ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 627/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 627/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 7 septembrie 2010, reclamanții T.A.G., T.L.C.,

K.D.M. și C.M. au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

Ministerul Finanțelor Publice și pe președintele Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor și al Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, C.N.D., solicitând obligarea primei pârâte la stabilirea

dreptului la despăgubiri în valoare de 11.422.480 RON, obligarea celei de-a

doua pârâte la plata sumei sus-menționate, actualizată și cu dobânda legală sub

sancțiunea unei amenzi de 200 RON pe zi de întârziere, precum și la plata

dividendelor cuvenite cu începere de la 20 martie 2009.

Reclamanții au mai solicitat obligarea

Ministerul Finanțelor Publice să pună la dispoziția Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților suma necesară valorificării drepturilor

bănești sub sancțiunea unei amenzi de 200 RON pe zi de întârziere, precum și

obligarea pârâtei C.N.D. să aducă la îndeplinire obligațiile stabilite în

sarcina autorităților publice a căror președinte este și să plătească în

solidar sumele cuvenite pentru plata cu întârziere a despăgubirilor.

În motivarea cererii, reclamanții au

învederat că, prin notificarea formulată în septembrie 2001 au solicitat

restituirea în natură a unui imobil compus din teren în suprafață de 19.420 mp,

situat în Bârlad sau acordarea de despăgubiri, dosarul constituit fiind de mai

multe ori, restituit primăriei de către Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților și finalizat prin dispoziția nr. 2093 din 12

decembrie 2008 prin care Primarul municipiului Bârlad a propus acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condițiile legii

speciale.

Reclamanții au mai arătat că, deși la 20

martie 2009 li s-a comunicat raportul de evaluare, procedura administrativă a

fost sistată, procesul de acordare a despăgubirilor nefiind finalizat cu

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

La data de 24 noiembrie 2010, Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat atât cerere

reconvențională, solicitând obligarea reclamanților să facă dovada calității de

moștenitori ai proprietarilor imobilului notificat, precum și a dreptului de

proprietate asupra întregii suprafețe de teren, cât și cerere de chemare în

garanție a Primăriei Municipiului Bârlad care nu a comunicat în totalitate

documentația aferentă dosarului de despăgubire.

Prin întâmpinarea depusă la aceeași dată,

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția de

nelegalitate a dispoziției nr. 2093/2008 emisă de Primarul Municipiului Bârlad,

ca fiind un act emis cu încălcarea prevederilor art. 4 și 23 din Legea nr.

10/2001.

Prin încheierea din 23 martie 2011 Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins

ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 2093/2008, cu

motivarea că este un act ce produce efecte în domeniul dreptului civil, fiind

supus regulilor procedurale prevăzute de Legea nr. 10/2001 și nu poate fi

cenzurat în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 2547 din 30 martie

2011, aceeași instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulată în

contradictoriu cu acest pârât.

De asemenea, au fost respinse excepția lipsei

calității procesuale pasive invocate de pârâta C.N.D., precum și cererea de

chemare în garanție a Primăriei Municipiului Bârlad și cererea reconvențională

formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Instanța a admis în parte acțiunea și a

dispus obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită

decizie reprezentând titlu de despăgubire până la concurența sumei de

11.422.480 RON, respingând celelalte petite formulate de reclamanți.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că se justifică legitimarea procesuală a pârâtei C.N.D., în calitate

de conducător al celor două autorități publice implicate în desfășurarea

procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005, în condițiile în care reclamanții

solicită aplicarea unei amenzi civile pentru plata cu întârziere a

despăgubirilor.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că

nici Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, nici Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu au competența legală de a exercita

controlul asupra dispozițiilor emise de autoritatea notificată, prin care s-a

propus acordarea de despăgubiri verificând doar prin secretariatul comisiei

legalitatea respingerii cererii de restituire în natură.

În aceste împrejurări, instanța a reținut că,

prin cenzurarea legalității dispoziției nr. 2093/2008 sub aspectul

îndreptățirii persoanelor notificate de a primi despăgubiri, Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor și-a depășit limitele de competență stabilite

de lege.

Instanța de fond a constatat și faptul că

motivele invocate de autoritatea sus-menționată în susținerea refuzului de

emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire sunt neîntemeiate și se

circumscriu noțiunii de refuz nejustificat de a finaliza procedura

administrativă, reprezentând o încălcare a dreptului reclamanților la

soluționarea cererii într-un termen rezonabil.

În consecință, instanța a dispus obligarea

comisiei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire până la

concurența sumei de 11.422.480 RON, conform raportului de evaluare întocmit în

procedura administrativă.

Celelalte solicitări ale reclamanților,

respectiv obligarea la plata aceleiași sume a Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților, precum și cererea de plată a dividendelor au fost

respinse, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18

1

din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.

Referitor la aplicarea sancțiunii amenzii în

sarcina președintelui celor două instituții publice, instanța a reținut că

prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile doar în cazul în

care nu este respectat termenul prevăzut pentru executarea hotărârii

irevocabile și în consecință, s-a considerat neîntemeiată cererea

reclamanților.

De asemenea, s-au apreciat ca neîntemeiate

cererea reconvențională și cea de chemare în garanție, în raport de atribuțiile

stabilite în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin

art. 16 din Legea nr. 247/2005 și de faptul că același act normativ nu prevede

obligația autorității locale învestită cu soluționarea notificărilor de a relua

procedura sau de a reface dispozițiile emise.

Împotriva sentinței nr. 2547 din 30 martie

2011 au declarat recurs atât reclamanții T.A.G., T.L.C., K.D.M. și C.M., cât și

pârâta C.N.D. și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

aceasta criticând și încheierea din 23 martie 2011 prin care s-a respins

excepția de nelegalitate.

Reclamanții au formulat critici cu privire la

respingerea cererii de aplicare a amenzii de câte 200 RON pe zi de întârziere

pentru comisie și președintele ei, învederând că acordarea daunelor cominatorii

se justifică, având rolul de a constitui o constrângere pentru debitorul de rea

credință care ar refuza fără temei să execute obligația de a face.

S-a mai invocat și faptul că instanța de fond

trebuia să oblige Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la

plata de urgență a sumei de 11.422.480 RON contravaloarea despăgubirilor,

actualizată și cu dobânda legală, sub sancțiunea aceleiași amenzi, această

obligație fiind reglementată de Capitolul 5

1

din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 sub forma emiterii de titluri de conversie.

Reclamanții au solicitat și modificarea

sentinței în sensul obligării Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților și a președintelui acesteia la plata dividendelor, începând cu

20 martie 2009, data redactării raportului de evaluare.

O ultimă critică adusă hotărârii de către

reclamanți privește neaplicarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, față de pârâta C.N.D. care se face vinovată de refuzul de a rezolva

dosarul corespunzător dispoziției nr. 2093/2008 și care trebuie să fie obligată

de a aduce la îndeplinire măsurile stabilite în sarcina autorităților a căror

președinte este și de a plăti, în solidar cu Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, sumele cuvenite pentru valorificarea cu întârziere

a despăgubirilor, sub sancțiunea unei amenzi de 200 RON pe zi de întârziere.

Pârâta C.N.D. a invocat și în recurs excepția

lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de prevederile Legii nr.

247/2005, potrivit cărora atribuțiile sale în calitate de președinte al

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și al Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților sunt de ordin reprezentativ, obligația de

numire a evaluatorului și de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire

revenind Comisiei Centrale, organ colegial format din 9 membri.

În recursul declarat de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a învederat greșita respingere a excepției

de nelegalitate a dispoziției nr. 2093/2008 a Primarului municipiului Bârlad,

solicitarea formulată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 fiind

admisibilă, întrucât există neconcordanțe în privința proprietarilor imobilului

și a întinderii dreptului de proprietate.

Sub acest aspect, ambele pârâte recurente au

invocat încălcarea de către Primarul municipiului Bârlad a prevederilor Legii

nr. 10/2001, împrejurare față de care s-a solicitat completarea documentației.

Totodată, comisia a criticat respingerea

cererii reconvenționale, deși reclamanții au obligația de a face dovada calității

de moștenitori ai proprietarilor imobilului notificat, precum și a dreptului de

proprietate.

În lipsa acestor dovezi, a susținut pârâta că

nu poate fi obligată la emiterea deciziei, în care să fie consemnată și

valoarea aferentă imobilului notificat, o astfel de obligație situându-se în

afara cadrului legal reglementat de Legea nr. 247/2005.

Analizând actele și lucrările dosarului în

raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi

respinse ca atare.

Astfel, Curtea constată că este neîntemeiată

critica adusă încheierii din 23 martie 2011 prin care s-a respins cererea

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de sesizare a Tribunalului

Vaslui cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispoziției nr. 2093/2008.

Sub acest aspect, în mod corect s-a reținut

inadmisibilitatea cererii, cât timp din interpretarea art. 4 din Legea nr.

554/2004 rezultă că excepția de nelegalitate poate avea ca obiect doar actele

administrative susceptibile de a fi supuse controlului de legalitate în temeiul

legii contenciosului administrativ și pe calea unei acțiuni directe.

Dispoziția prin care s-a soluționat

notificarea privind restituirea unui imobil preluat abuziv este exceptată de la

controlul exercitat pe calea contenciosului administrativ în temeiul art. 5

alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, atât prin acțiune directă, cât și prin

intermediul excepției de nelegalitate, calea de atac fiind contestația la

secția civilă a tribunalului conform art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Curtea reține că este nefondată și critica

privind reținerea calității procesuale pasive a pârâtei C.N.D., prezența

acesteia în proces fiind justificată de prevederile art. 16 alin. (1) și

respectiv art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd posibilitatea

obligării la despăgubiri, respectiv la amendă, pentru prejudiciul cauzat ori

pentru întârziere, a persoanei vinovate de refuzul soluționării cererii.

Referitor la motivele invocate de pârâte

pentru justificarea refuzului de finalizare a procedurii administrative, Curtea

constată că acestea sunt neîntemeiate, susținerea că nu s-a făcut dovada

existenței și a întinderii dreptului de proprietate al reclamanților neputând

fi invocată pentru justificarea conduitei comisiei care, în anul 2006 când a

fost sesizată, nu a procedat la emiterea deciziei, deși a desemnat evaluatorul

care a întocmit raportul privind valoarea despăgubirilor, act ce nu a fost

contestat.

Astfel cum a reținut instanța de fond, în

raport de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pârâta comisie nu

are posibilitatea legală de a stabili o altă situație a reclamanților

referitoare la îndreptățirea lor de a primi măsuri reparatorii pentru imobilul

notificat, dispoziția emisă de Primarul municipiului Bârlad, ca act juridic

civil, având caracter irevocabil și producând efecte pe planul dreptului de

proprietate.

Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor i s-au conferit prin lege doar atribuții în finalizare a

procedurii de acordare a despăgubirilor, prin stabilirea cuantumului acestora

și a modalității de plată.

În consecință, Curtea constată că în mod

corect s-a reținut refuzul nejustificat al pârâtei de a proceda la emiterea

titlului de despăgubire, în raport de care s-a dispus obligarea la întocmirea

deciziei, cuantumul despăgubirilor fiind cel stabilit de raportul de evaluare.

Față de considerentele expuse mai sus, apar

ca neîntemeiate și criticile privind respingerea cererii reconvenționale și a

cererii de chemare în garanție, recursurile formulate de pârâte fiind

nefondate.

Astfel cum a reținut instanța de fond,

obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la

plata sumei reprezentând despăgubiri, sub formă de titluri de conversie, precum

și la plata dividendelor nu este justificată, întrucât, până în prezent, nu a

fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubiri, nefiind astfel

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18

1

din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr.

1095/2005.

Sub acest aspect, critica adusă de reclamanți

prin recurs este neîntemeiată.

Curtea va reține ca neîntemeiată și critica

adusă de reclamanți cu privire la greșita aplicare a prevederilor art. 16 alin.

(1) și respectiv art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Legitimarea procesuală specială reglementată

de normele sus-menționate privește răspunderea derivată din atribuțiile de

conducere pe care le are persoana fizică chemată în proces, răspundere ce poate

fi angajată, în cazul art. 16 alin. (1) dacă se solicită despăgubiri pentru

prejudiciul cauzat sau pentru întârziere, iar în situația prevăzută de art. 24

alin. (2), în cazul nerespectării termenului de executare a hotărârii

judecătorești.

Nefăcându-se dovada temeiniciei cererii de

despăgubiri pentru prejudiciul suferit - daune materiale ori daune morale - sau

pentru întârziere, în mod corect s-a constatat de către instanța de fond că nu

sunt îndeplinite cerințele art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind

obligarea la plată a pârâtei C.N.D..

Potrivit art. 24 din același act normativ, se

procedează la aplicarea amenzii în sarcina conducătorului autorității publice,

în cazul neexecutării din motive imputabile sau nerespectării termenului de

executare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

Întrucât nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de acest text de lege, în mod justificat a fost respinsă cererea

reclamanților de amendare a președintelui celor două instituții publice,

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va

respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva încheierii din 23 martie 2011 și a

sentinței nr. 2547 din 30 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursurile declarate de reclamanții

K.D.M., C.M., T.L.C., de reclamantul T.A.G. și de C.N.D. împotriva aceleiași

sentințe ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8

februarie 2012.

Procesat

de GGC - CL