ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 87/2014

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Prahova, sub numărul 10791/105/2011/a1, lichidatorul judiciar R.I. SPRL a

solicitat instituirea răspunderii patrimoniale a pârâtei B.C., în calitate de

fost administrator al societății debitoare SC A.C. SRL pentru prejudiciul creat

creditorilor, înscriși în tabelul definitiv al creanțelor, în cuantum de

295.640 RON.

Prin Sentința nr.

1548 din data de 1 octombrie 2012, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal - Birou Faliment a admis acțiunea și a

dispus instituirea răspunderii pârâtei, B.C., pentru pasivul neacoperit al

debitoarei constând în suma de 295.690 RON.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, urmare deschiderii procedurii generale a

falimentului față de debitoare, în exercitarea atribuțiilor sale lichidatorul a

analizat cauzele și împrejurările care au dus debitoarea în stare de

insolvență, întocmind tabelele creanțelor împotriva averii debitoarei prevăzute

de lege și a efectuat demersuri pentru identificarea și valorificarea bunurilor

din patrimoniul societății.

A mai reținut

tribunalul că pârâta are calitatea de asociat și unic administrator al

societății debitoare, iar în urma controlului efectuat de către Inspecția

Fiscală din cadrul ANAF - DGFP Prahova, conform procesului-verbal întocmit, s-au

constatat diferențe suplimentare neînregistrate în contabilitatea debitoarei în

valoare totală de 108.725 RON reprezentând impozit pe profit, majorări de

întârziere aferente, taxa pe valoare adăugată și majorări de întârziere

aferente acesteia.

Astfel, s-a constatat

de tribunal că, debitoarea a înregistrat în contabilitate operațiuni care nu au

avut la bază documente justificative, conforme cu prevederile legale iar

potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991 documentele justificative care

stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor

care le-au întocmit, vizat și aprobat și a celor care le-au înregistrat în

contabilitate, în speță, administratorul societății, respectiv pârâta.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta B.C., solicitând admiterea căii de atac,

modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii privind instituirea

răspunderii sale patrimoniale pentru pasivul neacoperit al debitoarei.

Prin Decizia

irevocabilă nr. 2196 din 4 martie 2013 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de recurs a reținut că hotărârea atacată este temeinică și

legală, pentru toate argumentele prezentate pe larg mai sus iar motivele de

recurs invocate, respectiv că debitoarea nu a primit la timp banii pentru

lucrările executate sau că i s-a făcut plăți și nu a înregistrat în totalitate

facturile, nu sunt de natură să o exonereze pe pârâtă de răspundere.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs pârâta B.C., învederând în susținerea acestuia că

procedura de comunicare a hotărârii atacate a fost nelegală, aceasta fiind

lăsată în cutia poștală a unei vecine care lipsea de acasă.

Totodată învederează

că înregistrarea documentelor fiscale în contabilitate era în sarcina

contabilei și că în mod nejustificat inspectorii fiscali au calculat niște sume

imense ce trebuie achitate de debitoare și care îi sunt imputate.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar

asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în

parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția inadmisibilității

recursului, invocată din oficiu, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit

dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., "sunt supuse recursului hotărârile

date fără drept de apel, precum și cele date în apel".

Prin urmare, potrivit

legii, nu există posibilitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri

pronunțate în recurs deoarece, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4

C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci

nesusceptibile de recurs.

Unul dintre principiile

fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de

atac, și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și

intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și

astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat

este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din

Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile

de atac, însă numai în condițiile legii.

Astfel, în sistemul

nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești,

exercitarea acestora și efectele produse sunt guvernate de principiul

legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care

semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în

condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

În speța dedusă

judecății, recurenta a solicitat cenzurarea unei decizii irevocabile pronunțate

de o instanță de recurs, nesusceptibilă deci de a fi atacată, la rândul său, cu

recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de

reformare, împotriva sa putând fi exercitate, în condițiile legii, doar căile

extraordinare de atac.

Această concluzie

decurge și din observarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care

enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în cuprinsul

cărora nu sunt incluse și deciziile date în recurs, precum și din principiul

unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

În consecință, față

de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. raportat la art. 137 alin. (1) și art. 377 alin. (2) pct. 4 din același

cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de pârâta B.C. împotriva Deciziei nr. 2196 din 4

martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - NN