ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1705/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată Ia data de 28 aprilie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția 1 civilă, sub nr. 1642/1/2015, petentul C.R.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimații D. G.A.F., fosta G.F., SC C.N.T.A.R.T. SA, SC R.H. SA, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, S.R., prin M.A.E., prin A.G., S.R., prin M.F.P., S.R., prin C.S.M., S.R., prin Înalta Curte de Casație și Justiție și S.R. prin M.J., anularea deciziei nr. 1933 din 03 martie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 8286/1/2010, hotărâre care este potrivnică deciziei nr. 596/2015 pronunțată de aceeași instanță.

În motivare, revizuentul a arătat că prin decizia nr. 596 din 24 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis recursul formulat împotriva deciziei nr. 301/ A din 25 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, constatând că este inacceptabil ca statul român să nu își îndeplinească obligațiile asumate prin ratificarea C. E.D.O.L.F. De asemenea, a precizat că este inadmisibil ca nicio persoană să nu răspundă pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești irevocabile, care, în dreptul intern, trebuiau să fie analizate prin prisma dispozițiilor art. 998 și art. 999 C. civ.

Prin decizia supusă revizuirii, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o hotărâre care nu poate fi pusă în aplicare, producând, prin tergiversarea cauzei, noi prejudicii statului, care a fost pus în întârziere pentru neexecutarea obligației, la data de 21 mai 2011. Petentul a arătat, de asemenea, că instanța a refuzat stabilirea cadrului procesual ai pricinii și a dispus citarea unor părți care nu aveau dreptul legal de a reprezenta statul, a cărui calitate procesuală nu poate fi schimbată în faza executării silite a hotărârii. De asemenea, din punctul său de vedere, instanța, în mod greșit, a pronunțat în cauză încheieri, care nu puteau ti atacate pe cale separată.

După pronunțarea deciziei supuse revizuirii, dosarul a fost înaintat Tribunalului București, care a dispus disjungerea unor capete de cerere, aspect ce a generat formarea mai multor dosare, motiv pentru care nicio instanță nu a putut să stabilească cu claritate care este, de fapt, hotărârea în raport de care cererea de revizuire a fost declinată, spre soluționare, în favoarea tribunalului. Aserțiunile revizuentului au vizat și faptul că în litigiul ce a avut ea obiect cererea de revizuire finalizată cu hotărârea atacată, Agentul Guvernamental, ca reprezentant al statului, a fost introdus în cauză doar după ce s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului București, deși acesta avea atribuții recunoscute de lege pe plan intern și internațional.

În drept, cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin decizia nr. 1933 din 3 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 8286/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, formulată împotriva tuturor hotărârilor pronunțate în contradictoriu cu intimații G.F., SC C.N.T.A.R.T. SA și SC R. H. SA, în favoarea Tribunalului București. Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (l) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.

Înalta Curte a reținut că, în cauză, este competent să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., Tribunalul București, întrucât decizia din 14 septembrie 2010 a C. E.D.O., de care petentul s-a prevalat în susținerea cererii de revizuire, a fost pronunțată în legătură cu o hotărâre a acestei instanțe. De asemenea, Înalta Curte a constatat că împrejurarea prin care revizuentul solicită retractarea încheierilor, sentințelor și deciziilor enumerate la dosar nu atrage, în niciun fel, competența acesteia în raport de prevederile legale, indicate ca și temei juridic al cererii de revizuire. Înalta Curte, examinând, excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire, invocată de petentul C.R.D., urmează să o respingă, pentru considerentele ce succed: Cererea de revizuire formulată de petent este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. și vizează decizia civilă nr. 1933 din 3 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Potrivit art. 323 C. proc. civ., competența soluționării cererii de revizuire revine Instanței a cărei hotărâre se atacă. Din această perspectivă, în condițiile în care cererea de revizuire vizează decizia nr. 1933 din 3 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată in calea de atac a revizuirii, este de reținut că, potrivit textului legal mai sus evocat, competența materială în ceea ce privește revizuirea hotărârii anterior menționate revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de petentul C.R.D., Înalta Curte constată că argumentele invocate în susținerea acesteia de către revizuent nu conduc fa identificarea unei veritabile apărări.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că revizuentul nu poate formula excepții cu privire la propria cerere de revizuire, acest drept procedural fiind recunoscut numai intimaților. De altfel, posibilitatea formulării unei astfel de excepții privind cererea de revizuire este condiționată de justificarea interesului în susținerea acestui mijloc de apărare, situație care nu se regăsește în cauză prin prisma calității procesuale a celui ce o invocă. Drept consecință, excepția de inadmisibilitate invocată de revizuent va fi respinsă. Examinând cererea de revizuire sub aspectul termenului înăuntrul căruia a fost formulată, Înalta Curte constată următoarele; Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 alin. (l) C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Dispozițiile art. 324 alin. (l) pct. l C. proc. civ., stipulează că termenul de exercitare a revizuirii, în acest caz, este de o lună de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când acestea au fost date de instanțe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare. În cauză, petentul C.R.D. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 1933 din 3 martie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

În raport de aspectele mai sus menționate și de dispozițiile legale incidente, care reglementează termenul în interiorul căruia trebuie promovată revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se constată că decizia vizată a fost pronunțată la 3 martie 2011, iar calea extraordinară de atac a fost promovată de petent la data de 28 aprilie 2015, conform vizei aplicate pe cererea de revizuire de registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin prisma dispozițiilor reglementate de art. 324 alin. (1) pct. l C. proc. civ. , termenul în care putea fi introdusă, cel mai târziu, cererea de revizuire s-a împlinit la data de 3 aprilie 2011, calculat în raport de prevederile art. 101 alin. (3) din același act normativ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv declarată, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.R.D. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge excepțiile de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de inadmisibilitate, invocate de revizuent. Respinge, ca tardiv declarată, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.R.D. împotriva deciziei nr. 1933 din 3 martie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2015.