ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3498/2013

Asupra cererii de revizuire

constată următoarele:

Prin decizia nr. 1933 din 3 martie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire

formulată de C.R.D. în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut, în

raport de prevederile

art. 322 pct. 9 C. proc. civ., că prin Decizia din 14 septembrie 2010, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prin neexecutarea deciziei din 9

noiembrie 1992 a Tribunalului Ilfov și a deciziei din 14 decembrie 1995 a Tribunalului București a fost încălcat art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului. A impus Statului Român să asigure, prin mijloace corespunzătoare, în

termen de 3 luni de la data la care decizia Curții Europene a Drepturilor

Omului devine definitivă, intrarea în vigoare a deciziei din 14 decembrie 1995 a Tribunalului București. A fost obligat Statul Român la 5.900 euro. Restul cererii petentului a

fost respinsă.

Având în vedere că

decizia Curții Europene a Drepturilor Omului a fost dată în legătură cu o

hotărâre a Tribunalului București, s-a constatat că această instanță este

competentă să se pronunțe asupra revizuirii, potrivit art. 323 alin. (1) C.

proc. civ.

Împrejurarea că

revizuentul a solicitat retractarea încheierilor, sentințelor și deciziilor

enumerate la filele 18-20 din dosarul instanței supreme s-a reținut că nu

justifică, în niciun fel, competența acesteia în raport de temeiul juridic al

revizuirii.

Împotriva acestei decizii

a formulat cerere de revizuire C.R.D.

A arătat că la 14

septembrie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o decizie în

cauza Chis c. României, publicată în M. Of. nr. 85 din 2 februarie 2011 și

rămasă definitivă la 21 februarie 2011, prin care Statul român a fost condamnat

în temeiul art. 6&1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmare

unei situații continue de neexecutare a două hotărâri definitive din 9

noiembrie 1992 și din 14 decembrie 1995 pronunțate în favoarea sa.

Pornind de la

considerații legate de modul de examinare a plângerilor de către CEDO,

revizuentul a precizat că aducerea la îndeplinire a respectivelor obligații

revine, potrivit O.G. nr. 94/1999, Agentului Guvernamental și Ministerului

Finanțelor.

A mai arătat că Decizia

nr. 1933/2011 este fundamental și în totalitate greșită, ceea ce în opinia sa,

face aplicabile aproape toate punctele art. 322 C. proc. civ.

Prin cererile de

precizare depuse la 12 iunie 2013, revizuentul a prezentat pe larg

circumstanțele formulării cererii, prezentând și argumente în susținerea tezei

referitoare la calitatea procesuală pasivă a Agentului Guvernamental, cu

menționarea daunelor materiale la zi.

În prealabil analizei

motivelor de revizuire, se constată că nu poate fi primită cererea, care va fi

respinsă, în considerarea argumentelor ce succed.

Se constată că la

termenul de astăzi, 20 iunie 2013, în ședință publică, revizuentul a indicat ca

temei de drept al cererii sale pct. 9 al art. 322 C. proc. civ.

Potrivit art. 324 alin.

(3) C. proc. civ., pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 din cod, termenul

de revizuire este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a

Drepturilor Omului în M. Of. al României, Partea I.

În cauză, hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului din 14 septembrie 2010 în cauza Chiș împotriva

României a fost publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 85 din 2

februarie 2011.

Se reține că termenul

de revizuire este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac.

Or, în speță, cererea

de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

la 21 ianuarie 2013, mult după expirarea termenului de 3 luni de la publicarea

hotărârii, termen calculat potrivit dispozițiilor art. 101 C. proc. civ. și

care se împlinea în data de 2 mai 2011.

Se observă totodată

că alături de temeiul de drept indicat oral în ședință publică, revizuentul, în

scris, a arătat că motivele cererii sale se încadrează în aproape toate

punctele art. 322 C. proc. civ., fără a preciza în concret în ce constă acestea.

În acest context, în ceea ce privește însă termenul de exercitare al căii

extraordinare de atac, se reține că aceasta este formulată și peste termenele

prevăzute de dispozițiile art. 324 alin. (1) și (2) din cod.

În plus, pentru celelalte

motive de revizuire, se constată că nu poate fi primită cererea din perspectiva

obiectului acesteia, în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,

în condițiile în care prin hotărârea atacată, respectiv Decizia nr. 1933 din 3

martie 2011, s-a analizat o cerere de revizuire, iar soluția a fost de

declinare a competenței de soluționare a acesteia în favoarea unei alte

instanțe.

Pentru cele ce

preced, cererea de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire a Deciziei nr. 1933 din 3 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată

de C.R.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2013.