ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 243/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin dispoziția nr. 419 din 20 iunie 2001

primarul municipiului Reșița în baza art. 36 pct. 2 din Legea nr. 10/2001

respinge cererea reclamantelor pentru restituirea în natură a imobilului

construcție și teren în suprafață de 621,17 mp. Cu motivarea ca la data

exproprierii proprietar asupra terenului era Statul Român în condițiile Legii

nr. 58/1974.

În contestația făcută se susține că

terenul a fost trecut abuziv în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1984,

iar prima instanță prin sentința civilă nr. 51/2003 anulează dispoziția pe

același temei.

Curtea de Apel prin decizia civilă nr. 65

din 23 aprilie 2003 a schimbat în tot sentința și a respins acțiunea cu

motivarea că reclamantele nu sunt persoane îndreptățite în sensul art. 3 lit. a)

din Legea nr. 10/2001 la măsuri reparatorii căci nu erau persoane fizice

proprietare a terenului la data exproprierii cel care era proprietar tabular al

acestui imobil a fost Statul Român.

Contra deciziei reclamantele au declarat

recurs pe temeiurile din art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. susținând în esență

că soluția instanței de apel este în contradicție cu sensul și finalitatea

Legii nr. 10/2001, întrucât trecerea în proprietatea statului s-a făcut în baza

Legii nr. 58/1974 iar cumpărătorul dobândea folosința ceea ce-i conferea

dreptul la reparațiune în condițiile Legii nr. 10/2001.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001

sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură sau la alte măsuri

reparatorii numai titularii dreptului de proprietate la data preluării abuzive

de către stat ori succesorii acestora persoane fizice.

În speță, recurenții confirmă că nu aveau

decât un drept de folosință dobândit în condițiile Legii nr. 58/1974, întrucât

terenul trecuse în proprietatea statului așa cum este menționat expres în

contractul de vânzare-cumpărare și în extrasul de carte funciară (filele 6-8

dosar fond).

Ca atare, reclamanții nu sunt persoane

îndreptățite în sensul legii, iar pe de altă parte bunul imobil nu face parte

din categoria bunurilor prevăzute în art. 2 din aceeași lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantele G.E. (fostă M.) și A.L.(fostă M.) împotriva deciziei civile nr. 65

din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2005.