ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5462/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2011, precizată la data de 9 octombrie 2012, revizuenta R.G.C. a solicitat în contradictoriu cu intimatele H.F.C., I.F. și P.E.M., revizuirea Încheierii din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 1608/109/2011 și anularea acestei încheieri. În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe disp. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a arătat că Încheierea din 9 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 1608/109/2011 este contrară Deciziei civile nr. 2032/R din 10 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 44/109/2009.

Prin cererea formulată în notele scrise depuse la termenul de judecată din 6 martie 2013 și motivată prin cererea depusă la data de 20 martie 2013, revizuenta a ridicat excepția de neconstituționalitate a conflictului juridic de natură constituțională dintre instanțele din județul Argeș și puterea legislativă, conflict a cărei victimă este revizuenta, căreia i-a fost restrâns, prin hotărârile judecătorești pronunțate, exercițiul drepturilor civile, solicitând înaintarea excepției spre soluționare la Curtea Constituțională. Recurenta-revizuentă R.G.C. invocă aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 47/1992. Însă, din lecturarea și interpretarea acestui text legal rezultă fără echivoc că nu este incident în speță, întrucât se referă la competența Curții Constituționale de a soluționa conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, ceea ce nu este cazul în pricina de față.

Astfel, Curtea de Apel Pitești în mod corect a reținut incidența dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 care se referă la procedura jurisdicțională prin care „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia." Drept urmare, asupra inadmisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale, formulată de revizuenta R.G.C., instanța de revizuire s-a pronunțat cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.

În ceea ce privește cererea de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., text legal invocat de revizuenta în susținerea cererii formulate, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Dispozițiile citate au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestuia motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

În speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire. Prin cele două hotărâri pretins potrivnice (Decizia nr. 2032/R din 10 decembrie 2010 și Încheierea din 9 noiembrie 2011 pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă) nu s-au pronunțat soluții contradictorii în una și aceeași pricină. Astfel, prin Decizia nr. 2032/R/2010 a Tribunalului Argeș, secția civilă s-a dispus admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în Decizia civilă nr. 1429/2010 pronunțată de Tribunalul Argeș și de completare și lămurire a Deciziei civile nr. 1429/2010 a Tribunalului Argeș, formulată de petenta R.G.C.; s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în Decizia civilă nr. 1429/2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul că prenumele recurentei R. este „G.C." și nu „G.C.", cum în mod greșit a fost trecut în cuprinsul deciziei, respingându-se cererea de completare și lămurire a Deciziei nr. 1429/2010.

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă a fost soluționată cererea de lămurire a Deciziei nr. 2032/R/2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul admiterii în parte a cererii formulată de petenta R.G.C.; s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 2032/R/2010 a Tribunalului Argeș, secția civilă, în sensul înlăturării din alineatul I al dispozitivului a mențiunii „și de completare și lămurire a Deciziei civile nr. 1429 din 17 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 44/109/2009." Drept urmare, în mod corect Curtea de Apel Pitești a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, motivat de faptul că Încheierea din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș nu evocă fondul, fiind o încheiere de îndreptare a erorii materiale strecurată tocmai în dispozitivul Deciziei civile nr. 2032/R/2010 a Tribunalului Argeș, pronunțată în baza art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. Având în vedere toate considerentele reținute, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele contestate și că, astfel, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmând a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta R.G.C. împotriva Deciziei nr. 16 din data de 27 martie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM