ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1933/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Cererea de revizuire 1.1. În fapt Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală la 13 octombrie 2010 revizuentul C.R.D. a solicitat revizuirea „hotărârilor de mai jos” pronunțate în contradictoriu cu Garda Financiară, SC CNTAR T. SA și SC R.H. SA. În motivarea cererii s-a arătat, în esență, faptul că prin decizia din 14 septembrie 2010 Statul Român a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în temeiul art. 6 par. 1. Ca urmare a neexecutării integrale a hotărârilor din 9 noiembrie 1992 și, respectiv 14 decembrie 1995 revizuentul a fost lipsit de unele drepturi salariale sau conexe salariului, cu consecințe grave și incontestabile ale căror efecte continuă și în prezent, dar și cu consecințe viitoare certe cum sunt drepturile de pensie, cât și asupra carierei profesionale.

Aceste consecințe conturează o situație continuă de încălcare a legii, a autorității judecătorești, a dreptului de proprietate al revizuentului prin înfrângerea și disprețul manifestat față de principiul drepturilor câștigate și stabilității raporturilor juridice. 1.2. În drept Revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. 2. Analiza cererii Cererea de revizuire formulată de C.R.D. nu este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru următoarele considerente: Conform art. 322 pct. 9 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. Art. 323 alin. (1) C. proc. civ. arată că c ererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. Prin Decizia din 14 septembrie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prin neexecutarea deciziei din 9 noiembrie 1992 a Tribunalului Ilfov și a deciziei din 14 decembrie 1995 a Tribunalului București a fost încălcat art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A impus Statului Român să asigure, prin mijloace corespunzătoare, în termen de 3 luni de la data la care decizia Curții Europene a Drepturilor Omului devine definitivă, intrarea în vigoare a deciziei din 14 decembrie 1995 a Tribunalului București. A fost obligat Statul Român la 5.900 euro. Restul cererii petentului a fost respinsă. Având în vedere că decizia Curții Europene a Drepturilor Omului a fost dată în legătură cu o hotărâre a Tribunalului București, această instanță este competentă să se pronunțe asupra revizuirii, potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ. Împrejurarea că revizuentul solicită retractarea încheierilor, sentințelor și deciziilor enumerate la filele 18-20 din dosarul instanței supreme nu justifică, în nici un fel, competența acesteia în raport de temeiul juridic al revizuirii.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 158 alin. (1) C. proc. civ. cauza va fi declinată către Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul C.R.D., în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 martie 2011.