ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4547/2013

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29 mai

2011, pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta M.D.S.

i-a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice și Guvernul României prin Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii, solicitând, în principal, a se dispune exproprierea pentru

cauză de utilitate publică a terenului proprietatea reclamantei în suprafață de

196,38 mp din București, B-dul Iancu de Hunedoara, nr. 8A, sector 1, precum și

obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor reprezentând valoarea reală a

imobilului, iar în subsidiar, obligarea pârâților la întocmirea documentației

în vederea exproprierii terenului.

Prin Sentința civilă

nr. 918 din 13 mai 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis

excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ.

Prin Decizia civilă

nr. 1697R din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă M.D.S. împotriva

Sentinței civile nr. 918 din 13 mai 2011 pronunțate de Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Guvernul României

prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, a casat sentința recurată și a trimis cauza pentru

continuarea judecății la aceeași instanță - Tribunalul București, Secția

Civilă. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a reținut că orice cerere de chemare în judecată care vizează o măsură de

expropriere este de competența tribunalului, față de prevederile art. 2 lit. f)

C. proc. civ.

Prin Sentința civilă

nr. 1.233 din 08 iunie 2012, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins, ca fiind

introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală, acțiunea formulată

de M.D.S. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii și Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul București a reținut că, din cuprinsul acțiunii rezultă că

cererea se fundamentează, faptic, pe împrejurarea că un teren al reclamantei

este ocupat de conducta de aerisire a metroului, aparținând SC M. SA.

În măsura în care

reclamanta solicită a fi dispusă o expropriere cu privire la un teren al său

afectat de o lucrare ce ține de infrastructura metroului, calitatea de persoană

care reprezintă poziția în proces a expropriatorului nu poate aparține în

prezent decât SC M. SA. Pe cale de consecință, s-a constatat că nici Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și nici Guvernului României prin

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii nu se legitimează

procesual-pasiv.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta susținând că instanța de fond, în mod

greșit, a reținut că acțiunea a fost introdusă împotriva unor persoane fără

calitate procesuală pasivă, deoarece potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.

255/2010 calitatea de expropriator o are SC M. SA, în cazul lucrărilor necesare

dezvoltării rețelei de transport cu metroul și de modernizare a rețelei

existente. Acțiunea recurentelor-reclamante a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului București la data de 08 noiembrie 2010, moment la care era în

vigoare Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică. Or, instanța de fond, în mod greșit a admis excepția calității

procesuale a pârâților, reținând calitatea procesuală pasivă ca aparținând SC

M. SA, în baza art. 2 alin. (3) din Legea nr. 255/2010.

Prin Decizia nr. 41 A

din 11 februarie 2013 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis

apelul, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță

de fond reținând că soluția privind lipsa calității procesuale pasive poate fi

justificată doar în situația în care se reține lipsa identității între pârât și

cel obligat în raportul juridic dedus judecății, neputând rezulta din

considerente referitoare la lipsa calității de reprezentant.

În această situație,

instanța de apel a reținut că în mod greșit prima instanță a soluționat

acțiunea prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive în

contextul în care motivarea acestei soluții a avut în vedere lipsa calității de

reprezentant, necercetând astfel fondul pretențiilor reclamantei. Astfel, este

necesar a se stabili cadrul procesual, ceea ce presupune lămurirea

împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează pretenția reclamantei,

respectiv dacă în cauză este incidență o expropriere în drept sau o expropriere

în fapt, iar stabilirea acestei împrejurări va permite identificarea corectă a

persoanei pârâtului, iar în privința reprezentării, se va avea în vedere faptul

că reprezentarea expropriatorului este un caz de reprezentare legală, situație

în care se va avea în vedere succesiunea de legi în timp, raportat și la data

introducerii acțiunii reclamantei.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs intimatul pârât Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive și susținând că, în mod

greșit, instanța a reținut în considerente faptul că instanța de fond nu a

stabilit în prealabil cine este expropriatorul. Astfel, Tribunalul București,

în mod corect, a reținut prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010

conform cărora calitatea de expropriator, raportat la cauza dedusă judecății,

nu poate fi decât a SC M. SA, lucrarea nefiind un obiectiv de interes național.

Recursul nu este

fondat.

În speță, dreptul

reclamantei de a se bucura de toate atributele care le conferă dreptul de

proprietate este serios afectat, fiind influențat de atitudinea autorităților

competente în gestionarea proiectelor care au incidență în zona în care se află

terenul. Astfel, amplasarea conductei de aerisire a metroului pe terenul

reclamantei, paralizează dreptul de dispoziție materială și juridică asupra

acestuia, atribute inerente dreptului recunoscut de lege.

Având în vedere

aceste aspecte, instanța de apel a dispus trimiterea cauzei pentru soluționarea

fondului, pentru a se stabili cadrul procesual, respectiv dacă este incidență o

expropriere de fapt sau de drept și, în funcție de natura exproprierii, să se

identifice și pârâtul. Ca atare, calitatea procesuală pasivă se va putea

determina corect numai după ce se va lămuri dacă bunul este afectat de o

utilitate publică, dacă este necesară exproprierea acestuia și cine va fi

expropriatorul. Până atunci, invocarea lipsei calității procesuale pasive se

dovedește a fi prematură.

Referitor la cel

de-al doilea motiv de recurs este de precizat că, în cauză, atât timp cât nu

s-a cercetat fondul, nu se poate stabili cu exactitate că SC M. SA este

expropriatorul. Aceasta este doar o supoziție cuprinsă în considerentele

sentinței și nu o constatare certă rezultată din analizarea probatoriilor

administrate.

Întrucât nu se poate

reține niciunul dintre motivele invocate de recurent, recursul se va respinge.

În raport de

dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., de complexitatea cauzei și de

munca depusă de apărătorul intimatei reclamante M.D.S., cheltuielile de

judecată solicitate de aceasta se vor reduce la suma de 1.500 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice împotriva Deciziei nr. 41A din 11 februarie 2013 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Obligă

recurentul-pârât la plata către intimata-reclamantă M.D.S. a sumei de 1.500 RON

reprezentând cheltuieli de judecată reduse, conform dispozițiilor art. 274

alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AM