ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5462/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25

noiembrie 2011, precizată la data de 9 octombrie 2012, revizuenta R.G.C. a

solicitat în contradictoriu cu intimatele H.F.C., I.F. și P.E.M., revizuirea

Încheierii din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr.

1608/109/2011 și anularea acestei încheieri.

În motivarea cererii

de revizuire, întemeiată în drept pe disp. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a

arătat că Încheierea din 9 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr.

1608/109/2011 este contrară Deciziei civile nr. 2032/R din 10 octombrie 2010

pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 44/109/2009.

Prin cererea

formulată în notele scrise depuse la termenul de judecată din 6 martie 2013 și

motivată prin cererea depusă la data de 20 martie 2013, revizuenta a ridicat

excepția de neconstituționalitate a conflictului juridic de natură

constituțională dintre instanțele din județul Argeș și puterea legislativă,

conflict a cărei victimă este revizuenta, căreia i-a fost restrâns, prin

hotărârile judecătorești pronunțate, exercițiul drepturilor civile, solicitând

înaintarea excepției spre soluționare la Curtea Constituțională.

Recurenta-revizuentă

R.G.C. invocă aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea

nr. 47/1992.

Însă, din lecturarea și

interpretarea acestui text legal rezultă fără echivoc că nu este incident în

speță, întrucât se referă la competența Curții Constituționale de a soluționa

conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice,

ceea ce nu este cazul în pricina de față.

Astfel, Curtea de

Apel Pitești în mod corect a reținut incidența dispozițiilor art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 47/1992 care se referă la procedura jurisdicțională prin care

„Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în

vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și

oricare ar fi obiectul acestuia."

Drept urmare, asupra

inadmisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale, formulată de

revizuenta R.G.C., instanța de revizuire s-a pronunțat cu interpretarea și

aplicarea corectă a legii.

În ceea ce privește

cererea de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., text legal invocat de revizuenta în susținerea cererii formulate,

revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date

de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Dispozițiile citate

au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii în una și

aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat.

Rațiunea

reglementării acestuia motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării

încălcării acestui principiu și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri

pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

În speță, se constată

că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea

cererii de revizuire. Prin cele două hotărâri pretins potrivnice (Decizia nr.

2032/R din 10 decembrie 2010 și Încheierea din 9 noiembrie 2011 pronunțate de

Tribunalul Argeș, secția civilă) nu s-au pronunțat soluții contradictorii în

una și aceeași pricină.

Astfel, prin Decizia

nr. 2032/R/2010 a Tribunalului Argeș, secția civilă s-a dispus admiterea

cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în Decizia civilă nr.

1429/2010 pronunțată de Tribunalul Argeș și de completare și lămurire a

Deciziei civile nr. 1429/2010 a Tribunalului Argeș, formulată de petenta

R.G.C.; s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în Decizia civilă

nr. 1429/2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul că prenumele recurentei

R. este „G.C." și nu „G.C.", cum în mod greșit a fost trecut în

cuprinsul deciziei, respingându-se cererea de completare și lămurire a Deciziei

nr. 1429/2010.

Prin Încheierea din 9

noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă a fost soluționată

cererea de lămurire a Deciziei nr. 2032/R/2010 pronunțată de Tribunalul Argeș,

în sensul admiterii în parte a cererii formulată de petenta R.G.C.; s-a dispus

îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr.

2032/R/2010 a Tribunalului Argeș, secția civilă, în sensul înlăturării din

alineatul I al dispozitivului a mențiunii „și de completare și lămurire a

Deciziei civile nr. 1429 din 17 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș în

Dosarul nr. 44/109/2009."

Drept urmare, în mod

corect Curtea de Apel Pitești a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă,

motivat de faptul că Încheierea din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Argeș nu evocă fondul, fiind o încheiere de îndreptare a erorii materiale

strecurată tocmai în dispozitivul Deciziei civile nr. 2032/R/2010 a

Tribunalului Argeș, pronunțată în baza art. 281 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere toate

considerentele reținute, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată

cu aplicarea corectă a legii pe aspectele contestate și că, astfel, nu sunt

îndeplinite cerințele prevăzute de disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recursul urmând a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuenta R.G.C. împotriva Deciziei nr. 16 din

data de 27 martie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM