ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.01.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 872/2013

HOTĂRÂRE
22.01.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 872/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23

aprilie 2012, P.C. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 295 din 22

ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

În motivarea cererii

revizuentul a arătat în esență următoarele:

- urmare a

contestației în anulare formulată împotriva Sentinței civile nr. 5235 din 12

septembrie 1995 a Judecătoriei Sectorului 5 București formulată de R.A., prin

încheierea din 13 august 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 în Dosarul

nr. 6347/302/2007, Dosarul nr. 6576/1995 a fost scos de pe rolul acestei

instanțe;

- că, prin Sentința

civilă nr. 601 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 în

Dosarul nr. 12735/302/2008 a fost admisă din oficiu excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, cauza fiind declinată în

favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București;

- că, apelul

contestatorului R.A. a fost admis prin Decizia civilă nr. 330/A din 7 martie

2008 pronunțată de secția a III-a civilă a Tribunalului București prin care Sentința

civilă nr. 5235 din 12 septembrie 1995 a Judecătoriei Sectorului 5 București a

fost desființată în tot, pentru că prin Decizia civilă nr. 1723/2008 a Curții

de Apel București, cauza a fost trimisă spre rejudecare Judecătoriei Sectorului

1 București.

În aceste condiții,

revizuentul susține că cererea de constatare a dreptului de proprietate

intervenit prin uzucapiune asupra terenului a fost respinsă.

În aceste condiții,

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1325 din 29 august 1997 de

către BNP A.F. este lovită de nulitate absolută.

Că, potrivit

raportului de expertiză tehnică nr. 1179 din 4 februarie 2008, terenul în

litigiu nu este afectat de elemente de sistematizare astfel că Decizia civilă

nr. 295 din 22 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, supusă

revizuirii contravine Deciziei nr. 8586 din 23 octombrie 2009 pronunțată de

aceeași instanță.

În drept, revizuentul

și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

La termenul de

judecată din data de 21 februarie 2013, revizuentul a precizat că în ceea ce

privește dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., există o hotărâre

judecătorească prin care uzucapiunea a fost desființată.

La termenul de

judecată din data de 29 noiembrie 2012, V.V. și V.N. au formulat o cerere de

intervenție accesorie în interesul intimatului Municipiul București prin Primar

General.

În motivarea cererii,

intervenienții au arătat că niciunul din cazurile invocate de către revizuent

nu poate fi aplicat în speță întrucât acesta nu a figurat ca parte în proces,

cauzele neavând legătură cu acestea.

În drept,

intervenienții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 49 și 51 C. proc.

civ.

La termenul de

judecată din data de 21 februarie 2013, Înalta Curte a invocat tardivitatea formulării

cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc.

civ.

În ce privește

termenul de formulare al cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

322 pct. 5 C. proc. civ., instanța reține următoarele:

Potrivit art. 324

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va

socoti, în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 C. proc. civ., din ziua în

care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori din ziua în care partea a

luat cunoștința de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere.

Revizuentul a indicat

în cererea de revizuire că a luat cunoștință de hotărârile judecătorești la

data de 11 aprilie 2012.

În ce privește

înscrisurile noi invocate, instanța constată că acestea reprezintă hotărâri

judecătorești pronunțate ca urmare a litigiilor purtate între alte părți,

revizuentul neavând nicio calitate procesuală în acele demersuri judiciare, iar

invocarea zilei de 11 aprilie 2012 ca dată la care a luat cunoștință de

conținutul acestora nu este de natură a considera că cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a fost formulată în

termenul legal.

Aprecierea momentului

cunoașterii actului nou nu este arbitrară, din interpretarea textului art. 324

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nerezultând că partea care uzează de aceasta

cale de atac extraordinară ar avea latitudinea de a aprecia unilateral asupra

momentului luării la cunoștință, mai ales în situația când hotărârea este

irevocabilă și nu se comunică ci, determinarea momentului luării la cunoștință

de actul nou se apreciază prin coroborarea împrejurărilor care constituie

indicii clare asupra existenței și cunoașterii acestuia, părțile trebuind să-și

circumscrie acțiunile în contextul aplicării dispozițiilor legale cu rigoarea

atribuită de legiuitor, având obligația de a-și exercita drepturile procesuale

cu bună-credință, în cadrul termenelor stabilite de lege.

Referitor la cererea

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuentul a indicat drept hotărâri contradictorii Decizia nr. 295 din 22

ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, și Decizia nr. 8586 din 23 octombrie 2009 a aceleiași

instanțe.

În drept, potrivit

dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire

este de o lună și în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2), când

hotărârile au fost date de instanța de recurs după evocarea fondului, se va

socoti de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În speța supusă

analizei se constată că ultima hotărâre a cărei revizuire se cere a fost

pronunțată de instanța de recurs la data de 22 ianuarie 2010, caz în care

cererea de revizuire înregistrată la data de 23 aprilie 2012 este formulată cu

depășirea termenului legal.

Admite cererea de

intervenție.

Respinge ca tardivă

cererea de revizuire a Deciziei nr. 295 din 22 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de

revizuentul P.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2013.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-03-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1271/2013
, deși nu aveau în patrimoniul lor dreptul de proprietate asupra bunului transmis. Întrucât Contractul de vânzare-cumpărare din 30 martie 1995 a fost desființat ca urmare a nerespectării condițiilor edictate pentru încheierea sa valabilă, a
ÎCCJ 2014-03-05
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 752/2014
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, la data de 7 iunie 2006, reclamanta SC V.U.K. SRL a chemat în judecată pe pârâții Municipiul București, prin primaru
ÎCCJ 2013-10-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4278/2013
sub nr. 21854/3/2010, soluționat prin decizia civilă nr. 250/ A din 08 martie 2011, prin care Curtea de Apel București a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București. Cauza a fost reî
ÎCCJ 2017-06-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 982/2017
Decizia nr. 982/2017 Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria sectorului 1 București, la data de 08 mai 2012, sub nr. x/299/2012, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâ
ÎCCJ 2012-11-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7152/2012
civilă nr. 11185 din 17 decembrie 2007, Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, având în vedere valoarea imobilului. Pe rolul Tribunalului Bucureș
Sursă