ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2212/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17 iunie 2015, sub nr. 3244, revizuentul I.G.Ș. a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 5467 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Bârlad, Instituția Prefectului Vaslui și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. În motivarea cererii, revizuentul a arătat că obiectul revizuirii de față îl constituie "pronunțarea asupra excepțiilor invocate în cererea introductivă la instanța de recurs"; indicând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 10 din noul C. proc.

civ., arată că demersurile sale juridice ce vizau contestarea dispoziției primarului au fost respinse, că nu cunoaște în prezent numărul sub care a fost format dosarul său în evidențele A.N.R.P., pentru emiterea titlul de despăgubire, deoarece nu i s-a răspuns la scrisoarea sa din data de 31 martie 2014. Raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu referire la dispozițiile art. 6, arată că, autoritățile administrative pârâte au obligația de a emite într-un termen rezonabil decizia reprezentând titlul de despăgubire, dar, încă din ianuarie 2011, pârâtele refuză să își îndeplinească această obligație.

Mai arată că soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen, iar faptul de a condiționa soluționarea cererilor de opțiune cu privire la plata despăgubirilor de elementul aleatoriu introdus de comisie nu constituie o justificare pertinentă care să conducă la neemiterea, într-un termen rezonabil, a titlului de conversie și a titlului de plată. Consideră că instanța trebuie să se pronunțe în sensul constatării faptului că A.N.R.P. poate sta în judecată în nume propriu, fără a fi necesar a fi considerat că reprezintă Guvernul României, iar refuzul de a da curs cererii sale în termenul de 2 ani prevăzut pentru plata efectivă a sumei ce i se cuvine, prelungește în mod nejustificat și arbitrar acest termen, situație inacceptabilă din perspectiva art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin nesoluționarea în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 a cererii de urgentare a emiterii unei dispoziții de restituire în natură și în echivalent a imobilului, consideră că i-a fost vătămat un drept al său și încălcat un interes legitim privat precum și posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil. Revizuentul mai susține că cererea sa reprezintă un interes născut, legitim și actual, întrucât, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în vigoare la data emiterii Dispoziției nr. 44 din 11 ianuarie 2010 emisă de Primarul Municipiului Bârlad, obligația pârâtei de a emite o decizie reprezentând titlul de despăgubire, în termen rezonabil, a subzistat, încă de la data luării în evidență a dosarului, al cărui număr nu-l cunoaște.

Referindu-se la instanța de recurs, revizuentul își exprimă nemulțumirea față de faptul că a fost respinsă cererea de recurs, că nu au fost cercetate toate motivele expuse și instanța nu a manifestat o conduită activă, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Consideră că au fost încălcate garanțiile conferite de art. 6 - privind "procesul echitabil", art. 13 - "accesul la un tribunal", din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concluzionând, că în acest mod se încalcă în mod evident principiul non discriminării consacrat de art. 14 din aceeași Convenție. În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 10 din noul C. proc.

civ. Față de data introducerii demersului formulat de reclamant, în cauză nu sunt incidente dispozițiile noului C. proc. civ., ci cele ale C. proc. civ. de la 1865, și făcând corespondența, temeiul de drept al cererii de revizuire îl constituie art. 322 alin. (1) pct. 9. Față de motivele formulate și de cazul de revizuire invocat, Înalta Curte a supus dezbaterii excepția inadmisibilității cererii de revizuire raportat la încadrarea motivelor prezentate în cerere în cazul reglementat de art. art. 322 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. Analizând excepția invocată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite, cu consecința respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 322 pct. 9 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate". Prin Decizia civilă nr. 5467 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de I.G.Ș., împotriva Deciziei nr. 16 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Cât privește cazul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., susținerile din cerere nu se încadrează în acest text legal, deoarece revizuentul nu face referire la vreo hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului, cu impact asupra deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a cărei revizuire se solicită în prezentul dosar, și care să genereze premisele formulării revizuirii. În realitate, revizuentul este nemulțumit de soluția obținută în dosarul respectiv, prin criticile formulate tinzând la reformarea unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs, ceea ce nu este posibil față de caracterul irevocabil al acesteia.

Având în vedere considerentele expuse în precedent, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de I.G.Ș. este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul I.G.Ș. împotriva Deciziei nr. 5467 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2015. Procesat de GGC - MI