ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 118/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 18 aprilie 2011, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr. 3338/1/2012, contestația în anulare formulată de Primăria Municipiului Reșița împotriva deciziei nr. 1873 din 3 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a solicitat anularea acestei decizii pentru motivele prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.. În motivare, contestatoarea a arătat că prin decizia atacată s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de ea împotriva deciziei nr. 192/A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, considerând că dezlegarea dată recursului pe excepția de tardivitate este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât a fost respectat termenul prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. pentru declararea recursului, față de împrejurarea că hotărârea curții de apel i-a fost comunicată la 18 ianuarie 2010, astfel cum rezultă din ștampila aplicată de serviciul registratură al instituției pe „dovada de comunicare a deciziei", iar recursul a fost transmis prin fax Curții de Apel Alba Iulia la 2 februarie 2010, în cadrul termenului de 15 zile prevăzut de texul de lege invocat. Examinând contestația în anulare, Înalta Curte reține următoarele: Prin decizia nr. 1873 din 3 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Reșița împotriva deciziei civile nr. 192 A din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă Contestatoarea susține că această soluție este rezultatul unei greșeli materiale în sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., întrucât decizia curții de apel i-a fost comunicată la data de 18 ianuarie 2010 și nu la 15 ianuarie 2010, cum a reținut instanța de recurs, astfel că recursul a fost declarat în termen, iar soluția de respingere a recursului ca tardiv declarat este rezultatul unei greșeli materiale. Contestația în anulare este nefondată pentru considerentele ce succed Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a mai exercita respectiva cale de atac afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În speța supusă analizei, din verificarea actelor dosarului se constată că decizia nr. 192/A/2009 a Curții de Apel Alba lulia a fost comunicată pârâtei Primăria municipiului Reșița, la sediul acesteia, la data de 15 ianuarie 2010, dată consemnată de agentul procedural pe „dovada de primire și procesul verbal de predare" a deciziei. Această dovadă cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege, respectiv numele și semnătura agentului procedural, numele și semnătura persoanei care a primit comunicarea din partea instituției, precum și ștampila acesteia. O atare modalitate de comunicare a actului de procedură este prevăzut in terminis de dispozițiile art. 92 alin. (3) C. proc. civ., consecința fiind aceea a comunicării valabile a actului de procedură către partea însăși.

Raportat la data comunicării deciziei atacate și la modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile, cum este și cel de recurs, urmează a se reține că termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 1 februarie 2010. Pârâta a declarat, însă, recurs la data de 2 februarie 2010, aceasta fiind data expedierii prin fax a recursului, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.. Art. 100 alin. (4) C. proc. civ.

prevede în mod expres că: "Procesul verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care le-a încheiat.'" În aceste condiții, susținerea contestatoarei în sensul că data comunicării deciziei instanței de apel este 18 ianuarie 2010 și nu 15 ianuarie 2010, așa cum a reținut instanța de recurs nu poate fi luată în considerare, întrucât prin aceasta se tinde a se răsturna mențiunea agentului constatator privind data comunicării hotărârii, aceasta reprezentând o constatare personală a agentului procedural. Nu prezintă relevanță împrejurarea că la serviciul registratură al instituției pârâte dovada de comunicare a hotărârii a fost înregistrată la 18 ianuarie 2010, astfel cum susține contestatoarea, întrucât art 301 C. proc.

civ. stabilește ca punct de plecare în calcularea termenului de recurs ziua comunicării hotărârii și nu cea în care partea a primit-o. Reținând că data comunicării deciziei curții de apel este cea menționată în dovada de comunicare a hotărârii aflată la dosar, care face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de agentul constatator, în raport de care recursul a fost declarat tardiv, susținerile contestatoarei nu pot fi primite. Pentru aceste considerente, înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea Primăria Municipiului Reșița împotriva deciziei nr. 1873 din 3 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2013.