ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 87/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub numărul 10791/105/2011/a1, lichidatorul judiciar R.I. SPRL a solicitat instituirea răspunderii patrimoniale a pârâtei B.C., în calitate de fost administrator al societății debitoare SC A.C. SRL pentru prejudiciul creat creditorilor, înscriși în tabelul definitiv al creanțelor, în cuantum de 295.640 RON. Prin Sentința nr. 1548 din data de 1 octombrie 2012, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - Birou Faliment a admis acțiunea și a dispus instituirea răspunderii pârâtei, B.C., pentru pasivul neacoperit al debitoarei constând în suma de 295.690 RON.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, urmare deschiderii procedurii generale a falimentului față de debitoare, în exercitarea atribuțiilor sale lichidatorul a analizat cauzele și împrejurările care au dus debitoarea în stare de insolvență, întocmind tabelele creanțelor împotriva averii debitoarei prevăzute de lege și a efectuat demersuri pentru identificarea și valorificarea bunurilor din patrimoniul societății. A mai reținut tribunalul că pârâta are calitatea de asociat și unic administrator al societății debitoare, iar în urma controlului efectuat de către Inspecția Fiscală din cadrul ANAF - DGFP Prahova, conform procesului-verbal întocmit, s-au constatat diferențe suplimentare neînregistrate în contabilitatea debitoarei în valoare totală de 108.725 RON reprezentând impozit pe profit, majorări de întârziere aferente, taxa pe valoare adăugată și majorări de întârziere aferente acesteia.

Astfel, s-a constatat de tribunal că, debitoarea a înregistrat în contabilitate operațiuni care nu au avut la bază documente justificative, conforme cu prevederile legale iar potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991 documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, în speță, administratorul societății, respectiv pârâta. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B.C., solicitând admiterea căii de atac, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii privind instituirea răspunderii sale patrimoniale pentru pasivul neacoperit al debitoarei.

Prin Decizia irevocabilă nr. 2196 din 4 martie 2013 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că hotărârea atacată este temeinică și legală, pentru toate argumentele prezentate pe larg mai sus iar motivele de recurs invocate, respectiv că debitoarea nu a primit la timp banii pentru lucrările executate sau că i s-a făcut plăți și nu a înregistrat în totalitate facturile, nu sunt de natură să o exonereze pe pârâtă de răspundere. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B.C., învederând în susținerea acestuia că procedura de comunicare a hotărârii atacate a fost nelegală, aceasta fiind lăsată în cutia poștală a unei vecine care lipsea de acasă.

Totodată învederează că înregistrarea documentelor fiscale în contabilitate era în sarcina contabilei și că în mod nejustificat inspectorii fiscali au calculat niște sume imense ce trebuie achitate de debitoare și care îi sunt imputate. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, în considerarea următoarelor argumente: Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., "sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum și cele date în apel". Prin urmare, potrivit legii, nu există posibilitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs deoarece, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs. Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Astfel, în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele produse sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. În speța dedusă judecății, recurenta a solicitat cenzurarea unei decizii irevocabile pronunțate de o instanță de recurs, nesusceptibilă deci de a fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare, împotriva sa putând fi exercitate, în condițiile legii, doar căile extraordinare de atac.

Această concluzie decurge și din observarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile date în recurs, precum și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac. În consecință, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) și art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta B.C. împotriva Deciziei nr. 2196 din 4 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2014. Procesat de GGC - NN