ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.11.2020

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2240/2020

HOTĂRÂRE
04.11.2020
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2240/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

Prin contestația la executare înregistrată de Judecătoria Sibiu, secția Civilă la 21.06.2019, sub dosar nr. x/2019, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata creditoare B. S.R.L. și introdusa în proces S.C. C. S.A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea executării silite însăși, a executării silite prin poprire și a actelor de executare silită emise față de contestatoare, cât și a actului de executare silită constând în adresa de înființare poprire nr. 286/10/07.06.2019 prin care s-a dispus înființarea popririi asupra terțului poprit C. S.A. din dosarul de executare silită nr. x/2019 al BEJ D., precum și anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 3671/2019 din 06.05.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Galați.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1370 din data de 9 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sibiu a reținut, în esență, că debitoarea-contestatoare, pe parcursul întregii contestații la executare, nu a putut înfățișa momentul la care și-a schimbat domiciliul de pe raza municipiului Galați pe raza județului Sibiu, neexistând proba contrară a unui domiciliu diferit de cel pe care debitoare îl avea la data încuviințării executării silite, ca atare unica instanță de executare care poate să soluționeze contestația la executare sau alte incidente apărute în cursul executării silite este Judecătoria Galați.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Galați prin sentința civilă nr. 3520 din data de 18 august 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Judecătoria Galați a reținut, în esență, că, în cauză, Judecătoria Sibiu a invocat, din oficiu și a pus în discuția părților excepția de necompetență teritorială la al cincilea termen de judecată după cel prevăzut în cuprinsul dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., cu nerespectarea limitelor de timp impuse de aceste dispoziții legale pentru invocarea excepției necompetenței sale teritoriale și pentru soluționarea acesteia, astfel că Judecătoria Sibiu a devenit competentă a judeca procesul.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 21.06.2019, sub nr. x/2019, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L. contestație împotriva executării silite însăși și a executării silite prin poprire înființată prin adresa nr. x/07.06.2019.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Competența materială și teritorială în soluționarea contestației la executare pendinte este reglementată, astfel cum rețin și instanțele care s-au declarat necompetente, prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită - 23 aprilie 2019, potrivit cu care "Contestația se introduce la instanța de executare".

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Rezultă, așadar, că legiuitorul a stabilit în materia contestațiilor la executare, a cererilor de încuviințare a executării silite, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, astfel încât în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Totodată, art. 130 alin. (2) C. proc. civ. dispune:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanței și pot pune concluzii".

Din interpretarea textului de lege sus-menționat, rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată de instanță din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită și la care părțile pot pune concluzii, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă pricina ar atrage competența teritorială a altei instanțe.

Înalta Curte mai reține și că norma consacrată de art. 130 și art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenței de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenței de către instanță, la "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii", singura excepție pentru depășirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Articolul 131 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de excepție de la regula verificării din oficiu a competenței, implicit a soluționării excepției de necompetență, la termenul arătat la alin. (1), respectiv atunci când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenței, sens în care se va acorda un singur termen.

În speță, Judecătoria Sibiu nu a invocat excepția de necompetență teritorială la "primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate", astfel încât soluționarea contestației la executare a rămas dobândită de către această instanță.

Astfel, în cauză, contestația la executare a avut primul termen de judecată fixat la data de 08.10.2019, când a fost încuviințată cererea de amânare formulată de apărătorul contestatoarei care s-a aflat în imposibilitate obiectivă de prezentare.

La termenul de judecată din data de 05.11.2019, termen la care părțile din contestația la executare, respectiv debitoarea-contestatoare și creditoarea-intimată erau legal citate și puteau pune concluzii, instanța nu a procedat la verificarea și stabilirea competenței, din punct de vedere general, material și teritorial, ci a pus în discuție lărgirea cadrului procesual, în temeiul disp. art. 78 alin. (2) C. proc. civ., prin introducerea în cauză a unui terț, respectiv a terțului poprit C. S.A., prin administrator judiciar, sens în care au fost acordate mai multe termene pentru îndeplinirea procedurii de citare cu acesta.

Potrivit dispozițiilor art. 645 C. proc. civ., "sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul".

În prezenta cauză, părți ale contestației la executare sunt debitoarea A. și creditoarea B. S.R.L., astfel că, prin raportare la părțile procedurii execuționale, instanța trebuia să analizeze legala citare și momentul la care acestea erau în măsură să pună concluzii, astfel cum prevede art. 131 C. proc. civ.

Față de succesiunea actelor de procedură astfel efectuate, se constată că excepția necompetenței nu a fost invocată la termenul prevăzut în cuprinsul art. 131 C. proc. civ., ci, ulterior, moment la care instanța nu se mai putea dezînvesti.

Prin urmare, Judecătoria Sibiu a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță, chiar competentă, a pierdut această prerogativă.

Mai mult decât atât, conform fișei de evidență DEPABD domiciliul contestatoarei-debitoare era în sat Sadu, comuna Sadu, județul Sibiu, încă de la data de 09.07.2018, înainte de formularea cererii de executare silită la data de 23.04.2019, astfel încât, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare revenea Judecătoriei Sibiu, ca instanță în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitoarei.

Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-01-19
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 40/2021
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 25.02.2020 sub nr. x/2020, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intima
ÎCCJ 2020-06-17
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1184/2020
Ședința publică din data de 17 iunie 2020 Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 09 octombrie 2019, sub nr. x/2019, petentul Biroul Executorilor Judecătorești
ÎCCJ 2020-05-06
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 854/2020
Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2020, pe rolul Judecătoriei Galați, secția civilă, sub nr. x/2020, petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea execu
ÎCCJ 2021-11-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2582/2021
Curte reține următoarele: Obiectul cererii deduse judecății îl constituie contestația la executare formulată de contestatoarea A., prin care a solicitat anularea adresei de înființare a popririi nr. 784/2013, precum și a tuturor actelor de
ÎCCJ 2024-04-24
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1204/2024
viințare a executării silite nr. 1538MI din data de 18.01.2024 și, la solicitarea instanței – de a preciza dacă cererea de încuviințare este formulată raportat la dosarul nr. x/2020-, prin Adresa nr. x/15.03.2024, petentul a expus, pe scurt
Sursă