ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2196/2013

ÎNALTA CURTE DE CASATE

ȘI JUSTIȚIE

Asupra

contestației în anulare de față,

Din

examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Pnn decizia nr. 708 din 15

februarie 2012 Înalta Cutte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a

respins recursurile declarate de pârâtele A.V.A.S. București și S.I.F.T. SA

Brașov.

Cu privire Ia

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București Înalta Curte a reținut, în

esență, că excepția prescripției dreptului material la acțiune a primit o

corectă dezlegare și că instanța de prim control judiciar a făcut o corectă

interpretare și aplicare a clauzelor contractului de cesiune ce a constituit

temeiul juridic al cererii de chemare în judecată și a respectat întocmai

îndrumările cuprinse în decizia de casare.

În ceea ce

privește recursul pârâtei S.I.F.T. SA Înalta Curte a apreciat că instanța de

apel, față de situația de fapt reținută, a stabilit că, în condițiile în care

nu a existat o cerere care să depășească procentul de 30% nu erau îndeplinite

condițiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 56/1991 care să justifice încheierea

unei cesiuni pentru încă o cotă de 30% din acțiunile comerciale, că regularizarea

și cesiunea nu au fost realizate cu respectarea anexei nr. 4 și art. 8 lit. b)

din H.G. nr. 12/1997 raportat Ia art. 3 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr.

55/1995, că în speța nu își găsește aplicarea principiului ocrotirii bunei

credințe a subdobânditorilor, acesta fiind invocat de terții cumpărători,

singurii care aveau interes să-l invoce.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare S.I.F.T. SA solicitând

admiterea cererii, anularea în tot sau în parte a deciziei atacate și fixarea

unui termen pentru rejudecarea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Contestatoarea

își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.,

argumentele aduse în susținere fiind grupate în trei categorii fiecare

categorie vizând o pretinsă eroare materială făcută de instanța de recurs,

astfel:

I. Dezlegarea

dată de instanța supremă referitoare la anularea în întregime a actelor

subsecvente este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece:

1, Instanța

de recurs reține în considerente că instanțele de judecată nu au fost sesizate

cu o cerere referitoare Ia identificarea celor 907 acțiuni care au făcut

obiectul cesiunii și că principiul aplicării bunei credințe nu își găsește

aplicare în cauză, fără a observa cel mai important element care a stat Ia baza

motivării recursului pe care pârâta S.I.F.T. SA I-a promovat.

Sub acest

aspect contestatoarea solicită să se constate că:

a) Instanța

de recurs nu a observat că deși actul de cesiune inițial are ca obiect 905

acțiuni, actele subsecvente au ca obiect un număr total de 1573 de acțiuni,

b

)

Din cauza omisiunii sau confundării

acestor date esențiale ale dosarului cauzei, dezlegarea dată a dus la anularea

actelor succesive în intregime și nu numai în parte, respectiv în limita

numărului de 905 acțiuni, împrejurare față de care se solicită admiterea

contestației pe acest temei și anularea în parte a deciziei recurate iar, în

rejudecarea recursului, admiterea în parte a acestuia cu consecința modificării

deciziei recurate în sensul respingerii în parte a apelului și anularea actelor

subsecvente numai în limita numărului de 905 acțiuni, care au făcut obiectul

cesiunii inițiale.

II.

Dezlegarea dată de instanța supremă, referitoare la excepția lipsei interesului

și a lipsei calității procesual active a reclamantei, determinată tot de lipsa

interesului, este rezultatul unei greșeli materiale, argumentația adusă în

susținere vizând următoarele aspecte:

de recurs arată în considerente că, privitor la susținerile referitoare la deschiderea

procedurii insolvenței, se constată că aceasta operează nu față de societatea

reclamantă, ci față de SC I.C. SA, iar în prezent procedura nu este finalizată,

concluzia fiind rezultatul unei greșeli materiale, deoarece:

a) Instanța

supremă nu a observat că lipsa interesului reclamantei (SC I. SRL) este datorat

faptului că emitenta acțiunilor (SC I.C. SA), care fac obiectul actelor a căror

anulare se solicită este dizolvată prin hotărâre irevocabilă și este în

procedura simplificată a falimentului, procedură care nu mai dă posibilitate de

întoarcere Ia activitatea normală a unei societății ci, duce inevitabil Ia

radierea acesteia.

b) Instanța

supremă nu a observat acest aspect deși era esențial dezlegării acestei

probleme, mai mult chiar a confundat aceste date esențiale, iar această

greșeală materială a avut drept rezultat concluzia instanței că recurenta S.l.F.T.

SA ar fi susținut că procedura insolvenței privește reclamanta și nu pe

emitenta acțiunilor.

Se arată

astfel că în urma acestei greșeli materiale, instanța a dat o greșită dezlegare

pricinii, deoarece este evident că nimeni nu are interes și nu dorește să

achiziționeze cu titlu oneros acțiuni la o societate dizolvată, iar lipsa

interesului în speță este datorat falimentului emitentului și nu a

reclamantului.

de interes, instanța de recurs arată în considerentele deciziei criticate că,

Înalta Curte reține și că, pe de-o parte, recurenta S.I.F.T. SA nu a contestat

existența interesului și, respectiv a calității procesuale active a reclamantei

la promovarea acțiunii și în momentul promovării căii de atac a apelului

împotriva hotărârii prin care s-a soluționat fondul cauzei în primă instanță,

iar pe de altă parte, că rejudecarea apelului s-a realizat în limitele deciziei

de casare nr. 960 din 9 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sub acest

aspect contestatoarea solicită instanței să constate că această dezlegare este

dată tot de rezultatul unei greșeli materialepentru următoarele motive:

a) Instanța

de recurs, nu a observat că hotărârea de dizolvare a SC I.C. SA Sibiu a devenit

irevocabilă prin decizia nr. 35 din 9 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Alba-lulia în Dosarul nr. 493/85/2010, or, Ia termenul din 6 aprilie 2011

contestatoarea a invocat excepția lipsei calității procesual active a

reclamantei, determinată de lipsa interesului acesteia.

b

)

Această excepție nu putea fi invocată înainte

de se naște motivul pe care se întemeiază, lipsa interesului fiind determinată de

faptul că nu numai reclamanta, ci nici o altă persoană, nu mai are interes să achiziționeze

cu titlu oneros acțiuni, la o societate care este dizolvată prin hotărâre irevocabilă.

c) O altă greșeală

materială cu caracter procedural care a dus la greșita dezlegare este faptul că

instanța de recurs nu a observat că această excepție este o excepție absolută, peremptorie,

care poate fi invocată oricând și chiar de instanță din oficiu.

Din acest punct

de vedere contestatoarea solicită admiterea contestației pe acest temei și anularea

deciziei recurate iar, în rejudecarea recursului, admiterea acestuia cu consecința

modificării deciziei recurate în sensul respingerii apelului și a acțiunii formulate

ca fiind lipsite de interes.

III. Dezlegarea

dată de instanța supremă, referitoare la legalitatea soluției pronunțată de instanța

de apel pe fondul cauzei, este rezultatul unei greșeli materiale întrucât instanța

de recurs reține că, din considerentele hotărârii apelate, rezultă că au fost avute

în vedere de instanță listele întocmite conform anexei nr. 3 la Normele metodologice,

precum și cea finală a portofoliului dintre F.P.S. și S.I.F.T. SA, acestea constituind,

de altfel, și obiect al verificărilor efectuate de către expertul B.I., dezlegarea

dată fiind tot rezultatul unei greșeli materiale pentru următoarele motive:

a) Instanța de

recurs nu a observat că ea însăși, prin decizia de casare, a impus ca instanța de

apel să verifice conținutul listelor care au fundamentat și validat emiterea actului

de cesiune, instanța de apel având în vedere doar listele întocmite conform anexei

nr. 3 și cea finală, deci numai două liste.

b) Această dezlegare

este dată de omisiunea materială a instanței de recurs de a observa că listele care

au fundamentat și validat actul de cesiune nu se rezumă doar Ia cele două liste,

ci la toate listele care se află la dosarul cauzei și în care figurează SC I.C.

SA în cadrul procesului de regularizare.

c) Toate aceste

liste conțin date esențiale ale dosarului cauzei, respectiv ale procesului de regularizare,

date determinante în soluționarea speței, reieșind fără echivoc că și în acest caz

dezlegarea dată este rezultatul erorii materiale a instanței de recurs care nu a

observat că practic nu a ținut cont de date esențiale din propria decizie de casare,

Intimatele SC

I.C. SA Sibiu și SC B. SA Sibiu au formulat întâmpinare, în mod distinct, prin care

au solicitat respingerea contestației în anulare.

Contestația în

anulare va fi respinsă pentru următoarele considetente:

Temeiul contestației

este art. 318 C. proc. civ. potrivit căruia: hotărârile instanțelor de recurs mai

pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte

a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificarea sau de casare.

Textul legal are

în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de

casare invocate de recurent (motive arătate în mod expres și limitativ de art. 304

C. proc. civ.), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, cum este

cazul și în speță, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna

motivului de modificare sau de casare pe care îl sprijină.

În speță, instanța

de recurs a arătat foarte clar care sunt considerentele pentru care a găsit că motivele

de recurs invocate de pârâta S.l.F.T. SA, sunt neîntemeiate.

Nemulțumirea contestatoarei

privind modul în care a fost motivată decizia contestată, nu poate duce la deschiderea

contestației în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, într-un alt

caz decât cele limitativ arătate de art. 317 C. proc. civ. (lipsă de procedură și

necompetența instanței) și art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială și omisiunea

de a cerceta vreun motiv de modificare sau

de casare).

Având în vedere

caracterul de excepție al textului mai sus enunțat care rezultă din formularea „hotărârile

instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare (...)” analiza

susținerilor privind existența unei „greșeli materiale” presupune o interpretare

restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greșeli materiale care

au caracter procedural și care au dus în mod necesar la pronunțarea unei soluții

eronate. În alte cuvinte, pentru a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată

împotriva deciziei pronunțată de o instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială

gravă, invocată de parte, să privească problemă de procedură. O atare eroare trebuie

să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea

căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

În contextul precizat se constată că prin motivele evocate care vizează aprecierea

și interpretarea înscrisurilor care au stat la baza determinării situației de fapt

și a aplicării legii, contestatoarea a criticat decizia instanței de recurs pe alte

chestiuni decât cele procedurale. Întreaga argumentare duce cu evidență Ia concluzia

că se tinde Ia reformarea soluției printr-o rediscutare a situației de fapt și a

probelor despre care se afirmă că au fost înterpretatate greșit. Or, această cale

de atac, contestația în anulare, tinde la anularea unei hotărâri pronunțată în recurs

nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute

de lege.

Revenind la motivele

contestației în anulare se mai poate observa că în toate punctele dezvoltate de

contestatoare s-au pus în discuție înscrisurile, conținutul acestora, asupra cărora

instanța de recurs a făcut o apreciere iar faptul că aceasta nu este însușită de

parte nu o îndreptățește la o nouă judecată, nefiind vorba de o greșeală materială.

În consecință,

având în vedere că nu au fost săvârșite greșeli materiale cu caracter procedural,

privind aspecte formale ale judecății, contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare declarată de contestatoarea S.I.F.T. SA Brașov împotriva deciziei

nr. 708 din 15 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte Casație și Justiție, secția

a ll-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 iunie 2013.