ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1744/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC K.E. SRL a chemat în judecată Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.),

pentru anularea avizului din 22 februarie 2010 emis de aceasta.

În motivarea cererii s-a

arătat că s-a solicitat anularea avizului deoarece este nelegal, fiind emis cu încălcarea

flagrantă a H.G. nr. 780/2006 a Directivei Parlamentului European și a Consiliului

Europei nr. 2003/87/CE și se califică certificatele de emisii de gaze cu efect de

seră ca fiind valori mobiliare.

fond

Prin sentința civilă

nr. 702 din 1 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă acțiunea și anulat avizul din 22 decembrie 2010 emis de

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

În motivarea sentinței

se arată că prin avizul atacat Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a decis că

certificatele de emisii de gaze cu efect de seră sunt valori mobiliare (fiindu-le

incidente prevederile legislației pieței de capital), a stabilit că prestarea serviciilor

și activităților de investiții financiare având ca obiect asemenea certificate să

se desfășoare exclusiv prin societățile de investiții financiare și a fost abrogat

expres și avizul din 16 aprilie 2009 care fusese suspendat prin decizia Comisiei

Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 897 din 2 iunie 2009.

Instanța de fond a considerat

că avizul este nelegal pentru următoarele motive:

- din punct de vedere

formal s-a constatat că nu există o motivare concludentă a avizului pentru că se

face trimitere imprecisă la niște analize ale direcțiilor de specialitate, iar textele

de lege indicate în preambulul actului conțin doar dispoziții generale;

- prin aviz s-au impus

restricții la tranzacționare, specifice tranzacționării valorilor mobile care sunt

contrare dispozițiilor H.G. nr. 780/2006, respectiv art. 18;

- argumentele care au

determinat calificarea certificatelor de emisii de gaze ca fiind valori mobiliare

sunt insuficiente, fiind contrare dispozițiilor art. 18 din H.G. nr. 780/2006.

În primul rând a fost

apreciată ca discutabilă calificarea unui certificat emis de o autoritate a statului

ca încorporând un drept de creanță pentru că dacă s-ar accepta acest artificiu ar

rezulta că orice autorizație ar încorpora un drept de creanță.

În ceea ce privește faptul

că prin efectuarea de tranzacții se dovedește posibilitatea respectării exigențelor

impuse de normele pieței de capital, Curtea a constatat că legalitatea unui act

administrativ nu este asigurată de posibilitatea implementării lui.

Aspectele supuse dezbaterii

privitoare la modul de aplicare a taxei pe valoare adăugată acestor tranzacții nu

prezintă relevanță pentru că problema taxei este ulterioară problemei calificării

certificării de emisii de gaze poluante ca fiind valori mobiliare.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

În motivele de recurs

se arată că cele susținute de instanța de fond, potrivit cărora, prin emiterea avizului

din 22 februarie 2010 nu s-au încălcat prevederile H.G. nr. 780/2006 și nici substituirea

Registrului național al emisiilor de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare,

sunt greșite.

Prin emiterea avizului

nu s-a blocat transferul de certificate de emisii de gaze, iar emiterea a fost un

prim pas în scopul transparentizării acestui proces prin crearea cadrului legal

pentru a permite admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată/sistem alternativ

de tranzacționare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Certificatele de emisii

de gaze nu reprezintă acte administrative emise de către o autoritate a statului,

așa cum se reține eronat în motivarea hotărârii de fond, nu au o existență concretă

ci reprezintă tocmai niște instrumente financiare care încorporează un drept de

creanță, dreptul de a produce o anumită cantitate de CO

2

într-o anumită

perioadă de timp.

Din analiza acestor caracteristici

care definesc certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, rezultă în mod indubitabil

faptul că acestea intră în categoria instrumentelor financiare.

Avizul din 22

februarie 2010 al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare conține descrierea faptelor

constatate de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, precum și motivele

de fapt de drept pe care se întemeiază și a fost emis de către Comisia Națională

a Valorilor Mobiliare ca urmare a unei activități de analiză, în conformitate cu

prerogativele acestei autorități, confirmate prin Statutul său, adoptat prin O.U.G.

nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare, iar măsurile dispuse au

fost adoptate în temeiul art. 2, art. 7 alin. (4), alin. (10) și art. 9 alin.

(4) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

Impunerea instrumentelor

derivate în cazul reglementării tranzacțiilor cu certificate de efecte de seră va

conduce, prin aplicarea unor principii unitare de piață reglementată, la prevenirea

și combaterea practicilor speculative.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii

introductive ca nefondate și menținerea dispozițiilor avizului Comisiei Naționale

a Valorilor Mobiliare din 22 februarie 2010 ca fiind legale și temeinice.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză s-a

solicitat anularea avizului din 22 februarie 2010 emis de Comisia Națională a

Valorilor Mobiliare, prin care certificatele de emisii de gaze cu efect de seră

sunt considerate valori mobiliare, fiindu-le incidente prevederile aplicabile legislației

pieței de capital din România, iar prestarea serviciilor și activităților de investiții

financiare având ca obiect certificatele de emisii de gaze cu efect de seră se vor

desfășura exclusiv prin societățile de investiții financiare, astfel cum sunt definite

de art. 2 alin. (1) pct. 14 din Legea nr. 297/2004.

Prin același aviz a fost

abrogat expres avizul din 16 aprilie 2009, aviz care fusese suspendat prin decizia

nr. 897 din 2 iunie 2009 a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

Instanța de fond a anulat

acest aviz pentru că ar fi contrar H.G. nr. 780/2006.

În motivele de recurs

se invocă faptul că prin emiterea avizului nu s-au încălcat prevederile H.G.

nr. 780/2006 dar aceste susțineri ale recurentei sunt nefondate.

Potrivit art. 18 din H.G.

nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii

de gaze cu efect de seră, „(1) Certificatele de emisii de gaze

cu efect de seră se pot transfera: a) între persoane române

și persoane din alte state membre ale Comunității Europene; b) între persoane române și persoane din terțe țări, altele decât

cele din Comunitatea Europeană, doar dacă certificatele de emisii de gaze cu efect

de seră sunt recunoscute reciproc, în baza acordurilor internaționale încheiate

de Comunitatea Europeană cu alte țări prevăzute în anexa B la Protocolul de la Kyoto,

fără alte restricții decât cele prevăzute în prezenta hotărâre și în reglementările

adoptate în aplicarea acestora. (2)

Operatorul fiecărei instalații are obligația de a restitui, până cel târziu la data

de 30 aprilie a fiecărui an, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect

de seră egal cu cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră provenite de

la instalația respectivă în anul calendaristic anterior, altul decât numărul de

certificate pentru aviație, verificate potrivit dispozițiilor art. 22, iar aceste

certificate se anulează ulterior”.

Deși recurenta invocă

drept argument avut în vedere la emiterea avizului faptul că nefuncționarea în bune

condiții a Registrului național al certificatelor de emisii de gaze cu efect de

seră poate conduce la imposibilitatea participării României la activitățile europene

și internaționale în domeniu, la dosar nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte

că acest registru nu ar funcționa în bune condiții.

Conform H.G. nr. 780/2006

prin registrul național se asigură evidența certificatelor de emisii de gaze cu

efect de seră emise, deținute, transferate și anulate, inclusiv a operațiunilor

cu unități de emisii de gaze cu efect de seră prevăzute de Protocolul de la Kyoto,

iar acesta conține conturi separate în care sunt înregistrate certificatele de emisii

de gaze deținute de fiecare persoană și în care sunt evidențiate operațiunile cu

aceste certificate și cu unitățile de emisii de gaze cu efect de seră.

Chiar recurenta recunoaște

că aceste registre naționale sunt conectate la Jurnalul tranzacțiilor comunitare

(administrat de Comisia Europeană) și la Jurnalul tranzacțiilor internaționale (administrat

de O.N.U.) și se pot realiza verificări automate, în timp real, pentru a se asigura

că nu există nereguli și că toate tranzacțiile sunt realizate în conformitate cu

directiva E.U.E.T.S.

Nu se poate justifica

emiterea avizului de nevoia de transparentizare a procesului de tranzacționare a

acestor certificate deoarece registrul național este accesibil publicului, cu respectarea

legislației în vigoare privind confidențialitatea informațiilor și, așa cum am arătat,

în registru sunt evidențiate toate tranzacțiile, operațiunile cu acte certificate

și acestea asigură transparența procesului de tranzacționare cu asemenea certificate.

Tot în motivele de recurs

se susține că avizul contestat conține motivele de fapt și de drept pentru care

a fost emis, conform prerogativelor pe care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

le are, dar și aceste susțineri sunt nefondate.

Este adevărat că potrivit

art. 1 din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare adoptat prin O.U.G.

nr. 25/2002, modificată și aprobată prin Legea nr. 514/2002 și Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare este autoritatea

administrativă autonomă cu personalitate juridică ce reglementează și supraveghează

piața de capital, precum și instituțiile și operațiunile specifice acesteia, iar

în îndeplinirea acestor atribuții poate adopta regulamente și instrucțiuni, emite

decizii, ordonanțe, atestate și avize sau poate dispune alte măsuri.

Însă, nu au fost indicate

motivele de fapt și de drept pentru care s-a emis acest aviz cu încălcarea dispozițiilor

H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor

de emisii de gaze cu efect de seră.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Națională

a Valorilor Mobiliare împotriva sentinței civile nr. 702 din 1 februarie 2011 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie

2012.