ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3488/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3488/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
La 19
aprilie 2005, reclamantul D.D.L. a chemat în
judecată pe pârâții Municipiul Reșița (prin Primar)
și Consiliul local al
Municipiului
Reșița - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001;
solicitând desființarea parțială a Dispoziției nr. 782 din 16 martie
2005
și obligarea părților adverse la restituirea în natură a imobilelor
menționate la pct. 2 al dispoziției contestate, înscrise în C.F. 1259 Reșița
Română sau acordarea de despăgubiri bănești, precum și
acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele menționate la pct. 3
al
aceleiași dispoziții, înscrise în C.F. 1259 Reșița Română și 5366 Reșița
Română.
In
motivarea contestației, întemeiată pe art. 1, art. 3-4, art. 7, art. 24 alin.
(7)-(8) și
art.
36-40 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a susținut că:
- prin
dispoziția contestată, emisă de Municipiul Reșița, i-a fost
respinsă cererea de restituire în natură a
terenurilor înscrise în C.F. 1259 Reșița Romană, nr. top. 347/1, 347/10,
347/11, 347/14 și 347/24/5, iar pentru terenurile înscrise în C.F. 1259 Reșița
Română, nr. top. 347/23 și 347/24/7 și C.F. 5366 Reșița Română nr. top.
347/6 i s-au oferit măsuri reparatorii în
echivalent sub formă de titluri
de
valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare;
-
respingerea cererii de restituire în natură, pe considerentul că
nu a făcut dovada preluării abuzive de către
stat, este greșită deoarece
actele de preluare se află în arhiva
Consiliului local, iar situația
terenurilor
în discuție nu diferă de situația celorlalte terenuri.
Pe
parcursul procesului, respectiv la 2 iunie 2005, reclamantul și-
a extins acțiunea față de
Primarul Municipiului Reșița.
Tribunalul
Caras Severin, secția civilă, prin sentința nr. 2401 din
22 septembrie 2006, a admis în
parte acțiunea, a anulat dispoziția
contestată și a obligat pe pârâta Primăria Municipiului
Reșița să emită o
nouă
dispoziție care să prevadă restituirea în natură a terenurilor de
construcții 324 mp (nr. top. 347/1), 302,24 mp (nr.
top. 347/6) și 6.309,75 mp (nr. top. 347/24/7), în total 6.936 mp, și oferta de
restituire în echivalent, sub formă de titluri de valoare nominală
folosite în procesul de privatizare, pentru
terenurile de construcții de
276 mp (nr.
top. 347/10), 276 mp (nr. top. 347/11), 220 mp (nr. top.
347/14), 2.282
mp (nr. top. 347/23), 895 mp (nr. top. 347/24/5) și
280 mp (nr. top. 347/24/76), în total 4.229 mp, și să-i plătească 800
Ron
cheltuieli de judecată.
S-a reținut că:
- prin
art. 1 al dispoziției contestate pârâta restituit reclamantului,
în natură, terenul de 280 mp,
înscris în C.F. 1259 Reșița Română, nr.
top. 347/24/6 dar prin art. 2-3 a respins cererea
referitoare la alte 8
terenuri pe considerentul că în privința a 5 dintre acestea (cele
înscrise
în C.F. 1259 Reșița Română, nr.
top. 347/1, 347/10, 347/11, 347/14 și 347/24/5) nu s-a făcut dovada preluării
abuzive, iar ultimele 3 (înscrise în C.F. 5366 Reșița Română, nr. top. 347/6 și
C.F. 1259 Reșița Română, nr. top. 347/23 și 347/24/7) sunt ocupate de
construcții și străzi;
-
în referire la cele 3 terenuri ocupate, prin aceeași dispoziție
pârâta a făcut reclamantului ofertă de restituire
în echivalent sub formă
de titluri de valoare nominală folosite exclusiv
în procesul de privatizare, la valoarea de 423.683.478 lei;
-
reclamantul a făcut dovada că toate terenurile cuprinse în
dispoziția
atacată au fost preluate abuziv de stat, conform Decretelor nr.
111/1951,218/1960 și 712/1966;
-
potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză, pot fi restituite în
natură doar 3 terenuri deoarece sunt parcele
libere, iar retrocedarea lor
nu
afectează imobilele proprietate privată construite în perioada 1965-1972, care
în prezent aparțin SC R. SA Reșița;
-
toate celelalte terenuri, inclusiv cel de 280 mp, înscris în C.F.
1259 Reșița Română, nr. top. 347/24/6, nu pot fi
restituite în natura și
vor rămâne în
proprietatea pârâtei, cu despăgubirea corespunzătoare a
reclamantului, care nu a contestat art. 1 al
dispoziției deoarece măsura
dispusă îi era favorabilă.
Curtea
de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 147 din 8
martie 2007, a admis apelurile
declarate de reclamant, Primăria
Municipiului Reșița și Consiliul local al Municipiului
Reșița, a desființat
sentința
și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
S-a
reținut că, deși potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,
în cauză calitate procesuală pasivă are doar Primarul
Municipiului
Reșița, emitentul dispoziției
contestate, prima instanță a pronunțat
sentința
în contradictoriu cu Primăria Municipiului Reșița și Consiliul
local al Municipiului Reșița, care nu au o
asemenea calitate.
Tribunalul
Caras Severin, secția civilă, prin sentința nr. 264 din
26 iunie 2008, a admis în parte
acțiunea și a modificat parțial dispoziția
contestată, în sensul menținerii prevederilor
referitoare la parcelele
înscrise în
C.F. 1259 Reșița Română, nr. top. 347/24/6 și 347/23 și C.F. 5366 Reșița
Română, nr. top. 347/6, precum și anulării prevederilor privitoare la
terenurile înscrise în C.F. 1259 Reșița Română, nr. top. 347/1, 347/10, 347/11,
347/14, 347/24/5 și 347/27/7.
Totodată
tribunalul l-a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului
Reșița să emită o nouă dispoziție, prin care să
restituie în natură terenurile înscrise în C.F. 1259 Reșița Română, nr. top.
347/24/7/2 (de 3.447 mp), 347/24/7/3 (de 570 mp), 347/24/7/4 (de 816 mp) și 347/24/7/5
(de 353 mp) și în echivalent terenurile înscrise în C.F. 1259 Reșița Română,
nr. top. 347/24/7/1 (de 1.123 mp), 347/10 (de
276
mp), 347/11 (de 276 mp), 347/14 (de 220 mp) și 347/24/5 (de
295 mp),
conform raportului de expertiză, suplimentului la acest
raport și schiței topografice anexe (plan de dezmembrare, planșa 3), și
să-i plătească reclamantului 2.250 Ron cheltuieli
de judecată.
S-a
reținut că:
- potrivit extraselor de C.F.
1259 ȘI 5366 Reșița Română,
antecesoarea
reclamantului a fost proprietara terenurilor cu nr. top.
347/1, 347/6,
347/10, 347/11, 347/14, 347/23, 347/24/5, 347/24/6, 347/24/7 și 347/6, preluate
de stat în anul 1987 conform Decretului nr. 712/1966;
-
statutul juridic al acestor imobile a fost reglementat parțial prin
Legea fondului funciar dar terenurile neconstruite
fac și obiectul Legii
nr. 10/2001;
-
pârâtul nu contestă calitatea reclamantului, de succesor al
proprietarului
tabular, și nici existența terenurilor solicitate în patrimoniul acestuia din
urmă;
-
raportul de expertiză și suplimentul la acest raport atestă că
parcelele
cu nr. top. 347/24/7, 347/1, 347/6, 347/10, 347/1, 347/14
și 347/24/5 sunt ocupate de construcții, astfel că
potrivit art. 10 alin. (1)
din Legea
nr. 10/2001 nu pot fi restituite în natură, ci prin echivalent;
- din aceleași probe rezultă
că parcelele nr. top. 347/24/7/2, 347/24/7/3, 347/24/7/4 și 347/24/7/5 sunt
libere și pot fi restituite în natură;
-
solicitarea privitoare la parcela nr. top. 347/24/6 este lipsită de
obiect deoarece prin dispoziția contestată acest
teren a fost restituit
reclamantului în natură;
-
parcela nr. top. 347/23 este afectată unei utilități publice, astfel
că prin actul contestat pârâtul
a dispus corect restituirea în echivalent;
-
susținerile referitoare la
dreptul de superficie nu pot fi analizate
în
cadrul procesual stabilit de reclamant.
Curtea
de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 250 din 10
noiembrie 2008, a admis apelul
declarat de reclamant și a schimbat
parțial sentința, în sensul că a dispus restituirea în
natură a parcelelor
nr. top. 347/24/7/1
(de 1.123 mp) și 347/24/7/5 (de 895 mp) și 1-a autorizat pe acest apelant să
ceară intabularea dreptului de
proprietate
privitor la cele două parcele în contradictoriu cu pârâtul
Consiliul
local Reșița.
Totodată,
curtea l-a obligat pe pârât să-1 despăgubească pe
reclamant, prin echivalent, pentru parcelele nr. top.
347/10 (de 276
mp), 347/11 (de 276 mp) și
347/14 (de 220 mp) la prețul stabilit prin
expertiza C., actualizat cu indicele de devalorizare, a menținut
celelalte dispoziții ale sentinței și a respins
apelul declarat de Primarul
Municipiului Reșița.
S-a
reținut că:
-
pe parcela nr. top. 347/24/7/1,
de 1.123 mp, este amplasată o
construcție metalică de tip baracă, în prezent abandonată;
-
drept consecință, potrivit art.
10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,
această
parcelă poate fi restituită în natură, ca și parcela nr. top. 347/24/5, de 895
mp, de asemenea liberă;
- pentru parcele nr. top.
347/10, 347/11 și 347/14 reclamantul
este
îndreptățit la despăgubiri conform valorii stabilite de expertul
C.M., respectiv 49,19 Ron/mp, care se va actualiza
în raport
de rata inflației și
devalorizarea monedei naționale;
-
pârâtul Primarul Municipiului
Reșița nu și-a dovedit susținerile referitoare la existența unor amenajări de
utilitate publică sau rețele de
utilitate publică pe terenurile a căror restituire în
natură a fost solicitată
de reclamant;
-
susținerile apelantului pârât cu privire omisiunea primei instanțe
de a stabili cine sunt proprietarii actuali ai
parcelelor revendicate nu
prezintă
relevanță deoarece aceste parcele, unele ocupate de construcții
(case)
dar aflate tot în proprietatea statului, nu au fost restituite în natură;
-
pârâtul apelant a căzut în pretenții, astfel că obligarea sa la plata
cheltuielilor de judecată este conformă
prevederilor art. 274 C. proc. civ.
Consiliul
local al Municipiului Reșița, prin Primar, a declarat
recurs, solicitând casarea ultimei hotărâri,
admiterea apelului și
desființarea
sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de
fond
:
In motivarea recursului,
întemeiat pe art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.
, recurentul a susținut că reclamantul nu și-a dovedit pretențiile și
că, în baza rolului activ, instanța trebuia să ordone administrarea de
probe pentru a stabili dacă terenurile restituite
în natură sunt sau nu
afectate unor amenajări de utilitate publică.
Totodată,
recurentul a susținut că deși pricina a fost judecată în
contradictoriu numai cu
Primarul Municipiului Reșița, instanța de sapei
a stabilit unele obligații în sarcina sa.
Reclamantul
a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului,
susținând că niciuna dintre critici nu este fondată.
Înalta Curte reține că
recursul este fondat în sensul celor ce urmează:
După cum
s-a arătat, prin decizia nr. 147/2007, Curtea de Apel
Timișoara, secția civilă, a
stabilit irevocabil că în speța dedusă judecății
calitate procesuală pasivă are doar Primarul
Municipiului Reșița, nu și
Primăria Municipiului Reșița sau Consiliul local al Municipiului
Reșița.
Drept
consecință, Tribunalul Caraș Severin a rejudecat pricina în
contradictoriu doar cu Primarul Municipiului Reșița,
emitentul dispoziției contestate de reclamant.
In schimb, Curtea de Apel
Timișoara, învestită cu apelurile
declarate
de ambele părți împotriva sentinței pronunțate în rejudecare,
1-a
autorizat pe reclamant să ceară, în contradictoriu cu pârâtul
Consiliul local Reșița, intabularea în C.F. a
dreptului de proprietate cu
privire la două parcele restituite în
natură.
Or,
consecutiv hotărârii irevocabile pronunțate în soluționarea
primelor apeluri, Consiliul
local al Municipiului Reșița nu mai avea
calitatea de pârât și, ca atare, referirea la această
entitate, cuprinsă în
dispozitivul hotărârii supuse recursului dar nemotivată în
considerente,
este vădit nejustificată.
Pe de
altă parte, omisiunea prezentării motivelor pentru care
instanța de apel s-a referit,
în dispozitivul hotărârii atacate, la o entitate
fără calitate procesuală pasivă, face imposibilă
analiza, în cadrul
recursului, a
legalității acestei măsuri.
Așa
fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ, prezentul recurs
va fi admis, în sensul casării
ultimei hotărâri și trimiterii cauzei spre
rejudecare la aceeași curte de apel.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D
E
A
dmite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al
municipiului Reșița prin primar împotriva deciziei nr. 50/A din 10 noiembrie
2008 a Curții de Apel Timișoara.
Casează
decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceiași curte de
apel.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.