ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4547/2013

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2011, pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta M.D.S. i-a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, solicitând, în principal, a se dispune exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului proprietatea reclamantei în suprafață de 196,38 mp din București, B-dul Iancu de Hunedoara, nr. 8A, sector 1, precum și obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor reprezentând valoarea reală a imobilului, iar în subsidiar, obligarea pârâților la întocmirea documentației în vederea exproprierii terenului.

Prin Sentința civilă nr. 918 din 13 mai 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ. Prin Decizia civilă nr. 1697R din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă M.D.S. împotriva Sentinței civile nr. 918 din 13 mai 2011 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Guvernul României prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a casat sentința recurată și a trimis cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță - Tribunalul București, Secția Civilă.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a reținut că orice cerere de chemare în judecată care vizează o măsură de expropriere este de competența tribunalului, față de prevederile art. 2 lit. f) C. proc. civ. Prin Sentința civilă nr. 1.233 din 08 iunie 2012, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală, acțiunea formulată de M.D.S. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că, din cuprinsul acțiunii rezultă că cererea se fundamentează, faptic, pe împrejurarea că un teren al reclamantei este ocupat de conducta de aerisire a metroului, aparținând SC M. SA.

În măsura în care reclamanta solicită a fi dispusă o expropriere cu privire la un teren al său afectat de o lucrare ce ține de infrastructura metroului, calitatea de persoană care reprezintă poziția în proces a expropriatorului nu poate aparține în prezent decât SC M. SA. Pe cale de consecință, s-a constatat că nici Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și nici Guvernului României prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii nu se legitimează procesual-pasiv. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta susținând că instanța de fond, în mod greșit, a reținut că acțiunea a fost introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, deoarece potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 calitatea de expropriator o are SC M. SA, în cazul lucrărilor necesare dezvoltării rețelei de transport cu metroul și de modernizare a rețelei existente.

Acțiunea recurentelor-reclamante a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 08 noiembrie 2010, moment la care era în vigoare Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Or, instanța de fond, în mod greșit a admis excepția calității procesuale a pârâților, reținând calitatea procesuală pasivă ca aparținând SC M. SA, în baza art. 2 alin. (3) din Legea nr. 255/2010. Prin Decizia nr. 41 A din 11 februarie 2013 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond reținând că soluția privind lipsa calității procesuale pasive poate fi justificată doar în situația în care se reține lipsa identității între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, neputând rezulta din considerente referitoare la lipsa calității de reprezentant.

În această situație, instanța de apel a reținut că în mod greșit prima instanță a soluționat acțiunea prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive în contextul în care motivarea acestei soluții a avut în vedere lipsa calității de reprezentant, necercetând astfel fondul pretențiilor reclamantei. Astfel, este necesar a se stabili cadrul procesual, ceea ce presupune lămurirea împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează pretenția reclamantei, respectiv dacă în cauză este incidență o expropriere în drept sau o expropriere în fapt, iar stabilirea acestei împrejurări va permite identificarea corectă a persoanei pârâtului, iar în privința reprezentării, se va avea în vedere faptul că reprezentarea expropriatorului este un caz de reprezentare legală, situație în care se va avea în vedere succesiunea de legi în timp, raportat și la data introducerii acțiunii reclamantei.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive și susținând că, în mod greșit, instanța a reținut în considerente faptul că instanța de fond nu a stabilit în prealabil cine este expropriatorul. Astfel, Tribunalul București, în mod corect, a reținut prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 conform cărora calitatea de expropriator, raportat la cauza dedusă judecății, nu poate fi decât a SC M. SA, lucrarea nefiind un obiectiv de interes național. Recursul nu este fondat. În speță, dreptul reclamantei de a se bucura de toate atributele care le conferă dreptul de proprietate este serios afectat, fiind influențat de atitudinea autorităților competente în gestionarea proiectelor care au incidență în zona în care se află terenul.

Astfel, amplasarea conductei de aerisire a metroului pe terenul reclamantei, paralizează dreptul de dispoziție materială și juridică asupra acestuia, atribute inerente dreptului recunoscut de lege. Având în vedere aceste aspecte, instanța de apel a dispus trimiterea cauzei pentru soluționarea fondului, pentru a se stabili cadrul procesual, respectiv dacă este incidență o expropriere de fapt sau de drept și, în funcție de natura exproprierii, să se identifice și pârâtul. Ca atare, calitatea procesuală pasivă se va putea determina corect numai după ce se va lămuri dacă bunul este afectat de o utilitate publică, dacă este necesară exproprierea acestuia și cine va fi expropriatorul. Până atunci, invocarea lipsei calității procesuale pasive se dovedește a fi prematură.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs este de precizat că, în cauză, atât timp cât nu s-a cercetat fondul, nu se poate stabili cu exactitate că SC M. SA este expropriatorul. Aceasta este doar o supoziție cuprinsă în considerentele sentinței și nu o constatare certă rezultată din analizarea probatoriilor administrate. Întrucât nu se poate reține niciunul dintre motivele invocate de recurent, recursul se va respinge. În raport de dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., de complexitatea cauzei și de munca depusă de apărătorul intimatei reclamante M.D.S., cheltuielile de judecată solicitate de aceasta se vor reduce la suma de 1.500 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Deciziei nr. 41A din 11 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă recurentul-pârât la plata către intimata-reclamantă M.D.S. a sumei de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată reduse, conform dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2013. Procesat de GGC - AM