ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 627/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 7 septembrie 2010, reclamanții T.A.G., T.L.C., K.D.M. și C.M.

au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Ministerul Finanțelor Publice și pe președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, C.N.D., solicitând obligarea primei pârâte la stabilirea dreptului la despăgubiri în valoare de 11.422.480 RON, obligarea celei de-a doua pârâte la plata sumei sus-menționate, actualizată și cu dobânda legală sub sancțiunea unei amenzi de 200 RON pe zi de întârziere, precum și la plata dividendelor cuvenite cu începere de la 20 martie 2009. Reclamanții au mai solicitat obligarea Ministerul Finanțelor Publice să pună la dispoziția Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților suma necesară valorificării drepturilor bănești sub sancțiunea unei amenzi de 200 RON pe zi de întârziere, precum și obligarea pârâtei C.N.D.

să aducă la îndeplinire obligațiile stabilite în sarcina autorităților publice a căror președinte este și să plătească în solidar sumele cuvenite pentru plata cu întârziere a despăgubirilor. În motivarea cererii, reclamanții au învederat că, prin notificarea formulată în septembrie 2001 au solicitat restituirea în natură a unui imobil compus din teren în suprafață de 19.420 mp, situat în Bârlad sau acordarea de despăgubiri, dosarul constituit fiind de mai multe ori, restituit primăriei de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și finalizat prin dispoziția nr. 2093 din 12 decembrie 2008 prin care Primarul municipiului Bârlad a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condițiile legii speciale.

Reclamanții au mai arătat că, deși la 20 martie 2009 li s-a comunicat raportul de evaluare, procedura administrativă a fost sistată, procesul de acordare a despăgubirilor nefiind finalizat cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. La data de 24 noiembrie 2010, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat atât cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamanților să facă dovada calității de moștenitori ai proprietarilor imobilului notificat, precum și a dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren, cât și cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Bârlad care nu a comunicat în totalitate documentația aferentă dosarului de despăgubire.

Prin întâmpinarea depusă la aceeași dată, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 2093/2008 emisă de Primarul Municipiului Bârlad, ca fiind un act emis cu încălcarea prevederilor art. 4 și 23 din Legea nr. 10/2001. Prin încheierea din 23 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 2093/2008, cu motivarea că este un act ce produce efecte în domeniul dreptului civil, fiind supus regulilor procedurale prevăzute de Legea nr. 10/2001 și nu poate fi cenzurat în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 2547 din 30 martie 2011, aceeași instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.

De asemenea, au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta C.N.D., precum și cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Bârlad și cererea reconvențională formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Instanța a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire până la concurența sumei de 11.422.480 RON, respingând celelalte petite formulate de reclamanți. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că se justifică legitimarea procesuală a pârâtei C.N.D., în calitate de conducător al celor două autorități publice implicate în desfășurarea procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005, în condițiile în care reclamanții solicită aplicarea unei amenzi civile pentru plata cu întârziere a despăgubirilor.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că nici Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, nici Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu au competența legală de a exercita controlul asupra dispozițiilor emise de autoritatea notificată, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri verificând doar prin secretariatul comisiei legalitatea respingerii cererii de restituire în natură. În aceste împrejurări, instanța a reținut că, prin cenzurarea legalității dispoziției nr. 2093/2008 sub aspectul îndreptățirii persoanelor notificate de a primi despăgubiri, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și-a depășit limitele de competență stabilite de lege.

Instanța de fond a constatat și faptul că motivele invocate de autoritatea sus-menționată în susținerea refuzului de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire sunt neîntemeiate și se circumscriu noțiunii de refuz nejustificat de a finaliza procedura administrativă, reprezentând o încălcare a dreptului reclamanților la soluționarea cererii într-un termen rezonabil. În consecință, instanța a dispus obligarea comisiei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire până la concurența sumei de 11.422.480 RON, conform raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă. Celelalte solicitări ale reclamanților, respectiv obligarea la plata aceleiași sume a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, precum și cererea de plată a dividendelor au fost respinse, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18 1 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005. Referitor la aplicarea sancțiunii amenzii în sarcina președintelui celor două instituții publice, instanța a reținut că prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile doar în cazul în care nu este respectat termenul prevăzut pentru executarea hotărârii irevocabile și în consecință, s-a considerat neîntemeiată cererea reclamanților. De asemenea, s-au apreciat ca neîntemeiate cererea reconvențională și cea de chemare în garanție, în raport de atribuțiile stabilite în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin art. 16 din Legea nr. 247/2005 și de faptul că același act normativ nu prevede obligația autorității locale învestită cu soluționarea notificărilor de a relua procedura sau de a reface dispozițiile emise.

Împotriva sentinței nr. 2547 din 30 martie 2011 au declarat recurs atât reclamanții T.A.G., T.L.C., K.D.M. și C.M., cât și pârâta C.N.D. și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta criticând și încheierea din 23 martie 2011 prin care s-a respins excepția de nelegalitate. Reclamanții au formulat critici cu privire la respingerea cererii de aplicare a amenzii de câte 200 RON pe zi de întârziere pentru comisie și președintele ei, învederând că acordarea daunelor cominatorii se justifică, având rolul de a constitui o constrângere pentru debitorul de rea credință care ar refuza fără temei să execute obligația de a face.

S-a mai invocat și faptul că instanța de fond trebuia să oblige Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata de urgență a sumei de 11.422.480 RON contravaloarea despăgubirilor, actualizată și cu dobânda legală, sub sancțiunea aceleiași amenzi, această obligație fiind reglementată de Capitolul 5 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sub forma emiterii de titluri de conversie. Reclamanții au solicitat și modificarea sentinței în sensul obligării Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a președintelui acesteia la plata dividendelor, începând cu 20 martie 2009, data redactării raportului de evaluare. O ultimă critică adusă hotărârii de către reclamanți privește neaplicarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, față de pârâta C.N.D.

care se face vinovată de refuzul de a rezolva dosarul corespunzător dispoziției nr. 2093/2008 și care trebuie să fie obligată de a aduce la îndeplinire măsurile stabilite în sarcina autorităților a căror președinte este și de a plăti, în solidar cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, sumele cuvenite pentru valorificarea cu întârziere a despăgubirilor, sub sancțiunea unei amenzi de 200 RON pe zi de întârziere. Pârâta C.N.D. a invocat și în recurs excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de prevederile Legii nr. 247/2005, potrivit cărora atribuțiile sale în calitate de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sunt de ordin reprezentativ, obligația de numire a evaluatorului și de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire revenind Comisiei Centrale, organ colegial format din 9 membri.

În recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a învederat greșita respingere a excepției de nelegalitate a dispoziției nr. 2093/2008 a Primarului municipiului Bârlad, solicitarea formulată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 fiind admisibilă, întrucât există neconcordanțe în privința proprietarilor imobilului și a întinderii dreptului de proprietate. Sub acest aspect, ambele pârâte recurente au invocat încălcarea de către Primarul municipiului Bârlad a prevederilor Legii nr. 10/2001, împrejurare față de care s-a solicitat completarea documentației. Totodată, comisia a criticat respingerea cererii reconvenționale, deși reclamanții au obligația de a face dovada calității de moștenitori ai proprietarilor imobilului notificat, precum și a dreptului de proprietate.

În lipsa acestor dovezi, a susținut pârâta că nu poate fi obligată la emiterea deciziei, în care să fie consemnată și valoarea aferentă imobilului notificat, o astfel de obligație situându-se în afara cadrului legal reglementat de Legea nr. 247/2005. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Astfel, Curtea constată că este neîntemeiată critica adusă încheierii din 23 martie 2011 prin care s-a respins cererea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de sesizare a Tribunalului Vaslui cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispoziției nr. 2093/2008.

Sub acest aspect, în mod corect s-a reținut inadmisibilitatea cererii, cât timp din interpretarea art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultă că excepția de nelegalitate poate avea ca obiect doar actele administrative susceptibile de a fi supuse controlului de legalitate în temeiul legii contenciosului administrativ și pe calea unei acțiuni directe. Dispoziția prin care s-a soluționat notificarea privind restituirea unui imobil preluat abuziv este exceptată de la controlul exercitat pe calea contenciosului administrativ în temeiul art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, atât prin acțiune directă, cât și prin intermediul excepției de nelegalitate, calea de atac fiind contestația la secția civilă a tribunalului conform art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Curtea reține că este nefondată și critica privind reținerea calității procesuale pasive a pârâtei C.N.D., prezența acesteia în proces fiind justificată de prevederile art. 16 alin. (1) și respectiv art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd posibilitatea obligării la despăgubiri, respectiv la amendă, pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, a persoanei vinovate de refuzul soluționării cererii. Referitor la motivele invocate de pârâte pentru justificarea refuzului de finalizare a procedurii administrative, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, susținerea că nu s-a făcut dovada existenței și a întinderii dreptului de proprietate al reclamanților neputând fi invocată pentru justificarea conduitei comisiei care, în anul 2006 când a fost sesizată, nu a procedat la emiterea deciziei, deși a desemnat evaluatorul care a întocmit raportul privind valoarea despăgubirilor, act ce nu a fost contestat.

Astfel cum a reținut instanța de fond, în raport de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pârâta comisie nu are posibilitatea legală de a stabili o altă situație a reclamanților referitoare la îndreptățirea lor de a primi măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, dispoziția emisă de Primarul municipiului Bârlad, ca act juridic civil, având caracter irevocabil și producând efecte pe planul dreptului de proprietate. Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor i s-au conferit prin lege doar atribuții în finalizare a procedurii de acordare a despăgubirilor, prin stabilirea cuantumului acestora și a modalității de plată. În consecință, Curtea constată că în mod corect s-a reținut refuzul nejustificat al pârâtei de a proceda la emiterea titlului de despăgubire, în raport de care s-a dispus obligarea la întocmirea deciziei, cuantumul despăgubirilor fiind cel stabilit de raportul de evaluare.

Față de considerentele expuse mai sus, apar ca neîntemeiate și criticile privind respingerea cererii reconvenționale și a cererii de chemare în garanție, recursurile formulate de pârâte fiind nefondate. Astfel cum a reținut instanța de fond, obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata sumei reprezentând despăgubiri, sub formă de titluri de conversie, precum și la plata dividendelor nu este justificată, întrucât, până în prezent, nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubiri, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005. Sub acest aspect, critica adusă de reclamanți prin recurs este neîntemeiată.

Curtea va reține ca neîntemeiată și critica adusă de reclamanți cu privire la greșita aplicare a prevederilor art. 16 alin. (1) și respectiv art. 24 din Legea nr. 554/2004. Legitimarea procesuală specială reglementată de normele sus-menționate privește răspunderea derivată din atribuțiile de conducere pe care le are persoana fizică chemată în proces, răspundere ce poate fi angajată, în cazul art. 16 alin. (1) dacă se solicită despăgubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru întârziere, iar în situația prevăzută de art. 24 alin. (2), în cazul nerespectării termenului de executare a hotărârii judecătorești. Nefăcându-se dovada temeiniciei cererii de despăgubiri pentru prejudiciul suferit - daune materiale ori daune morale - sau pentru întârziere, în mod corect s-a constatat de către instanța de fond că nu sunt îndeplinite cerințele art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind obligarea la plată a pârâtei C.N.D..

Potrivit art. 24 din același act normativ, se procedează la aplicarea amenzii în sarcina conducătorului autorității publice, în cazul neexecutării din motive imputabile sau nerespectării termenului de executare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de acest text de lege, în mod justificat a fost respinsă cererea reclamanților de amendare a președintelui celor două instituții publice, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva încheierii din 23 martie 2011 și a sentinței nr. 2547 din 30 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursurile declarate de reclamanții K.D.M., C.M., T.L.C., de reclamantul T.A.G. și de C.N.D. împotriva aceleiași sentințe ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012. Procesat de GGC - CL