ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 290/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 05.11.2021 sub nr. x/2021, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului Tribunalul Galați, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1713/30.10.2018 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2018, la cererea creditorilor B., C., D. și E..

2.1. Prin încheierea nr. 6206/18.11.2021, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Tulcea, reținând incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., față de calitatea de asistenți judiciari ai Tribunalului Galați a creditorilor din dosarul de față.

2.2. Prin sentința civilă nr. 3393 din 10 decembrie 2021, Judecătoria Tulcea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, Judecătoria Tulcea a arătat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speța de față, având în vedere că în procedura necontencioasă a încuviințării silite calitatea de reclamant o are biroul executorului judecătorești, iar nu creditorii titulari ai cererii de executare silită.

În raport cu prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., reținând că debitorul are sediul în circumscripția Judecătoriei Galați, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului Tribunalul Galați, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1713/30.10.2018 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2018, la cererea creditorilor B., C., D., E..

Dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "În maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare", iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza 1 și alin. (3) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (…). Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Rezultă, așadar, din dispozițiile legale evocate că, în procedura executării silite, cererile de încuviințare a executării silite sunt de competența instanței de executare, în speță Judecătoria Galați, instanța de la sediul debitorului Tribunalul Galați.

În prezenta cauză, Înalta Curte reține însă că creditorii B., C., D., E. au calitatea de asistenți judiciari la Tribunalul Galați, instanța superioară în grad competentă să soluționeze calea de atac în cazul respingerii cererii de încuviințare a executării silite, iar debitorul este o instanță de judecată, respectiv Tribunalul Galați.

În această situație, devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ. care stipulează că, (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2^1) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. au o dublă semnificație, întrucât, pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul care are calitate de reclamant al unei pricini, iar, pe de altă parte, prevăd o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

În situația în care reclamantul ce are calitatea de judecător se adresează instanței la care își desfășoară activitatea, necompetența teritorială de ordine publică instituită de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., excepție absolută, trebuie invocată de părți sau de instanță la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, potrivit prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În prezentul dosar Judecătoria Galați, la termenul stabilit pentru soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanță de același grad, situată în circumscripția unei curți de apel învecinate.

Pe de-o parte, Înalta Curte constată că în cauză nu se poate aprecia că reclamantul este Biroul executorului judecătoresc ce a solicitat încuviințarea executării silite, o atare concluzie având caracter formal și ignorând prevederile art. 666 C. proc. civ.

Rezultă din economia acestei dispoziții legale că executorul judecătoresc solicită instanței încuviințarea executării silite cerute de creditor (a cărui cerere de executare silită este atașată cererii de încuviințare a executării). Prin urmare, adresându-se instanței de executare executorul judecătoresc acționează pentru și în numele creditorului, care este în fapt cel care declanșează și demersul judiciar necontencios reglementat de art. 666 C. proc. civ.

Pe de altă parte, în aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. se reține ca fiind lipsit de relevanță caracterul contencios sau necontencios al unei cereri, având în vedere interesul ocrotit prin această normă legală este unul general, și anume apărarea prestigiului și imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul. Mai mult, sintagma "cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. vizează (fără a distinge după caracterul contencios sau necontencios) cererile adresate instanței de judecată, printre acestea enumerându-se și cererile de încuviințare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, se apreciază că aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. încă de la momentul sesizării instanței de executare cu cererea de încuviințare a executării are drept consecință directă și respectarea principiului general al unicității instanței de executare, principiu ce guvernează în mod explicit și implicit materia în discuție.

Astfel, notând că nu este posibil a anticipa dacă va exista în cadrul executării silite începute vreo cerere contencioasă (sau mai multe) cărora să i (li) se aplice prevederile art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte reține că alin. (3) al art. 651 din Cod dă în sarcina instanței de executare toate cererile de contestație la executare sau alte incidente apărute în cursul executării silite (inclusiv, e.g., validarea popririi).

Or, a primi teza aplicării art. 127 C. proc. civ. abia la momentul formulării uneia sau mai multor cereri dintre cele contencioase date în competența instanței de executare ar implica stabilirea pentru fiecare dintre acestea a unei instanțe de executare distincte (și diferită de instanța de executare determinată conform art. 651 C. proc. civ. la momentul încuviințării executării silite), ceea ce reprezintă o abatere nejustificată legal și insuficient argumentată juridic de la principiul unicității instanței de executare.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate și ținând seama deopotrivă de calitatea creditorilor de asistenți judiciari la Tribunalul Galați și de faptul că o instanță de judecată - Tribunalul Galați - are calitatea de debitor, în cauză Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2022.