ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1299/2025

Ședința publică din data de 10 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data 15.04.2025, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., a solicitat încuviințarea executării silite a cererii de intervenție formulate de creditorul Fondul Național de Garanție a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN, în cadrul Dosarului de executare silită nr. x/2024 deschis împotriva debitorului B., în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit nr. x/27.12.2011, Actul adițional nr. x/09.08.2012 și Contractul de fidejusiune x/27.1.2011.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1298/23.04.2025, Judecătoria Tulcea a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a pronunța această hotărâre, raportându-se la dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că debitorul figurează cu domiciliul în jud. Ilfov, din data de 25.09.2024, care se află în circumscripția Judecătoriei Buftea.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Buftea, prin sentința civilă nr. 6416 din 22 mai 2025, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat în favoarea Judecătoriei Tulcea, competența de soluționare a cauzei; a constatat conflictul negativ de competență și, în baza art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin încheierea civilă din data de 07.05.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Tulcea a încuviințat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2024 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A., privind pe debitorul B., la cererea creditorului C., încheiere atașată din oficiu la prezentul dosar.

În considerarea Deciziilor RIL nr. 20/2021 și nr. 27/2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, din perspectiva unicității instanței de executare, s-a constatat că instanța care a încuviințat prima dată executarea silită este Judecătoria Tulcea.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Tulcea și Judecătoria Buftea și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale cele două instanțe cu privire la norma de procedură în temeiul căreia se stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Astfel, Judecătoria Tulcea a apreciat asupra competenței teritoriale prin prisma dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reținând că, în cauză, domiciliul debitorului se află în circumscripția Judecătoriei Buftea, pe când această din urmă instanță a apreciat asupra incidenței art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prin raportare la deciziile RIL nr. 20/2021 și nr. 27/2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere că Judecătoria Tulcea a încuviințat deja executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2024 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A..

Obiectul litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competență îl reprezintă cererea petentului Biroul Executorului Judecătoresc A., de încuviințare a executării silite a cererii de intervenție formulate de creditorul Fondul Național de Garanție a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN, în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2024 deschis împotriva debitorului B., în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit nr. x/27.12.2011, Actul adițional nr. x/09.08.2012 și Contractul de fidejusiune x/27.1.2011.

Potrivit dispozițiilor art. 690 alin. (1) C. proc. civ., orice creditor poate interveni în cursul executării silite pornite de un alt creditor, însă numai în condițiile și limitele prevăzute la alin. (2).

Dispozițiile art. 692 alin. (2) din același act normativ stipulează în sensul că cererea de intervenție se depune la executorul judecătoresc, împreună cu copii certificate de pe documentele justificative. În situația în care se reclamă creanțe bănești rezultate din înscrierile contabile făcute în registre ținute cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, cererea va fi însoțită, sub sancțiunea inadmisibilității, de un extras de pe înscrierile care cuprind aceste sume, legalizate de un notar public. Alin. 3 teza I al aceluiași articol prevede că, după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc o va înainta de îndată instanței de executare competente, împreună cu toate documentele justificative, dispozițiile art. 665 și 666 aplicându-se în mod corespunzător.

Conform art. 692 alin. (4) C. proc. civ., instanța soluționează cererea în camera de consiliu, fără citarea părților, dispozițiile art. 666 aplicându-se în mod corespunzător.

Art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru. Potrivit alin. (2), cererea de încuviințare a executării silite se soluționează în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la instanță, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare. Încheierea se comunică din oficiu, de îndată, executorului judecătoresc, precum și creditorului.

Totodată, art. 651 din același act normativ definește instanța de executare astfel:,,(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că anterior formulării prezentei cereri, pe rolul Judecătoriei Tulcea a fost înregistrată cererea formulată de petentul BEJ A., la cererea creditoarei C. S.A., de încuviințare a executării silite împotriva debitorului B., în dosarul de executare silită nr. x/2024, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/27.12.2011, Actul adițional nr. x/09.08.2012 și contractul de fidejusiune x/27.1.2011, această instanță apreciind că este competentă, soluționând cererea prin încheierea din camera de consiliu din 07.05.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Cum, în cauză, cererea de încuviințare a executării silite a fost deja încuviințată de Judecătoria Tulcea, iar ulterior, creditorul Fondul Național de Garanție a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN a înțeles să formuleze cerere de încuviințare a executării silite a cererii de intervenție, în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2024 deschis împotriva debitorului B., reiese că revine aceleiași instanțe care a încuviințat anterior executarea silită, competența de soluționare a prezentei cereri, în virtutea principiului unicității instanței de executare.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel (paragraful 70).

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare (paragraful 71).

Așadar, principiul unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare (paragraful 80).

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța care a încuviințat executarea silită, adică Judecătoria Tulcea, a devenit instanța de executare, în sensul prevederilor art. 651 C. proc. civ., competentă să soluționeze și cererea de încuviințare a executării silite a cererii de intervenție, formulată în cauză.

Raportat la considerentele expuse, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2025.