ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2665/2021

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021

I. Circumstanțele cauzei:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin la data de 31 martie 2021, sub nr. x/2021, contestatoarea A. a contestat executarea silită începută de B. în dosarul de executare nr. 75/2020.

2.1. Prin sentința civilă nr. 346 din data de 30 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Măcin a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Măcin, făcând aplicarea art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în esență, a reținut că, la data sesizării executorului judecătoresc, domiciliul debitoarei A. era în municipiul Galați, județul Galați.

2.2. Prin sentința civilă nr. 11045 din data de 5 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Galați, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Astfel, Judecătoria Galați, secția civilă a reținut că, în speță, în raport de prevederile art. 116 și ale art. 714 alin. (1) și (2) C. proc. civ., creditorul a făcut alegerea de competență la momentul formulării cererii de executare silită, când a înțeles să se adreseze unui executor judecătoresc din circumscripția curții de apel a locului în care se afla imobilul ce trebuia să îi fie predat în cadrul executării silite - respectiv Curtea de Apel Constanța, care la rândul său s-a adresat cu cererea de încuviințare a executării silite către Judecătoria Măcin, instanța în a cărei rază teritorială se afla imobilul situat în I.C. Brătianu, str. x, jud. Tulcea.

A mai arătat și că, în cauză, contestatoarea A. s-a adresat la rândul său Judecătoriei Măcin cu cererea de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare, valorificând dispozițiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, a constatat că, deși Judecătoria Galați ar putea fi instanță de executare potrivit art. 651 C. proc. civ., dispozițiile art. 714 alin. (2) din același act normativ creează o competență alternativă în soluționarea unei contestații la executare în cazul urmăririi silite a obligației de predare a imobilului, cu obligațiile accesorii acesteia stabilite prin titlul executoriu.

Astfel, a reținut că, pe de o parte, contestatoarea a făcut alegerea de competență în temeiul art. 714 alin. (2) C. proc. civ. adresându-se unei instanțe competente teritorial să soluționeze contestația la executare, iar, pe de altă parte, fiind aplicabile dispozițiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Măcin nu avea posibilitatea de a invoca excepția necompetenței sale teritoriale, aceasta fiind de ordine privată și putând fi invocată, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată cu părțile legal citate în fața primei instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Măcin și Judecătoria Galați, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prima instanță învestită făcând aplicarea art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., iar cea de-a doua judecătorie reținând că, în cauză, competența este una de ordine privată și, prin urmare, Judecătoria Măcin nu o putea invoca din oficiu.

În speță, prin sentința civilă nr. 133 din data de 4 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Măcin a admis în parte cererea având ca obiect grănițuire și revendicare formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu pârâta A.; a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul D. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă; a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâtei, ca fiind aliniamentul identificat prin punctele 1-2-3-4 în raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de ing. E., raport și plan de situație ce fac parte integrantă din sentință; a obligat pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 27 metri pătrați teren intravilan, identificată în suplimentul la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză prin punctele 3, 4*, 5; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată specifice grănițuirii; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată."

Prin cerere de executare silită formulată la data de 10 iulie 2020, creditorul C. a solicitat înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare împotriva debitoarei A., arătând că debitoarea nu și-a executat de bună voie obligația de plată a sumei de 1.100 RON, datorată potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 133 din data de 4 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Judecătoria Măcin; a fost format dosarul de executare nr. 75/2020 al BEJ" B.".

Prin încheierea de ședință din data de 24 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Măcin a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de B., executare silită pornită la cererea creditorului C. împotriva debitoarei A., și a încuviințat executarea silită a debitoarei A., executare ce se va efectua în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 133 din 4 februarie 2020 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul civil nr. x/2018

Obiectul litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competență îl reprezintă contestația la executare formulată contestatoarea A. împotriva executării silite începute de B. în dosarul de executare nr. 75/2020.

Având în vedere circumstanțele cauzei și obiectul prezentului litigiu, astfel cum au fost anterior arătate, instanța competentă a soluționa pricina se stabilește în raport de prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, Judecătoria Măcin, prin încheierea de ședință din data de 24 iulie 2020, pronunțată de în dosarul nr. x/2020, a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc "B." și a încuviințat executarea silită a debitoarei A., în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 133 din 4 februarie 2020 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că "una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare".

Față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Măcin, care a încuviințat executarea silită.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2021.