ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 872/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 872/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23
aprilie 2012, P.C. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 295 din 22
ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă
și de proprietate intelectuală.
În motivarea cererii
revizuentul a arătat în esență următoarele:
- urmare a
contestației în anulare formulată împotriva Sentinței civile nr. 5235 din 12
septembrie 1995 a Judecătoriei Sectorului 5 București formulată de R.A., prin
încheierea din 13 august 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 în Dosarul
nr. 6347/302/2007, Dosarul nr. 6576/1995 a fost scos de pe rolul acestei
instanțe;
- că, prin Sentința
civilă nr. 601 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 în
Dosarul nr. 12735/302/2008 a fost admisă din oficiu excepția necompetenței
teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, cauza fiind declinată în
favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București;
- că, apelul
contestatorului R.A. a fost admis prin Decizia civilă nr. 330/A din 7 martie
2008 pronunțată de secția a III-a civilă a Tribunalului București prin care Sentința
civilă nr. 5235 din 12 septembrie 1995 a Judecătoriei Sectorului 5 București a
fost desființată în tot, pentru că prin Decizia civilă nr. 1723/2008 a Curții
de Apel București, cauza a fost trimisă spre rejudecare Judecătoriei Sectorului
1 București.
În aceste condiții,
revizuentul susține că cererea de constatare a dreptului de proprietate
intervenit prin uzucapiune asupra terenului a fost respinsă.
În aceste condiții,
contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1325 din 29 august 1997 de
către BNP A.F. este lovită de nulitate absolută.
Că, potrivit
raportului de expertiză tehnică nr. 1179 din 4 februarie 2008, terenul în
litigiu nu este afectat de elemente de sistematizare astfel că Decizia civilă
nr. 295 din 22 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, supusă
revizuirii contravine Deciziei nr. 8586 din 23 octombrie 2009 pronunțată de
aceeași instanță.
În drept, revizuentul
și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.
La termenul de
judecată din data de 21 februarie 2013, revizuentul a precizat că în ceea ce
privește dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., există o hotărâre
judecătorească prin care uzucapiunea a fost desființată.
La termenul de
judecată din data de 29 noiembrie 2012, V.V. și V.N. au formulat o cerere de
intervenție accesorie în interesul intimatului Municipiul București prin Primar
General.
În motivarea cererii,
intervenienții au arătat că niciunul din cazurile invocate de către revizuent
nu poate fi aplicat în speță întrucât acesta nu a figurat ca parte în proces,
cauzele neavând legătură cu acestea.
În drept,
intervenienții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 49 și 51 C. proc.
civ.
La termenul de
judecată din data de 21 februarie 2013, Înalta Curte a invocat tardivitatea formulării
cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc.
civ.
În ce privește
termenul de formulare al cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.
322 pct. 5 C. proc. civ., instanța reține următoarele:
Potrivit art. 324
alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va
socoti, în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 C. proc. civ., din ziua în
care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori din ziua în care partea a
luat cunoștința de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat
hotărârea a cărei revizuire se cere.
Revizuentul a indicat
în cererea de revizuire că a luat cunoștință de hotărârile judecătorești la
data de 11 aprilie 2012.
În ce privește
înscrisurile noi invocate, instanța constată că acestea reprezintă hotărâri
judecătorești pronunțate ca urmare a litigiilor purtate între alte părți,
revizuentul neavând nicio calitate procesuală în acele demersuri judiciare, iar
invocarea zilei de 11 aprilie 2012 ca dată la care a luat cunoștință de
conținutul acestora nu este de natură a considera că cererea de revizuire
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a fost formulată în
termenul legal.
Aprecierea momentului
cunoașterii actului nou nu este arbitrară, din interpretarea textului art. 324
alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nerezultând că partea care uzează de aceasta
cale de atac extraordinară ar avea latitudinea de a aprecia unilateral asupra
momentului luării la cunoștință, mai ales în situația când hotărârea este
irevocabilă și nu se comunică ci, determinarea momentului luării la cunoștință
de actul nou se apreciază prin coroborarea împrejurărilor care constituie
indicii clare asupra existenței și cunoașterii acestuia, părțile trebuind să-și
circumscrie acțiunile în contextul aplicării dispozițiilor legale cu rigoarea
atribuită de legiuitor, având obligația de a-și exercita drepturile procesuale
cu bună-credință, în cadrul termenelor stabilite de lege.
Referitor la cererea
de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,
revizuentul a indicat drept hotărâri contradictorii Decizia nr. 295 din 22
ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, și Decizia nr. 8586 din 23 octombrie 2009 a aceleiași
instanțe.
În drept, potrivit
dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire
este de o lună și în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2), când
hotărârile au fost date de instanța de recurs după evocarea fondului, se va
socoti de la pronunțarea ultimei hotărâri.
În speța supusă
analizei se constată că ultima hotărâre a cărei revizuire se cere a fost
pronunțată de instanța de recurs la data de 22 ianuarie 2010, caz în care
cererea de revizuire înregistrată la data de 23 aprilie 2012 este formulată cu
depășirea termenului legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de
intervenție.
Respinge ca tardivă
cererea de revizuire a Deciziei nr. 295 din 22 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de
revizuentul P.C.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 februarie 2013.
Procesat de GGC - GV