ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3924/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3924/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 41

din 30 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.

1078/101/2010,

s-a admis apelul

formulat de pârâta SC L.I. SRL DROBETA-TURNU SEVERIN, s-a anulat sentința nr. 451

din 4 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți și s-a reținut cauza

spre rejudecare.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Craiova, a reținut că:

Cauza pedinte a mai

parcurs un ciclu procesual și prin sentința nr. 288 din 12 iunie 2008 a

Tribunalului Mehedinți s-a admis acțiunea reclamantei SC G.E. SRL, prin

lichidator C.A.P.I.V. IPURL, în contradictoriu cu SC L.I. SRL DROBETA TURNU

SEVERIN, SC A.C. SRL VÎNJU MARE și BEJ R.I., s-a constatat nulitatea absolută a

actului de adjudecare 10/E/2006 și a procesului verbal de licitație din 22

noiembrie 2007, s-a dispus repunerea părțile în situația anterioară și radierea

din cartea funciară a dreptului de proprietate privind popasul turistic

Mărgăritarul situat în Vânju Mare, DN 56. Prin decizia nr. 334 din 9 decembrie 2008

a Curții de Apel Craiova au fost admise apelurile declarate de L.I. SRL DROBETA

TURNU SEVERIN și BEJ R.I., desființată sentința și cauza trimisă spre

rejudecare aceleiași instanțe, pricina fiind soluționată cu încălcarea normelor

prevăzute de art. 105 C. proc. civ., referitoare la citare părților. Această

decizia a fost menținută prin decizia nr. 3105 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Sentința nr. 451 din

4 noiembrie 2010 s-a constatat ca fiind nelegală și netemeinică întrucât după

rejudecare, cauza a fost soluționată de același judecător, deși era

incompatibil, căci se pronunțase pe fondul pricinii anterior; instanța nu s-a

pronunțat asupra cererii de chemare în garanție formulată de pârâta L.I. SRL

DROBETA TURNU SEVERIN împotriva SC A.G.R.I.M. SRL Topolovățul Mare; instanța a

schimbat temeiul de drept al acțiunii introductive, obiectul cererii de chemare

în judecată fiind constatarea nulității absolute a actului de adjudecare nr. 10

E/2006 și a procesului verbal de licitație din data de 22 noiembrie 2007 cu

repunerea părților în situația anterioară și radierea din cartea funciară a

dreptului de proprietate, invocând ca temei vânzarea bunurilor proprietatea

reclamantei, ori judecătorul fondului a analizat acțiunea în temeiul

dispozițiilor art. 975 C. civ.; în cauză a fost introdusă din oficiu, prin

încheierea de ședință din 27 mai 2010, SC S.D. SRL CRAIOVA, întrucât în cursul

derulării procesului a cumpărat bunul din litigiu de la SC G.E. SRL și deși,

introducerea în cauză s-a făcut pentru opozabilitatea hotărârii ce se va

pronunța, instanța de fond a analizat raporturile dintre cele două societăți

menționate, deși nu a fost investită în acest sens.

În rejudecare, Curtea

a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție pentru următoarele

considerente:

Prin contractul de

vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2062 din 21 noiembrie 2000 SC G.E. SRL a

vândut numitei S.J. Popasul turistic Mărgăritaru situat în Vânju Mare ce apare

în extrasul de carte funciară din cadastrul OCPI Vânju Mare, partea a doua, în

proprietatea persoanei fizice S.J.

La data de 3

februarie 2003 S.J. a achiziționat pentru SC A.C. SRL Vânju Mare, al cărei

administrator era, două tractoare de la SC A. M.A.N.U Topolovățul Mare pentru

plata cărora a garantat cu Popasul turistic Mărgăritaru, încheind contractul de

vânzare cumpărare cu plata în rate nr. 9 din 3 septembrie 2003 și contractul de

ipotecă autentificat sub nr. 4522 din 3 septembrie 2003 și înscris în cartea

funciară menționată la capitolul sarcini. Cum A.C. SRL nu și-a onorat obligația

de plată, în baza sentinței nr. 633/PI din 10 iunie 2005 a Tribunalului Timiș a

fost obligată la plata sumei de 29.340 lei către SC A. M.A.N.U. Topolovățul

Mare, sentință pusă în executare în dosarul nr. 10E/2006 în care s-a emis actul

de adjudecare în baza procesului verbal de licitație din data de 22 noiembrie 2007,

imobilul menționat fiind vândut către SC L.I. SRL DROBETA TURNU SEVERIN.

S-a mai avut în

vedere că, prin sentința nr. 195/F din 21 septembrie 2005 a Tribunalului

Mehedinți s-a admis acțiunea intentată de SC C.A.P.I.V. I.P.U.R.L pentru G.E. SRL

s-a anulat tranzacția încheiată conform facturii 1759286 din 15 martie 2000

privind popasul Mărgăritar și obligată pârâta la plata sumei de 297.559.500

lei, în temeiul dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 64/1995 reținându-se

transferul fraudulos al bunului din patrimoniu debitoarei în patrimoniu

persoanei fizice S.J., vânzarea având loc între soți și o valoare mult mai

mare, și la plata sumei de 526.421.421 lei reprezentând avansuri însușite și

nedecontate.

Sentința a fost

menținută prin decizia nr. 123 din 8 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova

prin respingerea recursului formulat de S.J. întrucât în propria-i cale de atac

nu i se putea crea o situație mai grea întrucât judecătorul sindic ar fi

trebuit să o oblige să restituie bunul iar în cazul inexistenței acestuia

valoarea de la data transferului efectuat de debitor.

Instanța a considerat

că, deși sentința face referire la anularea unei tranzacții încheiată conform

facturii 1759286 din 15 martie 2000 privind popasul Mărgăritar, a dispus

readucerea în patrimoniul debitoarei nu a bunului ci a unei sume de bani.

Susținerea

lichidatorului că au fost vândute bunurile debitoarei și vânzarea s-ar întemeia

pe o cauză ilicită a fost apreciată ca nefondată pentru că deși manoperele

persoanei fizice S.J. au fost frauduloase în obținerea bunului, așa cum rezultă

din sentința menționată, ea nu a fost obligată să readucă bunul în patrimoniu

debitoarei, ci numai contravaloarea acestuia ca preț al tranzacției, deci

imobilul a rămas în patrimoniu respectivei și toate actele încheiate privesc un

bun proprietatea sa și nu a debitoarei.

Susținerea

lichidatorului în sensul căreia prin anularea facturii cu care s-a vândut

imobilul s-au anulat și actele subsecvente, respectiv contractul de vânzare

cumpărare și contractul de ipotecă a fost înlăturată pentru că nulitatea

desființează un act juridic numai ope judicis (nu există nulitate fără o

hotărâre judecătorească) și chiar dacă bunul a intrat în mod fraudulos în

patrimoniul persoanei fizice menționate nu înseamnă că actele ulterior

încheiate cu terțe persoane juridice sunt lovite de nulitate absolută ci

trebuie să se dovedească că și părțile implicate în actele ulterioare au

cunoscut deposedarea frauduloasă a reclamantei de bunul său și scopul imediat

și mediat urmărit de toate părțile implicate era fraudarea intereselor

reclamantei.

Instanța a mai reținut

că nu s-a dovedit că SC A. M.A.N.U Topolovățul Mare a avut cunoștință asupra

modului în care a intrat bunul în patrimoniu numitei S.J. (stabilit mai târziu

prin sentința nr. 195/F din 21 septembrie 2005 a Tribunalului Mehedinți), iar pe

de altă parte bunul a fost înscris în Cartea funciară din cadastrul OCPI Vânju

Mare, partea a doua, în proprietatea persoanei fizice S.J. , ceea ce dovedește

buna credință a SC A. M.A.N.U Topolovățul Mare, în încheierea actelor a căror

nulitate s-a solicitat și că faptul că imobilul este situat pe un teren

concesionat de la stat de către reclamantă, nu dovedește reaua credință a

părților implicate în încheierea actelor a căror nulitate s-a solicitat.

În ce privește

scoaterea la licitația a bunului s-a constatat că s-a făcut în baza unui

sentințe judecătorești și s-a răsfrânt asupra bunului cu care persoana fizică a

garantat, în baza contractului de ipotecă menționat, act valabil încheiat,

astfel că reaua credință invocată de lichidatorul reclamantei în executarea

silită este nefondată.

În afara faptului că

s-ar fi vândut la licitație bunul debitoarei G.E. SRL (care de fapt nu i-a mai

revenit în patrimoniu deși s-a analizat raporturile dintre debitoare și S.J. prin

sentința enunțată) lichidatorul nu a arătat care este motivul de nulitate a

actului de adjudecare și ce dispoziții imperative s-ar fi încălcat.

În ce privește

susținerea că aceste acte sunt întemeiate pe o cauză falsă, deși nu o explică,

s-a apreciat, ca fiind nefondată pentru că potrivit dispozițiilor art. 966 C.

civ. „obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate

avea nici un efect” ,ori din cele arătate mai sus nu rezultă că s-au încălcat

dispozițiile articolului precitat, astfel că acțiunea reclamantei va fi respinsă

ca nefondată, iar pe cale de consecință și cererea de chemare în garanție

formulată de SC L.I. SRL DROBETA - TURNU SEVERIN.

Împotriva deciziei a

declarat recurs

S.C. G.E. S.R.L. prin lichidator

judiciar SP C.A.P.I.V. I.P.U.R.L TÂRGU-JIU prin care a formulat următoarele

critici:

Făcând

referire la dispozițiile legale reglementate de art. 25 și art. 27 pct. 1 - 9,

recurenta aduce în discuție aspecte ce țin de imparțialitatea judecătorului,

incompatibilitatea acestuia cu trimitere la prevederile Codului deontologic al

magistraților, aprobat prin H.G. nr. 144 din 26 aprilie 2005, recurenta

solicită admiterea recursului pentru următoarele considerente:

- în

cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 569/F/2005 unul din judecătorii ce au

alcătuit completul de judecată – judecător ce face parte și din completul ce a

pronunțat decizia atacată ce face obiectul prezentului recurs - și-a spus

părerea cu privire la cererea de anulare a tranzacției încheiate de societatea

debitoare S.C. G.E. S.R.L. Drobeta Turnu Severin.

- în mod

corect, instanța de fond a anulat procesul - verbal de licitație din 2

noiembrie 2006 cu privire la Popasul Turistic Mărgăritarul din localitatea

Vânju Mare.

- urmare

prevederilor codului deontologic și prevederilor Codului Civil, judecătorii au

obligația de abținere în judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 1078/101/2010

pentru că și-a exprimat opinia cu privire la această cauză prin decizia nr. 123

din 08 februarie 2006.

Recursul

este nefondat pentru următoarele considerente

În esență,

criticile invocate de recurentă nu privesc aspecte de nelegalitate ale fondului

apelului, ci se rezumă la aspecte ce țin de pretinsa incompatibilitate a unui

judecător din compunerea completului de judecată ce a soluționat apelul, și de

încălcarea normelor ce reglementează incompatibilitatea judecătorilor și a

codului deontologic.

Cum,

reclamanta nu a formulat o cerere de recuzare a judecătorului aflat în situația

impusă, deși legea îi permitea a uza de acest mijloc procedural, condiție esențială

pentru a putea invoca încălcarea prevederilor evocate într-o cale de atac,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta S.C. G.E. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SP C.A.P.I.V.

I.P.U.R.L TÂRGU-JIU împotriva deciziei nr. 76/2011 din 18 mai 2011 a Curții de

Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 noiembrie 2011.