ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1050/2025

Ședința publică din data de 8 mai 2025

Deliberând asupra conflictului de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 19 februarie 2025, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat, la cererea creditorilor B. și C., încuviințarea executării silite împotriva debitorilor D. și E., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 257 din 17 ianuarie 2025, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2024, în vederea evacuării acestora din imobilul situat în municipiul București, Calea x, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2025.

În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 666 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1 Prin sentința civilă nr. 2210 din 28 februarie 2025, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Tulcea, reținând că aceasta este instanța de executare în aplicarea prevederilor art. 666 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., întrucât domiciliul debitorului D. se află în Tulcea, județul Tulcea.

2.2 Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, prin sentința nr. 963 din 26 martie 2025, Judecătoria Tulcea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Constatând ivit conflict negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea conflictului de competență, dispunând înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut, ca referință pentru stabilirea competenței, faptul că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorilor se prezumă a fi în municipiul București, Calea x, la adresa imobilului din care s-a solicitat evacuarea, aspect ce atrage competența teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București în temeiul dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., aceasta fiind instanța în circumscripția căreia debitorii locuiesc în fapt.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie solicitarea petentului Biroul executorului judecătoresc A., la cererea creditorilor B. și C., de încuviințare a executării silite împotriva debitorilor D. și E., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 257 din 17 ianuarie 2025, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2024, în vederea evacuării acestora din imobilul situat în municipiul București, Calea x.

Conflictul negativ de competență a fost generat de modul diferit în care instanțele au interpretat și aplicat prevederile art. 651 C. proc. civ. în ce privește domiciliul debitorilor.

Astfel, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Înalta Curte reține că domiciliul persoanei fizice este unul din atributele de identificare, în spațiu, a acesteia și se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate și inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, un individ de un anumit punct determinat în spațiu. Caracterul stabilității domiciliului nu interferează însă cu libertatea de mișcare a persoanei fizice și nici cu libertatea de a locui efectiv în alt spațiu.

De aceea, dispozițiile art. 87 și 88 din C. civ. fac referire nu doar domiciliul, ci și la reședința persoanei fizice, iar dispozițiile art. 91 din același act normativ prevăd că,,(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Înalta Curte reține că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este astfel definit în vederea exercitării drepturilor și libertăților civile ale persoanei fizice. În plan procesual-civil însă, din rațiuni care țin de verificarea și informarea efectivă a părților cu privire la existența și desfășurarea procesului, înțeleasă ca o condiție a dreptului la un proces echitabil, interesează domiciliul ca situație de fapt, astfel că dovada acestuia se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă, pentru ca, într-adevăr, să se poată stabili localitatea unde persoana fizică își are locuința efectivă, care, uneori, poate fi și într-o altă localitate decât aceea menționată în actul de identitate.

În cauză, Înalta Curte constată că, la data sesizării executorului judecătoresc, debitorii D. și E. nu domiciliau efectiv la adresa din evidențele Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, ci se prezumă că locuiau în imobilul închiriat cu destinația de locuință prin contractul nr. x din 28 septembrie 2022, din care s-a solicitat evacuarea lor, acesta fiind situat în municipiul București, Calea x. Așadar, la data formulării cererii de încuviințare a executării silite, mențiunile cuprinse în cartea de identitate a debitorilor nu corespundeau cu locuința efectivă a acestora.

În consecință, în raport cu dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile legale mai sus-menționate, se reține că domiciliul de fapt al debitorilor este în sectorul 1, subdiviziune administrativ-teritorială a municipiului București aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 mai 2025.