ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 216/2015

Asupra conflictului de

competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sector 1 București, la data de 30 aprilie 2014, sub nr. 21106/299/2014,

reclamanta

SC O.P. SA a chemat în judecată pe pârâtul D.I., pentru a fi obligat la restituirea

sumei de 23.161 RON, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective,

ca urmare a modificării sentinței civile nr. 162/2009 a Tribunalului Argeș, ce constituia

titlul pârâtului.

Prin sentința

civilă nr. 9420 din 29 mai 2014, Judecătoria sector 1 București, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, reținând că în cauză este

aplicabilă decizia nr. 5/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în recurs în interesul legii, potrivit căreia instanța judecătorească competentă

să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației

anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.

S-a reținut că, potrivit

art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția

căreia se face executarea. Atunci când executarea silită se face prin poprire, locul

executării este domiciliul sau sediul terțului poprit. De asemenea, potrivit

art. 454 alin. (2

3

)

C. proc. civ., în cazul în care adresa

de înființare a popririi se adresează unei unități operaționale a unei bănci, poprirea

se va înființa asupra conturilor pe care debitoarea le are deschise la acea unitate.

S-a constatat că înființarea

popririi din data de 26 octombrie 2009 cu privire la conturile reclamantei a fost

emisă către terțul poprit Banca R. - Sucursala Pitești, până la concurența sumei

indicate de executorul judecătoresc.

Cum terțul poprit are

sediul în Pitești, Judecătoria sectorului 1 București a fost considerat că nu este

competentă să soluționeze cauza.

Învestită

prin declinare, Judecătoria Pitești a pronunțat sentința civilă nr. 9651 din 14

octombrie 2014, prin care și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei sector

1 București

și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel,

instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legale ce reglementează

poprirea, astfel că în raport de prevederile art. 453 și 454 alin. (2

3

)

C. proc. civ. și, față de faptul că din extrasul de cont depus la dosarul

inițial poprirea a fost înființată de către Banca R., Agenția București, iar sediul

debitorului, al terțului poprit, cât și agenția terțului poprit se află tot în București,

sector 1, competentă să soluționeze cauza este Judecătoria sector 1 București.

Cu privire la conflictul

negativ de competență intervenit între Judecatoria Pitești și Judecătoria sector

1 București, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin.

(3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speța dedusă judecății,

analizând și calificând obiectul cererii de chemare în judecată și, în

consecință, natura litigiului, Înalta Curte reține că suma de bani pe care

reclamanta SC O.P. SA solicită a fi restituită de către pârât a fost plătită de

aceasta în executarea unei hotărâri judecătorești, astfel că suntem în prezența

unei cereri de întoarcere a executării silite, întemeiată pe dispozițiile

art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.

Instituția întoarcerii

executării este reglementată în C. proc. civ., cartea a V-a "Despre executarea

silită", cap. I "Dispoziții generale", secțiunea a VI

1

-a"

"Întoarcerea executării", ce constituie, deci, sediul materiei.

Este de observat că, prin

art. 379

1

C. proc. civ., se prevede expres și imperativ că "în cazul

în care s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în

baza acestuia sunt desființate de drept. Dispozițiile art. 404

1

-404

3

sunt aplicabile".

În consecință, din

însăși reglementarea instituției întoarcerii executării, constând în repunerea părților

în situația anterioară, în cadrul executării silite, rezultă, fără echivoc, că legiuitorul

a avut în vedere ca acestei instituții juridice, ce reprezintă de fapt o situație

"simetric inversă executării săvârșite", să îi fie incidente reglementările

statuate în privința contestației la executare.

Că este așa rezultă chiar

din dispozițiile art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ.: "În toate cazurile

în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat

are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia."

Or, întoarcerea executării

și repunerea părților în situația anterioară este chiar obiectul

cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a învestit instanța în prezentul

litigiu, textul invocat prevăzând posibilitatea unei astfel de acțiuni „în toate

cazurile în care se desființează titlul executoriu”.

În acest context, Înalta

Curte apreciază că în cauza dedusă judecății este pe deplin aplicabilă decizia

nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, în recurs în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I nr. 251/13.04.2012,

prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., instanța judecătorească, competentă, potrivit legii, să

soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației

anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria, această decizie fiind

obligatorie pentru instanțe conform dispozițiilor art. 330

7

alin. (4) C. proc. civ.

În ceea ce privește stabilirea

competenței teritoriale, aceasta urmează a se determina după regulile aplicabile

în materia executării silite, respectiv potrivit prevederilor cuprinse la art. 373

alin. (2) C. proc. civ., conform cărora instanța de executare este judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune

altfel.

Se reține că întoarcerea

executării reprezintă în fapt o reluare a executării, însă în sens invers, prin

restabilirea situației anterioare executării săvârșite, ca urmare a desființării

ulterioare a titlului executoriu.

Reiese, deci, că în cererea

de întoarcere a executării silite, O.P. SA are calitatea de creditoare, astfel încât,

potrivit prevederilor art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ., instanța competentă

a soluționa cererea este judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul

debitorul, respectiv Judecătoria Pitești.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 ianuarie 2015.