ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1933/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1933/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut
următoarele:
Cererea de
revizuire
1.1. În fapt
Prin cererea
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală la 13 octombrie 2010 revizuentul C.R.D. a solicitat
revizuirea „hotărârilor de mai jos” pronunțate în contradictoriu cu Garda
Financiară, SC CNTAR T. SA și SC R.H. SA.
În motivarea cererii
s-a arătat, în esență, faptul că prin decizia din 14 septembrie 2010 Statul
Român a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în temeiul art.
6 par. 1. Ca urmare a neexecutării integrale a hotărârilor din 9 noiembrie 1992
și, respectiv 14 decembrie 1995 revizuentul a fost lipsit de unele drepturi
salariale sau conexe salariului, cu consecințe grave și incontestabile ale
căror efecte continuă și în prezent, dar și cu consecințe viitoare certe cum
sunt drepturile de pensie, cât și asupra carierei profesionale.
Aceste consecințe
conturează o situație continuă de încălcare a legii, a autorității
judecătorești, a dreptului de proprietate al revizuentului prin înfrângerea și
disprețul manifestat față de principiul drepturilor câștigate și stabilității
raporturilor juridice.
1.2. În drept
Revizuentul și-a
întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
Analiza cererii
Cererea de revizuire
formulată de C.R.D. nu este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție
pentru următoarele considerente:
Conform art. 322 pct.
9 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de
apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs
atunci când evocă fondul, se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale
datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei
încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea
hotărârii pronunțate.
Art. 323 alin. (1) C.
proc. civ. arată că c
ererea
de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și
a cărei revizuire se cere.
Prin Decizia din 14
septembrie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prin
neexecutarea deciziei din 9 noiembrie 1992 a Tribunalului Ilfov și a deciziei din 14 decembrie 1995 a Tribunalului București a fost încălcat art. 6 par. 1 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A impus Statului Român să asigure,
prin mijloace corespunzătoare, în termen de 3 luni de la data la care decizia
Curții Europene a Drepturilor Omului devine definitivă, intrarea în vigoare a
deciziei din 14 decembrie 1995 a Tribunalului București. A fost obligat Statul
Român la 5.900 euro. Restul cererii petentului a fost respinsă.
Având în vedere că
decizia Curții Europene a Drepturilor Omului a fost dată în legătură cu o
hotărâre a Tribunalului București, această instanță este competentă să se
pronunțe asupra revizuirii, potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ.
Împrejurarea că revizuentul
solicită retractarea încheierilor, sentințelor și deciziilor enumerate la
filele 18-20 din dosarul instanței supreme nu justifică, în nici un fel,
competența acesteia în raport de temeiul juridic al revizuirii.
Față de cele ce
preced, în temeiul art. 158 alin. (1) C. proc. civ. cauza va fi declinată către
Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de
soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul C.R.D., în favoarea
Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 03 martie 2011.