ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5686/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 2621 din 15 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 5387/1/2012, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 3833/1/2010. Prin Decizia civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2594/2/2012, s-a respins excepția inadmisibilității, iar cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosar nr. 12814/2/2010, formulată de A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, a fost respinsă ca nefondată.

Prin Decizia civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 7107/2/2012, s-au respins excepțiile de inadmisibilitate și lipsei calității procesuale pasive a intimatei Casa Națională de Pensii Publice, iar cererile de revizuire principală și conexă, formulate de către revizuentul A.D. împotriva Sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a în Dosarul nr. 10849/2/2010, în contradictoriu cu intimații Casa Națională de Pensii Publice și Secretariatul General al Camerei Deputaților, au fost respinse ca nefondate. La data de 13 iunie 2013, revizuentul A.D.

a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 2621 din 15 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că este contradictorie Deciziilor nr. 6034 din 24 octombrie 2012 și nr. 6114 din 30 octombrie 2012, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În susținerea cererii, revizuentul arată că decizia a cărei anulare o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Deciziile nr. 6034 din 24 octombrie 2012 și nr. 6114 din 30 octombrie 2012, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Susține că aceste decizii sunt hotărâri definitive și contradictorii prin soluțiile pronunțate de instanțe asupra excepției de inadmisibilitate.

În ce privește tripla identitate, arată că toate acțiunile în justiție au vizat fișa postului aferentă poziției nr. 31 din Anexa 20 Direcția Comercială și salariul de bază brut stabilit prin Ordinul nr. 591 din 3 septembrie 1997 emis de către Secretarul General al Camerei Deputaților și modificat nelegal la 3 februarie 1999, înscris despre a cărui existență revizuentul a aflat la data de 1 martie 2012. Acest înscris nu a putut fi prezentat instanței la momentul judecării cauzei, dar care, dacă ar fi fost cunoscut, soluția ar fi fost aceea de admitere a cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, de stopare a prejudiciului ce se perpetuează și în prezent, constând în consecințele nefaste ale modificării salariului brut lunar și alterării bazei de calcul ce se au în vedere la stabilirea cuantumului pensiei pentru limită de vârstă și a pensiei de serviciu.

Reglementarea drepturilor salariale și a pensiei de serviciu își găsește temeiul legal atât în Directiva Consiliului Comunităților Europene 86/378/CEE din 24 iulie 1986, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/97/CE din 20 decembrie 1996 a Consiliului Uniunii Europene, precum și în art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional Convenției Europene a Drepturilor Omului. Față de aceste prevederi, instanța de revizuire avea obligația de a examina cu temeinicie situația reducerii cuantumului venitului brut înregistrat în carnetul de muncă și a pensiei de serviciu aflată în plată, ca urmare a aplicării Ordinului Secretarului General al Camerei Deputaților nr. 753 din 14 octombrie 1998, ordin pe care instanța de judecată l-a calificat în mod greșit, refuzând a-l cenzura, sens în care, prin hotărârile pronunțate, s-au încălcat atribuțiile puterii judecătorești.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 322 C. proc. civ. prevăd că revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanțe de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere numai pentru una din situațiile prevăzute la cele nouă puncte ale art. 322. Prin urmare, hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac a revizuirii, cum este cazul în speță, nu este supusă revizuirii, deoarece pe de o parte, dispozițiile legale privitoare la căile de atac sunt de strictă interpretare, iar pe de altă parte, instanța nu a hotărât asupra fondului cauzei.

Deși pentru respingerea cererii de revizuire este suficientă constatarea neîndeplinirii cerinței cu privire la evocarea fondului, Înalta Curte reține că nici condiția specifică prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu se verifică în speță, întrucât nu se poate susține că există hotărâri definitive potrivnice. Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Pentru a se statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiții: - să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, - să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză), - hotărârile respective să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. Pentru verificarea îndeplinirii cerințelor anterior enumerate, Înalta Curte constată că prin Decizia civilă nr. 2621 din 15 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 5387/1/2012, a cărei anulare se solicită, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 3833/1/2010. Prin Decizia civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2594/2/2012, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire, iar cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a Sentinței civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. 12814/2/2010, formulată de A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, a fost respinsă ca nefondată.

Prin Decizia civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 7107/2/2012, s-au respins excepțiile de inadmisibilitate și lipsei calității procesuale pasive a intimatei Casa Națională de Pensii Publice, iar cererile de revizuire principală și conexă întemeiate pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, formulate de către revizuentul A.D. împotriva Sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a în Dosarul nr. 10849/2/2010, în contradictoriu cu intimații Casa Națională de Pensii Publice și Secretariatul General al Camerei Deputaților, au fost respinse ca nefondate.

Contradictorialitatea reclamată de revizuent constă în faptul că instanțele s-au pronunțat diferit asupra excepției de inadmisibilitate a cererilor de revizuire, deși toate acțiunile în justiție au vizat fișa postului aferentă poziției nr. 31 din Anexa 20 Direcția Comercială și salariul de bază brut stabilit prin Ordinul nr. 591 din 3 septembrie 1997 emis de către Secretarul General al Camerei Deputaților. Însă, așa cum reiese din cele redate anterior, cele trei dosare au avut obiecte diferite, anume, Dosarul nr. 5387/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a avut ca obiect cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de A.D.

împotriva Deciziei nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, Dosarul nr. 2594/2/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a Sentinței civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, formulată de A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, iar Dosarul nr. 7107/2/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect cererile de revizuire principală și conexă întemeiate pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, formulate de către revizuentul A.D.

împotriva Sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în contradictoriu cu intimații Casa Națională de Pensii Publice și Secretariatul General al Camerei Deputaților. Toate aceste hotărâri sunt pronunțate în dosare cu obiecte juridice diferite, chiar dacă aparent între aceleași părți (decizia a cărei anulare se solicită nu a fost pronunțată și în contradictoriu cu intimata Casa Națională de Pensii Publice), așa încât, prin soluțiile pronunțate asupra admisibilității cererilor de revizuire formulate nu se poate susține că s-a încălcat puterea de lucru judecat a unei dezlegări date de instanța anterioară. Având în vedere considerentele reținute, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 2621 din 15 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, formulată de revizuentul A.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM