ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2212/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe

rolul acestei instanțe la data de 17 iunie 2015, sub nr. 3244, revizuentul

I.G.Ș. a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 5467 din 24 iunie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Bârlad,

Instituția Prefectului Vaslui și Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților.

În motivarea

cererii, revizuentul a arătat că obiectul revizuirii de față îl constituie

"pronunțarea asupra excepțiilor invocate în cererea introductivă la

instanța de recurs"; indicând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 10 din

noul C. proc. civ., arată că demersurile sale juridice ce vizau contestarea

dispoziției primarului au fost respinse, că nu cunoaște în prezent numărul sub

care a fost format dosarul său în evidențele A.N.R.P., pentru emiterea titlul

de despăgubire, deoarece nu i s-a răspuns la scrisoarea sa din data de 31

martie 2014.

Raportat la

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu referire la dispozițiile

art. 6, arată că, autoritățile administrative pârâte au obligația de a emite

într-un termen rezonabil decizia reprezentând titlul de despăgubire, dar, încă

din ianuarie 2011, pârâtele refuză să își îndeplinească această obligație. Mai

arată că soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din

aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în

condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen, iar faptul de

a condiționa soluționarea cererilor de opțiune cu privire la plata

despăgubirilor de elementul aleatoriu introdus de comisie nu constituie o

justificare pertinentă care să conducă la neemiterea, într-un termen rezonabil,

a titlului de conversie și a titlului de plată.

Consideră că instanța

trebuie să se pronunțe în sensul constatării faptului că A.N.R.P. poate sta în

judecată în nume propriu, fără a fi necesar a fi considerat că reprezintă

Guvernul României, iar refuzul de a da curs cererii sale în termenul de 2 ani

prevăzut pentru plata efectivă a sumei ce i se cuvine, prelungește în mod

nejustificat și arbitrar acest termen, situație inacceptabilă din perspectiva

art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin nesoluționarea

în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 a cererii de

urgentare a emiterii unei dispoziții de restituire în natură și în echivalent a

imobilului, consideră că i-a fost vătămat un drept al său și încălcat un

interes legitim privat precum și posibilitatea de a pretinde o anumită

conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil.

Revizuentul mai

susține că cererea sa reprezintă un interes născut, legitim și actual,

întrucât, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (2) din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005, în vigoare la data emiterii Dispoziției nr. 44 din 11

ianuarie 2010 emisă de Primarul Municipiului Bârlad, obligația pârâtei de a

emite o decizie reprezentând titlul de despăgubire, în termen rezonabil, a

subzistat, încă de la data luării în evidență a dosarului, al cărui număr nu-l

cunoaște.

Referindu-se la

instanța de recurs, revizuentul își exprimă nemulțumirea față de faptul că a

fost respinsă cererea de recurs, că nu au fost cercetate toate motivele expuse

și instanța nu a manifestat o conduită activă, fiind astfel aplicabile

dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Consideră că au fost

încălcate garanțiile conferite de art. 6 -  privind "procesul

echitabil", art. 13 - "accesul la un tribunal", din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, concluzionând, că în acest mod se încalcă în

mod evident principiul non discriminării consacrat de art. 14 din aceeași

Convenție.

În drept, cererea de

revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 10 din noul

C. proc. civ. Față de data introducerii demersului formulat de reclamant, în

cauză nu sunt incidente dispozițiile noului C. proc. civ., ci cele ale C. proc.

civ. de la 1865, și făcând corespondența, temeiul de drept al cererii de

revizuire îl constituie art. 322 alin. (1) pct. 9.

Față de motivele

formulate și de cazul de revizuire invocat, Înalta Curte a supus dezbaterii

excepția inadmisibilității cererii de revizuire raportat la încadrarea

motivelor prezentate în cerere în cazul reglementat de art. art. 322 alin. (1)

pct. 9 C. proc. civ.

Analizând excepția

invocată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o

va admite, cu consecința respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibilă,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 322

pct. 9 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale

datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei

încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea

hotărârii pronunțate".

Prin Decizia civilă

nr. 5467 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, s-a respins, ca nefondat, recursul

declarat de I.G.Ș., împotriva Deciziei nr. 16 din 4 februarie 2011 a Curții de

Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Cât privește cazul de

revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., susținerile

din cerere nu se încadrează în acest text legal, deoarece revizuentul nu face

referire la vreo hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului, cu impact

asupra deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a cărei revizuire se solicită în prezentul dosar, și

care să genereze premisele formulării revizuirii.

În realitate,

revizuentul este nemulțumit de soluția obținută în dosarul respectiv, prin

criticile formulate tinzând la reformarea unei hotărâri pronunțate de o

instanță de recurs, ceea ce nu este posibil față de caracterul irevocabil al

acesteia.

Având în vedere

considerentele expuse în precedent, Înalta Curte constată că cererea de

revizuire formulată de I.G.Ș. este inadmisibilă, motiv pentru care o va

respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul I.G.Ș. împotriva

Deciziei nr. 5467 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2015.

Procesat de GGC - MI