ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 40/2021

HOTĂRÂRE

19.01.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 40/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 25.02.2020 sub nr. x/2020, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestație la executare împotriva executării silite realizate în dosarul de executare nr. 889/2018 al BEJ C. solicitând anularea tuturor formelor de executare, anularea adresei de înființare a popririi, întoarcerea executării silite.

În motivarea cererii, în fapt, contestatoarea a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită, lipsa calității de creditor al B..

În drept, a invocat dispozițiile art. 712, 706-707 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 4714 din 7 octombrie 2020, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 714 C. proc. civ., competența soluționării contestațiilor la executare aparține instanței de executare. De asemenea, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripții se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul/sediul debitorului.

S-a arătat că în speță, deși potrivit cărții de identitate debitoarea avea domiciliul legal în județ Galați, aceasta avea domiciliul efectiv în comuna Giroc, județ Timiș.

Aspectele legate de domiciliul efectiv al debitoarei, la data încuviințării cererii de executare silită, s-a reținut că rezultă și din verificările efectuate de executorul judecătoresc, în cadrul dosarului de executare, aceasta fiind angajata societății D. S.R.L., cu sediul în județ Timiș, sat Giroc, comuna Giroc, astfel că s-a arătat că instanța competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Timișoara.

Prin sentința nr. 13304 din 26 noiembrie 2020, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Galați. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că la data sesizării organului de executare, anume 10 decembrie 2018, debitoarea nu avea reședința activă pe raza județului Timiș, singura adresă cu care aceasta figura în baza de date fiind cea de domiciliu, din municipiul Galați, str. x, jud. Galați, astfel cum reiese din verificările DEPABD. De altfel, din anul 2010 și până în 18 septembrie 2020, debitoarea A. nu a figurat în evidențele DEPABD ca având reședința în județul Timiș.

Având în vedere că dispozițiile legale anterior menționate instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în circumscripția căreia își are domiciliul sau sediul debitorul, precum și faptul că debitoarea contestatoare domiciliază în municipiul Galați, instanța a constatat că în cauza de față instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Galați.

În consecință, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare este de competența instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.. Mai mult, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Competența stabilită prin art. 651 C. proc. civ. este de ordine publică, în condițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ.

Art. 87 C. civ. prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este în locul unde își are principala așezare".

Întrucât potrivit actelor de la dosar domiciliul efectiv al contestatoarei se afla în județul Timiș, din verificările efectuate de executorul judecătoresc, în cadrul dosarului de executare, aceasta fiind angajata societății D. S.R.L., cu sediul în județ Timiș, sat Giroc, comuna Giroc, Înalta Curte constată că în cauză competența de soluționare revine Judecătoriei Timișoara, instanță ce a și dispus încuviințarea executării silite prin încheierea nr. 178 din 10 ianuarie 2019.