ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3488/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 19 aprilie 2005, reclamantul D.D.L. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Reșița (prin Primar) și Consiliul local al Municipiului Reșița - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001; solicitând desființarea parțială a Dispoziției nr. 782 din 16 martie 2005 și obligarea părților adverse la restituirea în natură a imobilelor menționate la pct. 2 al dispoziției contestate, înscrise în C.F. 1259 Reșița Română sau acordarea de despăgubiri bănești, precum și acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele menționate la pct. 3 al aceleiași dispoziții, înscrise în C.F. 1259 Reșița Română și 5366 Reșița Română. In motivarea contestației, întemeiată pe art. 1, art. 3-4, art. 7, art. 24 alin. (7)-(8) și art. 36-40 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a susținut că: - prin dispoziția contestată, emisă de Municipiul Reșița, i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenurilor înscrise în C.F.

1259 Reșița Romană, nr. top. 347/1, 347/10, 347/11, 347/14 și 347/24/5, iar pentru terenurile înscrise în C.F. 1259 Reșița Română, nr. top. 347/23 și 347/24/7 și C.F. 5366 Reșița Română nr. top. 347/6 i s-au oferit măsuri reparatorii în echivalent sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare; - respingerea cererii de restituire în natură, pe considerentul că nu a făcut dovada preluării abuzive de către stat, este greșită deoarece actele de preluare se află în arhiva Consiliului local, iar situația terenurilor în discuție nu diferă de situația celorlalte terenuri. Pe parcursul procesului, respectiv la 2 iunie 2005, reclamantul și- a extins acțiunea față de Primarul Municipiului Reșița.

Tribunalul Caras Severin, secția civilă, prin sentința nr. 2401 din 22 septembrie 2006, a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția contestată și a obligat pe pârâta Primăria Municipiului Reșița să emită o nouă dispoziție care să prevadă restituirea în natură a terenurilor de construcții 324 mp (nr. top. 347/1), 302,24 mp (nr. top. 347/6) și 6.309,75 mp (nr. top. 347/24/7), în total 6.936 mp, și oferta de restituire în echivalent, sub formă de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare, pentru terenurile de construcții de 276 mp (nr. top. 347/10), 276 mp (nr. top. 347/11), 220 mp (nr. top. 347/14), 2.282 mp (nr. top. 347/23), 895 mp (nr. top. 347/24/5) și 280 mp (nr. top.

347/24/76), în total 4.229 mp, și să-i plătească 800 Ron cheltuieli de judecată. S-a reținut că: - prin art. 1 al dispoziției contestate pârâta restituit reclamantului, în natură, terenul de 280 mp, înscris în C.F. 1259 Reșița Română, nr. top. 347/24/6 dar prin art. 2-3 a respins cererea referitoare la alte 8 terenuri pe considerentul că în privința a 5 dintre acestea (cele înscrise în C.F. 1259 Reșița Română, nr. top. 347/1, 347/10, 347/11, 347/14 și 347/24/5) nu s-a făcut dovada preluării abuzive, iar ultimele 3 (înscrise în C.F. 5366 Reșița Română, nr. top. 347/6 și C.F. 1259 Reșița Română, nr. top.

347/23 și 347/24/7) sunt ocupate de construcții și străzi; - în referire la cele 3 terenuri ocupate, prin aceeași dispoziție pârâta a făcut reclamantului ofertă de restituire în echivalent sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, la valoarea de 423.683.478 lei; - reclamantul a făcut dovada că toate terenurile cuprinse în dispoziția atacată au fost preluate abuziv de stat, conform Decretelor nr. 111/1951,218/1960 și 712/1966; - potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză, pot fi restituite în natură doar 3 terenuri deoarece sunt parcele libere, iar retrocedarea lor nu afectează imobilele proprietate privată construite în perioada 1965-1972, care în prezent aparțin SC R. SA Reșița; - toate celelalte terenuri, inclusiv cel de 280 mp, înscris în C.F.

1259 Reșița Română, nr. top. 347/24/6, nu pot fi restituite în natura și vor rămâne în proprietatea pârâtei, cu despăgubirea corespunzătoare a reclamantului, care nu a contestat art. 1 al dispoziției deoarece măsura dispusă îi era favorabilă. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 147 din 8 martie 2007, a admis apelurile declarate de reclamant, Primăria Municipiului Reșița și Consiliul local al Municipiului Reșița, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță. S-a reținut că, deși potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cauză calitate procesuală pasivă are doar Primarul Municipiului Reșița, emitentul dispoziției contestate, prima instanță a pronunțat sentința în contradictoriu cu Primăria Municipiului Reșița și Consiliul local al Municipiului Reșița, care nu au o asemenea calitate.

Tribunalul Caras Severin, secția civilă, prin sentința nr. 264 din 26 iunie 2008, a admis în parte acțiunea și a modificat parțial dispoziția contestată, în sensul menținerii prevederilor referitoare la parcelele înscrise în C.F. 1259 Reșița Română, nr. top. 347/24/6 și 347/23 și C.F. 5366 Reșița Română, nr. top. 347/6, precum și anulării prevederilor privitoare la terenurile înscrise în C.F. 1259 Reșița Română, nr. top. 347/1, 347/10, 347/11, 347/14, 347/24/5 și 347/27/7. Totodată tribunalul l-a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Reșița să emită o nouă dispoziție, prin care să restituie în natură terenurile înscrise în C.F. 1259 Reșița Română, nr. top. 347/24/7/2 (de 3.447 mp), 347/24/7/3 (de 570 mp), 347/24/7/4 (de 816 mp) și 347/24/7/5 (de 353 mp) și în echivalent terenurile înscrise în C.F.

1259 Reșița Română, nr. top. 347/24/7/1 (de 1.123 mp), 347/10 (de 276 mp), 347/11 (de 276 mp), 347/14 (de 220 mp) și 347/24/5 (de 295 mp), conform raportului de expertiză, suplimentului la acest raport și schiței topografice anexe (plan de dezmembrare, planșa 3), și să-i plătească reclamantului 2.250 Ron cheltuieli de judecată. S-a reținut că: - potrivit extraselor de C.F. 1259 ȘI 5366 Reșița Română, antecesoarea reclamantului a fost proprietara terenurilor cu nr. top.

347/1, 347/6, 347/10, 347/11, 347/14, 347/23, 347/24/5, 347/24/6, 347/24/7 și 347/6, preluate de stat în anul 1987 conform Decretului nr. 712/1966; - statutul juridic al acestor imobile a fost reglementat parțial prin Legea fondului funciar dar terenurile neconstruite fac și obiectul Legii nr. 10/2001; - pârâtul nu contestă calitatea reclamantului, de succesor al proprietarului tabular, și nici existența terenurilor solicitate în patrimoniul acestuia din urmă; - raportul de expertiză și suplimentul la acest raport atestă că parcelele cu nr. top. 347/24/7, 347/1, 347/6, 347/10, 347/1, 347/14 și 347/24/5 sunt ocupate de construcții, astfel că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu pot fi restituite în natură, ci prin echivalent; - din aceleași probe rezultă că parcelele nr. top.

347/24/7/2, 347/24/7/3, 347/24/7/4 și 347/24/7/5 sunt libere și pot fi restituite în natură; - solicitarea privitoare la parcela nr. top. 347/24/6 este lipsită de obiect deoarece prin dispoziția contestată acest teren a fost restituit reclamantului în natură; - parcela nr. top. 347/23 este afectată unei utilități publice, astfel că prin actul contestat pârâtul a dispus corect restituirea în echivalent; - susținerile referitoare la dreptul de superficie nu pot fi analizate în cadrul procesual stabilit de reclamant. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 250 din 10 noiembrie 2008, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat parțial sentința, în sensul că a dispus restituirea în natură a parcelelor nr. top.

347/24/7/1 (de 1.123 mp) și 347/24/7/5 (de 895 mp) și 1-a autorizat pe acest apelant să ceară intabularea dreptului de proprietate privitor la cele două parcele în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local Reșița. Totodată, curtea l-a obligat pe pârât să-1 despăgubească pe reclamant, prin echivalent, pentru parcelele nr. top. 347/10 (de 276 mp), 347/11 (de 276 mp) și 347/14 (de 220 mp) la prețul stabilit prin expertiza C., actualizat cu indicele de devalorizare, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins apelul declarat de Primarul Municipiului Reșița. S-a reținut că: - pe parcela nr. top. 347/24/7/1, de 1.123 mp, este amplasată o construcție metalică de tip baracă, în prezent abandonată; - drept consecință, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, această parcelă poate fi restituită în natură, ca și parcela nr. top.

347/24/5, de 895 mp, de asemenea liberă; - pentru parcele nr. top. 347/10, 347/11 și 347/14 reclamantul este îndreptățit la despăgubiri conform valorii stabilite de expertul C.M., respectiv 49,19 Ron/mp, care se va actualiza în raport de rata inflației și devalorizarea monedei naționale; - pârâtul Primarul Municipiului Reșița nu și-a dovedit susținerile referitoare la existența unor amenajări de utilitate publică sau rețele de utilitate publică pe terenurile a căror restituire în natură a fost solicitată de reclamant; - susținerile apelantului pârât cu privire omisiunea primei instanțe de a stabili cine sunt proprietarii actuali ai parcelelor revendicate nu prezintă relevanță deoarece aceste parcele, unele ocupate de construcții (case) dar aflate tot în proprietatea statului, nu au fost restituite în natură; - pârâtul apelant a căzut în pretenții, astfel că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este conformă prevederilor art. 274 C. proc.

civ. Consiliul local al Municipiului Reșița, prin Primar, a declarat recurs, solicitând casarea ultimei hotărâri, admiterea apelului și desființarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond : In motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. , recurentul a susținut că reclamantul nu și-a dovedit pretențiile și că, în baza rolului activ, instanța trebuia să ordone administrarea de probe pentru a stabili dacă terenurile restituite în natură sunt sau nu afectate unor amenajări de utilitate publică. Totodată, recurentul a susținut că deși pricina a fost judecată în contradictoriu numai cu Primarul Municipiului Reșița, instanța de sapei a stabilit unele obligații în sarcina sa.

Reclamantul a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, susținând că niciuna dintre critici nu este fondată. Înalta Curte reține că recursul este fondat în sensul celor ce urmează: După cum s-a arătat, prin decizia nr. 147/2007, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a stabilit irevocabil că în speța dedusă judecății calitate procesuală pasivă are doar Primarul Municipiului Reșița, nu și Primăria Municipiului Reșița sau Consiliul local al Municipiului Reșița. Drept consecință, Tribunalul Caraș Severin a rejudecat pricina în contradictoriu doar cu Primarul Municipiului Reșița, emitentul dispoziției contestate de reclamant. In schimb, Curtea de Apel Timișoara, învestită cu apelurile declarate de ambele părți împotriva sentinței pronunțate în rejudecare, 1-a autorizat pe reclamant să ceară, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local Reșița, intabularea în C.F.

a dreptului de proprietate cu privire la două parcele restituite în natură. Or, consecutiv hotărârii irevocabile pronunțate în soluționarea primelor apeluri, Consiliul local al Municipiului Reșița nu mai avea calitatea de pârât și, ca atare, referirea la această entitate, cuprinsă în dispozitivul hotărârii supuse recursului dar nemotivată în considerente, este vădit nejustificată. Pe de altă parte, omisiunea prezentării motivelor pentru care instanța de apel s-a referit, în dispozitivul hotărârii atacate, la o entitate fără calitate procesuală pasivă, face imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalității acestei măsuri. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ, prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ultimei hotărâri și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E A dmite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Reșița prin primar împotriva deciziei nr. 50/A din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceiași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.