ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4137/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 6068 din 28 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de reclamanții S.N. și S.E. împotriva Deciziei civile nr. 170 din 10 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță. Pentru a pronunța această decizie, înalta Curte a reținut, în esență, următoarele: Terenul în litigiu, ce a făcut obiectul notificării formulate de recurenții - contestatori în suprafață de 3.858 mp, situat în punctul „La câmp M.R." a avut destinația de teren arabil situat în extravilanul localității Ploiești, așa cum rezultă din actele de proprietate aflate la dosar și din raportul de expertiză (fila 95 dosar fond).

În raport cu situația juridică stabilită, în speță sunt incidente dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată cum au stabilit cele două instanțe. Potrivit art. 292 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel nu se poate pronunța asupra altor motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele indicate de prima instanță, astfel că în mod corect a fost respinsă cererea recurenților de a identifica unitățile deținătoare a terenurilor și trimiterea notificărilor comisiei comunale orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991. A mai susținut că este nefondată critica referitoare la respingerea probei cu o nouă expertiză tehnică pentru identificarea terenului în litigiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești având prim termen de judecată la data de 22 septembrie 2009. La termenul de judecată din data de 8 decembrie 2009 contestatorii S.N. și S.E. au învederat instanței că au formulat o contestație la titlu împotriva Deciziei nr. 6068 din 18 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civila și de proprietate intelectuală, pe motiv că între considerentele deciziei și dispozitiv există contradicție solicitând lămurirea dispozitivului. În temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel Ploiești a dispus suspendarea judecății până la soluționarea contestației. La termenul de judecată din data de 1 iulie 2010 contestatorul S.N.

prin apărător a precizat că obiectul acțiunii îl reprezintă lămurirea dispozitivului Deciziei civile nr. 6068 din 28 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Dintr-o regretabilă eroare din considerentele deciziei civile mai sus menționate lipsesc câteva argumente care au fundamentat soluția de admitere a recursului contestatorilor, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță și anume: Așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 1093 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Prahova, terenurile solicitate de către contestatori intra sub incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001, fiind situate la data preluării în extravilanul municipiului Ploiești.

La fila 112 dosar fond, există adresa din 28 februarie 2008 emisă de Primăria Municipiului Ploiești, D.G.D.U., din care rezultă că „potrivit planului cadastral din anul 1973, întocmit pentru lucrarea de „Introducere cadastru funciar" în municipiul Ploiești, terenul ce-l revendicați conform planului de situație întocmit de expertul topo P.D., se află situat pe teritoriul administrativ al municipiului Ploiești". Or, din considerentele deciziei civile recurate rezultă că terenurile în litigiu la data notificării erau situate în extravilanul localității Ploiești iar în prezent sunt evidențiate în intravilan și ocupate de construcții și spațiile necesare funcționării acestora.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi, terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere. În cauza dedusă judecății, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite. Astfel se constată ca instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, argumentat de faptul ca terenurile în litigiu la data notificării erau situate în extravilanul localității Ploiești.

O asemenea concluzie nu este fundamentată prin probatoriul administrat. În aceste condiții instanța de apel cu ocazia rejudecării va dispune completarea probatoriilor în vederea stabilirii cu exactitate dacă terenul în litigiu la data notificării reclamanților, era sau nu în intravilanul localității Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea, înlocuiește considerentele Deciziei civile nr. 6068 din 28 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 2075/105/2007 cu considerentele reținute prin prezenta încheiere. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2010.