând că în cauză este aplicabilă decizia nr. 5/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, potrivit căreia instanța judecătorească competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.

S-a reținut că, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea. Atunci când executarea silită se face prin poprire, locul executării este domiciliul sau sediul terțului poprit. De asemenea, potrivit art. 454 alin. (2 3 ) C. proc. civ., în cazul în care adresa de înființare a popririi se adresează unei unități operaționale a unei bănci, poprirea se va înființa asupra conturilor pe care debitoarea le are deschise la acea unitate. S-a constatat că înființarea popririi din data de 26 octombrie 2009 cu privire la conturile reclamantei a fost emisă către terțul poprit Banca R. - Sucursala Pitești, până la concurența sumei indicate de executorul judecătoresc.

Cum terțul poprit are sediul în Pitești, Judecătoria sectorului 1 București a fost considerat că nu este competentă să soluționeze cauza. Învestită prin declinare, Judecătoria Pitești a pronunțat sentința civilă nr. 9651 din 14 octombrie 2014, prin care și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei sector 1 București și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legale ce reglementează poprirea, astfel că în raport de prevederile art. 453 și 454 alin. (2 3 ) C. proc. civ.

și, față de faptul că din extrasul de cont depus la dosarul inițial poprirea a fost înființată de către Banca R., Agenția București, iar sediul debitorului, al terțului poprit, cât și agenția terțului poprit se află tot în București, sector 1, competentă să soluționeze cauza este Judecătoria sector 1 București. Cu privire la conflictul negativ de competență intervenit între Judecatoria Pitești și Judecătoria sector 1 București, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În speța dedusă judecății, analizând și calificând obiectul cererii de chemare în judecată și, în consecință, natura litigiului, Înalta Curte reține că suma de bani pe care reclamanta SC O.P.

SA solicită a fi restituită de către pârât a fost plătită de aceasta în executarea unei hotărâri judecătorești, astfel că suntem în prezența unei cereri de întoarcere a executării silite, întemeiată pe dispozițiile art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. Instituția întoarcerii executării este reglementată în C. proc. civ., cartea a V-a "Despre executarea silită", cap. I "Dispoziții generale", secțiunea a VI 1 -a" "Întoarcerea executării", ce constituie, deci, sediul materiei. Este de observat că, prin art. 379 1 C. proc. civ., se prevede expres și imperativ că "în cazul în care s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept.

Dispozițiile art. 404 1 -404 3 sunt aplicabile". În consecință, din însăși reglementarea instituției întoarcerii executării, constând în repunerea părților în situația anterioară, în cadrul executării silite, rezultă, fără echivoc, că legiuitorul a avut în vedere ca acestei instituții juridice, ce reprezintă de fapt o situație "simetric inversă executării săvârșite", să îi fie incidente reglementările statuate în privința contestației la executare. Că este așa rezultă chiar din dispozițiile art. 404 1 alin. (1) C. proc.

civ.: "În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia." Or, întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară este chiar obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a învestit instanța în prezentul litigiu, textul invocat prevăzând posibilitatea unei astfel de acțiuni „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu”. În acest context, Înalta Curte apreciază că în cauza dedusă judecății este pe deplin aplicabilă decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I nr. 251/13.04.2012, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 2 alin. (3) C. proc.

civ., instanța judecătorească, competentă, potrivit legii, să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria, această decizie fiind obligatorie pentru instanțe conform dispozițiilor art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ. În ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, aceasta urmează a se determina după regulile aplicabile în materia executării silite, respectiv potrivit prevederilor cuprinse la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Se reține că întoarcerea executării reprezintă în fapt o reluare a executării, însă în sens invers, prin restabilirea situației anterioare executării săvârșite, ca urmare a desființării ulterioare a titlului executoriu.

Reiese, deci, că în cererea de întoarcere a executării silite, O.P. SA are calitatea de creditoare, astfel încât, potrivit prevederilor art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ., instanța competentă a soluționa cererea este judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul debitorul, respectiv Judecătoria Pitești.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2015.