ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5686/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5686/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2621 din 15 mai 2013
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul
nr. 5387/1/2012, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată
de A.D. împotriva Deciziei nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată
în Dosarul nr. 3833/1/2010.
Prin Decizia civilă
nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2594/2/2012, s-a
respins excepția inadmisibilității, iar cererea de revizuire a Sentinței civile
nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosar
nr. 12814/2/2010, formulată de A.D., în contradictoriu cu intimatul
Secretariatul General al Camerei Deputaților, a fost respinsă ca nefondată.
Prin Decizia civilă
nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 7107/2/2012, s-au
respins excepțiile de inadmisibilitate și lipsei calității procesuale pasive a
intimatei Casa Națională de Pensii Publice, iar cererile de revizuire
principală și conexă, formulate de către revizuentul A.D. împotriva Sentinței
civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția
a VIII-a în Dosarul nr. 10849/2/2010, în contradictoriu cu intimații Casa
Națională de Pensii Publice și Secretariatul General al Camerei Deputaților, au
fost respinse ca nefondate.
La data de 13 iunie
2013, revizuentul A.D. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr.
2621 din 15 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,
în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că este contradictorie
Deciziilor nr. 6034 din 24 octombrie 2012 și nr. 6114 din 30 octombrie 2012, ambele
pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
În susținerea
cererii, revizuentul arată că decizia a cărei anulare o solicită încalcă
autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Deciziile nr. 6034 din 24 octombrie
2012 și nr. 6114 din 30 octombrie 2012, ambele pronunțate de Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Susține că
aceste decizii sunt hotărâri definitive și contradictorii prin soluțiile
pronunțate de instanțe asupra excepției de inadmisibilitate. În ce privește
tripla identitate, arată că toate acțiunile în justiție au vizat fișa postului
aferentă poziției nr. 31 din Anexa 20 Direcția Comercială și salariul de bază
brut stabilit prin Ordinul nr. 591 din 3 septembrie 1997 emis de către
Secretarul General al Camerei Deputaților și modificat nelegal la 3 februarie
1999, înscris despre a cărui existență revizuentul a aflat la data de 1 martie
Acest înscris nu a putut fi prezentat instanței la momentul judecării cauzei,
dar care, dacă ar fi fost cunoscut, soluția ar fi fost aceea de admitere a
cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, de stopare a
prejudiciului ce se perpetuează și în prezent, constând în consecințele nefaste
ale modificării salariului brut lunar și alterării bazei de calcul ce se au în
vedere la stabilirea cuantumului pensiei pentru limită de vârstă și a pensiei
de serviciu.
Reglementarea
drepturilor salariale și a pensiei de serviciu își găsește temeiul legal atât
în Directiva Consiliului Comunităților Europene 86/378/CEE din 24 iulie 1986,
astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/97/CE din 20 decembrie 1996 a
Consiliului Uniunii Europene, precum și în art. 1 din Protocolul nr. 1
adițional Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Față de aceste
prevederi, instanța de revizuire avea obligația de a examina cu temeinicie
situația reducerii cuantumului venitului brut înregistrat în carnetul de muncă
și a pensiei de serviciu aflată în plată, ca urmare a aplicării Ordinului
Secretarului General al Camerei Deputaților nr. 753 din 14 octombrie 1998,
ordin pe care instanța de judecată l-a calificat în mod greșit, refuzând a-l
cenzura, sens în care, prin hotărârile pronunțate, s-au încălcat atribuțiile
puterii judecătorești.
Examinând cererea de
revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a
cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față
de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca
inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 322
C. proc. civ. prevăd că revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanțe
de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de
recurs atunci când evocă fondul, se poate cere numai pentru una din situațiile
prevăzute la cele nouă puncte ale art. 322.
Prin urmare,
hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac a revizuirii,
cum este cazul în speță, nu este supusă revizuirii, deoarece pe de o parte,
dispozițiile legale privitoare la căile de atac sunt de strictă interpretare,
iar pe de altă parte, instanța nu a hotărât asupra fondului cauzei.
Deși pentru
respingerea cererii de revizuire este suficientă constatarea neîndeplinirii
cerinței cu privire la evocarea fondului, Înalta Curte reține că nici condiția
specifică prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu se verifică în speță,
întrucât nu se poate susține că există hotărâri definitive potrivnice.
Scopul reglementării
cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al
îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora,
ci acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin
restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.
Pentru a se statua asupra
admisibilității unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în
principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiții:
- să fie vorba despre
hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul
cauzei,
- să fie vorba despre
hotărâri pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect
și cauză),
- hotărârile
respective să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese sau dosare
diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii de
lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
Pentru verificarea
îndeplinirii cerințelor anterior enumerate, Înalta Curte constată că prin
Decizia civilă nr. 2621 din 15 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 5387/1/2012, a cărei anulare se
solicită, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe
dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de A.D. împotriva
Deciziei nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr.
3833/1/2010.
Prin Decizia civilă
nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2594/2/2012, s-a
respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire, iar cererea de
revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a Sentinței
civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, pronunțată în
Dosarul nr. 12814/2/2010, formulată de A.D., în contradictoriu cu intimatul
Secretariatul General al Camerei Deputaților, a fost respinsă ca nefondată.
Prin Decizia civilă
nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 7107/2/2012, s-au
respins excepțiile de inadmisibilitate și lipsei calității procesuale pasive a
intimatei Casa Națională de Pensii Publice, iar cererile de revizuire
principală și conexă întemeiate pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr.
554/2004, formulate de către revizuentul A.D. împotriva Sentinței civile nr.
3245 din 16 mai 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a în
Dosarul nr. 10849/2/2010, în contradictoriu cu intimații Casa Națională de
Pensii Publice și Secretariatul General al Camerei Deputaților, au fost
respinse ca nefondate.
Contradictorialitatea
reclamată de revizuent constă în faptul că instanțele s-au pronunțat diferit
asupra excepției de inadmisibilitate a cererilor de revizuire, deși toate
acțiunile în justiție au vizat fișa postului aferentă poziției nr. 31 din Anexa
20 Direcția Comercială și salariul de bază brut stabilit prin Ordinul nr. 591
din 3 septembrie 1997 emis de către Secretarul General al Camerei Deputaților.
Însă, așa cum reiese
din cele redate anterior, cele trei dosare au avut obiecte diferite, anume,
Dosarul nr. 5387/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I
civilă, a avut ca obiect cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.
322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 458 din 21
ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, Dosarul nr. 2594/2/2012 al Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect cererea de
revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a Sentinței
civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, formulată de
A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei
Deputaților, iar Dosarul nr. 7107/2/2012 al Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect cererile de
revizuire principală și conexă întemeiate pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din
Legea nr. 554/2004, formulate de către revizuentul A.D. împotriva Sentinței
civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția
a VIII-a, în contradictoriu cu intimații Casa Națională de Pensii Publice și
Secretariatul General al Camerei Deputaților.
Toate aceste hotărâri
sunt pronunțate în dosare cu obiecte juridice diferite, chiar dacă aparent
între aceleași părți (decizia a cărei anulare se solicită nu a fost pronunțată
și în contradictoriu cu intimata Casa Națională de Pensii Publice), așa încât,
prin soluțiile pronunțate asupra admisibilității cererilor de revizuire
formulate nu se poate susține că s-a încălcat puterea de lucru judecat a unei
dezlegări date de instanța anterioară.
Având în vedere considerentele
reținute, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 2621 din 15 mai 2013 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, formulată de revizuentul
A.D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM