- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 septembrie 2010
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Chis împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1953 și trăiește în București. Reclamantul a lucrat ca șef al diviziei de catering a companiei TAROM (societatea română de transport aerian), o societate de stat. În 1990, prin o decizie guvernamentală, sucursala de catering a TAROM a devenit o nouă companie, CASROM. În 1998 CASROM a fusionat în compania COMCHIM, o companie privată. În 2004, acea companie a schimbat numele în ROMAQUA. La 8 februarie 1990, reclamantul a fost respins din locul de muncă. El a contestat această decizie și la 9 noiembrie 1992 Curtea de District Ilfov a ordonat ca CASROM să reintegreze reclamantul în locul său anterior sau într-un post echivalent, iar TAROM să-i plătească 154.043 lei români (ROL) ca salariu întârziat pentru perioada februarie 1990-septembrie 1992, precum și să-i plătească salariul până la reintegrarea efectivă.
Această hotărâre a devenit finală la 28 mai 1993. La 6 iunie 1996, reclamantul a depus o acțiune împotriva TAROM și CASROM pentru plata salariului până la reintegrarea efectivă și pentru a aduce valoarea ROL 154.043 actualizată în conformitate cu inflația. La 3 februarie 2005, Curtea de Apel din București, prin decizia finală, a ordonat ca TAROM să plătească reclamantului care era indexat pentru a ține seama de inflația. În martie și aprilie 2004, apoi în aprilie 2005, judecătorul a încercat să atașeze activele financiare ale companiei în mai multe bănci în ceea ce privește salariile datorate. La 28 aprilie 2004, Curtea de District din București a declarat că hotărârea din 9 noiembrie 1992 ar putea fi pusă în aplicare.
La 19 mai 2004, TAROM a depus obiecție la execuție, susținând că dreptul reclamantului de a solicita executarea acestei hotărâri a devenit limitat la timp. Tribunalul județului București a susținut această cerere prin decizia finală din 17 iunie 2005, declarând că dreptul reclamantului de a solicita executarea hotărârii din 9 noiembrie 1992 a fost interzis. 11. La 23 martie 2007, Curtea județului București a respins ca timp o acțiune a reclamantului pentru plata salariilor între 1990 și 1999 și a altor drepturi pecuniare legate de capacitatea sa de angajați. Cu toate acestea, la 27 septembrie 2007, decizia a fost anulată de Curtea de Apel din București și de cazul trimis pentru o nouă examinare.
La 26 aprilie 2007, Curtea județului de la București a respins o acțiune a reclamantului de plată a salariului și a drepturilor conexiunilor începând cu 1999, pentru lipsa de responsabilitate a TAROM. Curtea a considerat că reclamantul ar fi trebuit să ia măsuri împotriva COMCHIM/ROMAQUA. Această hotărâre a devenit finală. 13. La 13 martie 1995, reclamantul a solicitat daune comunitare de la CASROM pentru nerespectarea hotărârii din 9 noiembrie 1992. 14. La 13 iunie 1996, Curtea de district din București a stabilit daune comunitare de la ROL 50.000 pe zi până la reintegrarea efectivă a reclamantului. Curtea a considerat că CASROM a refuzat sistematic să reintegreze reclamantul. Această hotărâre a devenit finală la 9 iunie 1997. 15. La 5 decembrie 1997, reclamantul a solicitat cuantificarea și plata daunelor comunitare.
16. La 11 ianuarie 1999, Curtea de district București a susținut cererea sa și a stabilit la ROL 69.250.000 sumele corespunzătoare daunelor pentru neconformitate între 5 octombrie și 14 decembrie 1998. La 6 octombrie 1999 Curtea de județ București a susținut această hotărâre. La 16 noiembrie 1999 ROMAQUA a plătit suma respectivă. 17. La 5 iunie 1999, reclamantul a solicitat din nou cuantificarea și plata daunelor comunitare. 18. La 20 decembrie 2000, Curtea de district București a ordonat debitorului să plătească ROL 54.627.890, din care ROL 10.467.750 a fost daunele comunitare pentru 14 decembrie 1998-15 noiembrie 1999 și ROL 44.160.140 a fost indexarea daunelor stabilite la 11 ianuarie 1999. La 26 aprilie 2001, Curtea județului București a declarat apelul debitorului nul și nul pentru nepagarea taxelor judecătorești.
La 21 mai 2001 ROMAQUA a plătit această sumă. 19. La 22 octombrie 1999, Curtea județului București a ordonat COMCHIM să plătească reclamantului ROL 200.000.000 pentru prejudiciu moral cauzate de refuzul de respectare a ordonanțelor judecătorești. 20. La 13 martie 2001, Curtea de Apel a susținut această hotărâre. 21. La 3 septembrie 2002, COMCHIM a plătit reclamantul ROL 395.900.000, reprezentând suma actualizată mai sus. 22. Cu toate acestea, la 17 decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție a anulat deciziile anterioare și a trimis cazul înapoi la Curtea Județeană. 23. După reexaminare, la 24 noiembrie 2003, Curtea județului a respins acțiunea din cauza faptului că a fost obiectiv imposibil ca debitorul să respecte obligația de a reintegra reclamantul din cauza reorganizației societății.
24. La 9 iunie 2004, Curtea de Apel din București a permis recursul reclamantului, a anulat hotărârea anterioară și a ordonat ROMAQUA să plătească ROL 500.000.000 pentru prejudiciu moral. La 26 august 2004, Curtea de district București a atașat activele financiare ale ROMAQUA într-o bancă. La 3 februarie 2005, Curtea de Apel a susținut această hotărâre interlocutorie. 26. La 1 septembrie 2004 ROMAQUA a plătit ROL 500 000.000. 27. La 27 septembrie 2004, ROMAQUA a contestat execuția, susținând că a plătit deja ROL 395.900.000 și că executarea ar fi trebuit continuată numai pentru restul ROL 500.000.000. La 14 iulie 2005, Curtea de județul București, prin o decizie finală, a susținut obiecția și a anulat executarea în măsura în care se referă la plata ROL 395.900.000 în favoarea reclamantului.
28. Potrivit reclamantului, ROMAQUA nu a solicitat diferența plătită. 29. La 8 august 2002, reclamantul a depus o acțiune împotriva Ministerului Justiției, cerând prejudiciu material și moral pentru durata procedurii legate de concedierea sa. La 4 noiembrie 2002, Curtea județului București a respins acțiunea sa, având în vedere faptul că Ministerul Justiției nu a fost responsabil pentru presupusele fapte. Această hotărâre a devenit finală la 18 martie 2004. 30. La 11 iunie 1993, CASROM a invocat imposibilitatea de a reintegra reclamantul într-un post corespunzător calificărilor sale și i-a oferit postul de gardian de noapte, respins de acesta. 31. La 6 iunie 1995 TAROM a plătit ROL 154.043 pentru salarii pentru perioada februarie 1990-septembrie 1992, astfel cum a fost ordonat prin hotărârea din 9 noiembrie 1992, precum și ROL 217.563 pentru salarii până la 30 iunie 1993. 32. La 17 martie 1999 COMCHIM a reintegrat reclamantul.
33. La 12 noiembrie 2004 TAROM a plătit ROL 4 235 986 868 pentru salarii dabili și actualizat. 34. La 20 iunie 2005, judecatorul a primit, de asemenea, pentru reclamantul ROL 340,000,000 din TAROM, în conformitate cu hotărârea din 9 noiembrie 1992, reprezentând salariile de la 15 februarie 1990 la 17 martie 1999 indexate. 35. La 1 iulie 2009, Curtea de district București a permis o cerere de către TAROM și a ordonat reclamantului să returneze suma de 457.598.68 noi lei români (RON). Curtea a considerat că TAROM a plătit toate datoriile. Reclamantul a invocat și procedurile sunt încă în așteptare. 36. În 1991 și apoi în 1992, reclamantul a adoptat două concursuri pentru un post în cadrul Oficiului de Control Finanțial.
În urma refuzului de către instituția respectivă de a-l angaja, reclamantul a introdus o procedură judiciară. 37. La 14 decembrie 1995, Curtea de District din București a ordonat Biroului de Control Finanțiar să angajeze reclamantul începând cu 20 octombrie 1992 și să-i plătească ROL 2.000.000 pentru daune și ROL 100.000 pentru taxe de judecată. Această hotărâre a devenit finală la 30 mai 1997. 38. În 1999, tribunalele au declarat că hotărârea a devenit executivă și că ar putea fi pusă în aplicare. Cu toate acestea, reclamantul nu a fost angajat presupus deoarece a fost un colaborator al fostului Departament de Securitate de Stat (Securitate). Prin decizia din 25 septembrie 2007, Consiliul Național pentru Studiul Arhivelor Securitate a declarat că reclamantul nu a fost un colaborator.
39. La 25 februarie 2008, reclamantul a căutat din nou o slujbă cu Biroul de Control Finanțial. La 27 martie 2008, jurisprudența a ordonat ca acea instituție să angajare reclamantul. Cu toate acestea, Oficiul de Control Finanțiar a considerat că dreptul reclamantului de a solicita executarea a fost limitat la timp. 40. La 9 mai 2008, jurisprudența a certificat într-un dosar oficial refuzul instituției de angajare a reclamantului și a considerat necesară aplicarea unei penalități pecuniare pentru întârziere în executare. 41. La 12 mai 2008, reclamantul a interzis o procedură împotriva Oficiului de Control Finanțial, cerând de la instanță să ordone ca instituția respectivă să-l angaja începând cu 20 octombrie 1992, astfel cum a ordonat hotărârea din 14 decembrie 1995, și să-i plătească daune.
42. La 16 iunie 2008, Curtea de district București a respins cererea de a fi angajată ca judicată. La 22 septembrie 2008, Curtea județului de la București a permis un recurs de către reclamant, a anulat hotărârea anterioară și a trimis cazul înapoi pentru o atenție proaspătă. La 23 iunie 2009, Curtea de Apel a susținut că hotărârea prin decizia finală este încă în așteptare. 44.
4. The applicant was born in 1953 and lives in Bucharest.
The applicant worked as chief of the catering division of TAROM company (the Romanian Air Transport company), a State-owned company. In 1990, by a Government decision, the catering branch of TAROM became a new company, CASROM. In 1998 CASROM merged into the COMCHIM company, a private company. In 2004 that company changed its name into ROMAQUA.
On 8 February 1990 the applicant was dismissed from his job. He challenged that decision and on 9 November 1992 the Ilfov District Court ordered CASROM to reinstate the applicant in his previous job or in an equivalent post, and TAROM to pay him 154,043 Romanian lei (ROL) as overdue salary for the period February 1990 to September 1992, and also to pay him salary until effective reinstatement. That judgment became final on 28 May 1993.
On 6 June 1996 the applicant lodged an action against TAROM and CASROM for payment of salary until effective reinstatement and for bringing the amount of ROL 154,043 up-to-date in accordance with inflation. On 3 February 2005 the Bucharest Court of Appeal, by a final decision, ordered TAROM to pay the applicant that amount indexed to take account of inflation.
In March and April 2004, and then in April 2005, the bailiff sought to attach the company's financial assets in several banks in respect of the salaries due. Those seizures were endorsed by the courts.
On 28 April 2004 the Bucharest District Court declared that the judgment of 9 November 1992 could be enforced.
On 19 May 2004 TAROM lodged an objection to execution, alleging that the applicant's right to request enforcement of that judgment had become time-barred. The Bucharest County Court upheld that request by a final decision of 17 June 2005, declaring that the applicant's right to request enforcement of the judgment of 9 November 1992 was time-barred.
On 23 March 2007 the Bucharest County Court dismissed as time–barred an action by the applicant for payment of salaries from 1990 to 1999 and of other pecuniary rights related to his employee capacity. However, on 27 September 2007 the decision was quashed by the Bucharest Court of Appeal and the case sent for fresh consideration. No information on the outcome of the proceedings is available to the Court.
On 26 April 2007 the Bucharest County Court dismissed an action by the applicant for payment of salary and connected rights from 1999 onward, for lack of responsibility of TAROM. The court considered that the applicant should have taken action against COMCHIM/ROMAQUA. That judgment became final.
On 13 March 1995 the applicant sought comminatory damages from CASROM for noncompliance with the judgment of 9 November 1992.
On 13 June 1996 the Bucharest District Court set comminatory damages of ROL 50,000 per day until the applicant's effective reinstatement. The court held that CASROM had systematically refused to reinstate the applicant. That judgment became final on 9 June 1997.
On 5 December 1997 the applicant requested quantification and payment of comminatory damages.
On 11 January 1999 the Bucharest District Court upheld his request and set to ROL 69,250,000 the amount corresponding to damage for non-compliance between 5 October and 14 December 1998. On 6 October 1999 Bucharest County Court upheld that judgment. On 16 November 1999 ROMAQUA paid that amount.
On 5 June 1999 the applicant sought again quantification and payment of comminatory damages.
On 20 December 2000 the Bucharest District Court ordered the debtor to pay ROL 54,627,890, of which ROL 10,467,750 was comminatory damages for 14 December 1998-15 November 1999 and ROL 44,160,140 was indexation of the damages set on 11 January 1999. On 26 April 2001 the Bucharest County Court declared the debtor's appeal null and void for non-payment of court fees. On 21 May 2001 ROMAQUA paid that amount.
On 22 October 1999 the Bucharest County Court ordered COMCHIM to pay the applicant ROL 200,000,000 for non-pecuniary damage caused by the refusal to comply with the court orders.
On 13 March 2001 the Bucharest Court of Appeal upheld that judgment.
On 3 September 2002 COMCHIM paid the applicant ROL 395,900,000, representing the updated above-mentioned amount.
However, on 17 December 2002 the Supreme Court of Justice quashed the previous decisions and sent the case back to the County Court.
After retrial, on 24 November 2003 the County Court dismissed the action on the grounds that it had been objectively impossible for the debtor to comply with the obligation to reinstate the applicant because of the reorganisation of the company.
On 9 June 2004 the Bucharest Court of Appeal allowed an appeal by the applicant, quashed the previous judgment and ordered ROMAQUA to pay the applicant ROL 500,000,000 for nonpecuniary damages. It considered that the “objective impossibility” had not been proved and that in any case it could not justify non-compliance. That judgment became final on 27 January 2006.
On 26 August 2004 Bucharest District Court attached ROMAQUA's financial assets in a bank. On 3 February 2005 the Bucharest Court of Appeal upheld that interlocutory judgment.
On 1 September 2004 ROMAQUA paid ROL 500,000,000.
On 27 September 2004 ROMAQUA objected to the execution, submitting that it had already paid ROL 395,900,000 and that the execution should have been continued only for the remaining until ROL 500,000,000. On 14 July 2005 the Bucharest County Court, by a final decision, upheld the objection and annulled the execution insofar as it concerned the payment of ROL 395,900,000 in the applicant's favour.
According to the applicant, ROMAQUA had not claimed the difference that it had paid.
On 8 August 2002 the applicant lodged an action against the Ministry of Justice, seeking pecuniary and non-pecuniary damages for length of the proceedings related to his dismissal. On 4 November 2002 the Bucharest County Court dismissed his action, considering that the Ministry of Justice bore no responsibility for the alleged facts. That judgment became final on 18 March 2004.
On 11 June 1993 CASROM invoked the impossibility to reinstate the applicant in a post corresponding to his qualifications and offered him the post of night watchman, which was rejected by the latter.
On 6 June 1995 TAROM paid ROL 154,043 for salaries for the period February 1990 to September 1992, as ordered by the judgment of 9 November 1992, as well as ROL 217,563 for salaries until 30 June 1993.
On 17 March 1999 COMCHIM reinstated the applicant.
On 12 November 2004 TAROM paid ROL 4,235,986,868 for due and updated salaries.
On 20 June 2005 the bailiff also received for the applicant ROL 340,000,000 from TAROM, in compliance with the judgment of 9 November 1992, representing salaries from 15 February 1990 to 17 March 1999 indexed.
On 1 July 2009 the Bucharest District Court allowed a request by TAROM and ordered the applicant to return the amount of 457,598.68 new Romanian lei (RON). The court considered that TAROM had paid all the debt. The applicant appealed and the proceedings are still pending.
In 1991 and then in 1992 the applicant passed two competitions for a post within the Financial Control Office. Following refusal by that institution to employ him, the applicant brought court proceedings.
On 14 December 1995 Bucharest District Court ordered the Financial Control Office to employ the applicant as from 20 October 1992 and to pay him ROL 2,000,000 for damages and ROL 100,000 for court fees. That judgment became final on 30 May 1997.
In 1999 the courts declared that the judgment had become enforceable and that it could be enforced. However, the applicant was not employed allegedly because he was a collaborator of the former State Security Department (Securitate). By a decision of 25 September 2007 the National Council for the Study of the Archives of the Securitate declared that the applicant had not been a collaborator.
On 25 February 2008 the applicant sought again employment with the Financial Control Office. On 27 March 2008 the bailiff enjoined that institution to employ the applicant. However, the Financial Control Office considered that the applicant's right to request enforcement was time-barred.
On 9 May 2008 the bailiff certified in an official record the institution's refusal to employ the applicant and considered necessary to apply a pecuniary penalty for delay in enforcement.
On 12 May 2008 the applicant brought proceedings against the Financial Control Office, seeking from the court to order that institution to employ him as from 20 October 1992, as ordered by the judgment of 14 December 1995, and to pay him damages.
On 16 June 2008 the Bucharest District Court rejected his request to be employed as res judicata. It further held that his right to request enforcement of that judgment was time-barred.
On 22 September 2008 the Bucharest County Court allowed an appeal by the applicant, quashed the previous judgment and send the case back for a fresh consideration. On 23 June 2009 the Bucharest Court of Appeal upheld that judgment by a final decision.
The proceedings are still pending.