ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 840/2019

Asupra conflictului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, contestatoarea (debitoarea) A., în contradictoriu cu intimații - creditoarea B. prin C. SRL și terțul poprit D. SA, a formulat contestație împotriva executării silite pornite împotriva sa în Dosarul execuțional nr. x/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc E., solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a dosarului și desființarea tuturor actelor și formelor de executare silită efectuate împotriva sa în Dosarul de executare x/2012.

În ceea ce privește situația de fapt, a arătat că titlul în baza căruia s-a demarat executarea silită în anul 2009 este un contract de credit. Inițial executarea s-a pornit împotriva debitoarei la cererea unității creditoare - F. SA. Ulterior, creanța a fost cesionată către B..

La data de 12 aprilie 2012, pe rolul BEJ E. a fost înregistrată cererea creditorului inițial - F. SA de continuare a executării silite împotriva contestatoarei-debitoare A., formându-se dosarul de executare nr. 422/2012.

Prin Sentința civilă nr. 4558 din data de 19 iunie 2018, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costești.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că în cazul contestației la executare, competența teritorială prevăzută de art. 400 alin. (1) raportat la art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. este una exclusivă - "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea".

Instanța a constatat că prin încheierea pronunțată la data de 16 iunie 2009 în Dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Costești, a fost încuviințată executarea silită a contractului de credit nr. x/17.08.2006 împotriva debitoarei - contestatoare A..

Prin încheierea de încuviințare a executării silite, Judecătoria Costești s-a declarat instanță de executare, având competența de soluționare a cererii.

Totodată, instanța a reținut că judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea este, în lipsa unei dovezi contrare, judecătoria în circumscripția căreia domicilia debitorul urmărit la data începerii executării silite.

Din actele depuse la dosar, precum și din încheierea de încuviințare a executării silite, rezultă că domiciliul contestatoarei la data deschiderii procedurii de executare silită era situat în comuna Popești, sat Slobozia, județul Argeș.

Pentru considerentele prezentate, Judecătoria Pitești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costești - judecătorie în circumscripția căreia se afla domiciliul debitorului urmărit la data deschiderii procedurii de executare silită, indiferent de modificările survenite în timp cu privire la domiciliul debitorului.

Prin Sentința civilă nr. 915 din data de 3 decembrie 2018 Judecătoria Costești, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cauzei este contestație la executare împotriva executării silite, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) din C. proc. civ., competența soluționării cauzei îi revine instanței de executare, instanță care, potrivit art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. nu poate fi decât judecătoria în a cărei circumscripție se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Având în vedere că executarea silită se realizează prin poprire, la sediul terțului poprit, conform art. 456 din C. proc. civ., prin consemnarea sau plata făcută de terțul poprit, astfel încât, a concluzionat că instanța în raza căreia are loc executarea prin poprire este instanța de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

Constatând că în cauză terții popriți au sedii diferite, Judecătoria Costești a reținut că instanță de executare poate fi oricare din instanțele în circumscripția cărora se află sediul oricăruia dintre terții popriți, astfel încât a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 - "instanță în circumscripția căreia își au sediul marea parte a terților popriți".

Prin Sentința civilă nr. 601 din data de 5 februarie 2019, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

În motivare, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că instanța competentă să soluționeze contestația la executare care face obiectul cauzei este instanța în circumscripția căreia se efectuează executarea silită.

Această instanță nu poate fi oricare instanță pe raza căreia au sediul instituțiile bancare cărora executorul judecătoresc le-a transmis, în cei 8 ani de executare silită, adrese de înființare a popririi, cu atât mai mult cu cât, așa cum a reținut Judecătoria Costești, acestea au sediul în București, sector 1 și 2, Pitești și Sibiu.

Instanța a concluzionat că, în lipsa unei dovezi contrare, judecătoria în circumscripția căreia domiciliază debitorul este instanța de executare, care însă se determină în funcție de domiciliul actual al debitorului și nu în funcție de domiciliul pe care îl avea acesta la data începerii executării silite.

Constatând că domiciliul actual al debitoarei se află în Pitești, județul Argeș, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, actul de executare ce se contestă este ordonanța de înființare a popririi asupra sumelor și veniturilor pe care debitorul A. le primește de la terțul poprit D. SA.

Dispozițiile art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În funcție de locul în care a fost efectuată executarea silită pentru recuperarea creanței cuvenită creditoarei conform titlului executoriu, având în vedere că executarea silită propriu-zisă a îmbrăcat diverse forme și s-a desfășurat pe parcursul a 8 ani, de la data înregistrării dosarului de executare și până în prezent, instanța de executare, în accepțiunea dispozițiilor art. 373 din C. proc. civ., putea fi diferită de la un act de executare la altul.

Instanța de executare nu poate fi însă oricare instanță pe raza căreia au sediul instituțiile bancare cărora executorul judecătoresc le-a transmis, pe parcursul executării silite, adrese de înființare a popririi, cu atât mai mult cu cât acestea au sediul în București, sector 1 și 2, Pitești și Sibiu.

Atâta timp cât aceste adrese de înființare a popririi au rămas fără efect și nu au consemnate efectiv sume de bani, nu se poate concluziona că executarea silită are loc pe raza sectorului 1, 2, în Pitești sau în Sibiu și alege efectiv ca fiind instanță de executare oricare din aceste instanțe.

De altfel, așa cum reiese din adresa existentă la dosarul Judecătoriei Pitești, societatea D. SA nu mai are calitatea de terț poprit, executorul judecătoresc dispunând ridicarea popririi instituite asupra contului deschis la G. pe numele debitoarei, cu titlul de salarii provenind de la terțul poprit D. SA - motiv pentru care această societate nu mai poate fi avută în vedere în determinarea instanței competente conform art. 373 din C. proc. civ.

În lipsa unei dovezi contrare, judecătoria în circumscripția căreia domiciliază debitorul este instanța de executare, care însă se determină în funcție de domiciliul actual al debitorului și nu în funcție de domiciliul pe care îl avea acesta la data începerii executării silite.

Prin urmare, instanța competentă să soluționeze contestația la executare care face obiectul prezentei cauze este instanța în circumscripția căreia se efectuează executarea silită în prezent.

Așadar, având în vedere situația particulară a speței, în determinarea instanței competente interesează care era domiciliul debitorului la data sesizării instanței cu soluționarea contestației la executare, respectiv la data de 2 martie 2018.

Astfel cum reiese din copia cărții de identitate depusă la dosarul Judecătoriei Pitești, debitoarea A. avea domiciliul la data sesizării instanței în municipiul Pitești, județul Argeș, astfel încât, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Pitești.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

GGC - OB