ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.01.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 243/2005

HOTĂRÂRE
18.01.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 243/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin dispoziția nr. 419 din 20 iunie 2001

primarul municipiului Reșița în baza art. 36 pct. 2 din Legea nr. 10/2001

respinge cererea reclamantelor pentru restituirea în natură a imobilului

construcție și teren în suprafață de 621,17 mp. Cu motivarea ca la data

exproprierii proprietar asupra terenului era Statul Român în condițiile Legii

nr. 58/1974.

În contestația făcută se susține că

terenul a fost trecut abuziv în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1984,

iar prima instanță prin sentința civilă nr. 51/2003 anulează dispoziția pe

același temei.

Curtea de Apel prin decizia civilă nr. 65

din 23 aprilie 2003 a schimbat în tot sentința și a respins acțiunea cu

motivarea că reclamantele nu sunt persoane îndreptățite în sensul art. 3 lit. a)

din Legea nr. 10/2001 la măsuri reparatorii căci nu erau persoane fizice

proprietare a terenului la data exproprierii cel care era proprietar tabular al

acestui imobil a fost Statul Român.

Contra deciziei reclamantele au declarat

recurs pe temeiurile din art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. susținând în esență

că soluția instanței de apel este în contradicție cu sensul și finalitatea

Legii nr. 10/2001, întrucât trecerea în proprietatea statului s-a făcut în baza

Legii nr. 58/1974 iar cumpărătorul dobândea folosința ceea ce-i conferea

dreptul la reparațiune în condițiile Legii nr. 10/2001.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001

sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură sau la alte măsuri

reparatorii numai titularii dreptului de proprietate la data preluării abuzive

de către stat ori succesorii acestora persoane fizice.

În speță, recurenții confirmă că nu aveau

decât un drept de folosință dobândit în condițiile Legii nr. 58/1974, întrucât

terenul trecuse în proprietatea statului așa cum este menționat expres în

contractul de vânzare-cumpărare și în extrasul de carte funciară (filele 6-8

dosar fond).

Ca atare, reclamanții nu sunt persoane

îndreptățite în sensul legii, iar pe de altă parte bunul imobil nu face parte

din categoria bunurilor prevăzute în art. 2 din aceeași lege.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantele G.E. (fostă M.) și A.L.(fostă M.) împotriva deciziei civile nr. 65

din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-06-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5393/2005
.I. Imobilele cu nr.top.846/b/1 și 846/b/2 au fost expropriate în anul 1974, în baza decretului menționat și s-au adnotat din C.F. 787 și C.F. 822 a localității Reșița Română în C.F. 2899, unde au fost unificate într-o parcelă cu nr.top.R20
ÎCCJ 2004-06-25
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4817/2004
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3555 din 26 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții T.P.I. și
ÎCCJ 2010-06-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3778/2010
ții gospodărești înscrise în C.F. 1639 Reșița Română nr. topo 2051/a/1/II/b/2/40, iar terenul aferent a trecut în proprietatea Statului Român conform Legii nr. 58/1974 și a Deciziei nr. 493/1976 a Consiliului Popular al Municipiului Reșița,
ÎCCJ 2010-06-03
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3488/2010
uri pe considerentul că în privința a 5 dintre acestea (cele înscrise în C.F. 1259 Reșița Română, nr. top. 347/1, 347/10, 347/11, 347/14 și 347/24/5) nu s-a făcut dovada preluării abuzive, iar ultimele 3 (înscrise în C.F. 5366 Reșița Română
ÎCCJ 2006-01-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 545/2006
imobilului și nici neînscrierea dreptului de proprietate al unității administrativ-teritoriale în cartea funciară, nu poate fi opus acestora. A apreciat ca întemeiată, critica vizând măsurile reparatorii cuvenite reclamanților, fiind aplica
Sursă