ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3587/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin la 24 martie 2005, reclamanții P.M. și D.Ș. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Bocșa, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză aceasta să fie obligată să se pronunțe asupra cererii de restituire a imobilelor, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în data de 14 august 2001, au depus trei notificări, cu nr. B - prin care a solicitat restituirea în natură a Cinematografului A. și terenul în suprafață de 1.421 m.p., înscrise în CF Bocșa Montană, nr. A și nr. C. Prin sentința civilă nr. 1492 din 13 mai 2005, Tribunalul Caraș-Severin a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița, reținând că acțiunea privește obligația de a face, iar competența aparține judecătoriei, conform dispozițiile art. 1 C. proc. civ. Judecătoria Reșița, prin sentința civilă nr. 3519 din 07 decembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 3006/2005, a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Reșița, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții P.M.

și D.Ș. împotriva pârâtei Primăriei Bocșa, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin. A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Curții de Apel Timișoara în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Învestită cu judecarea conflictului negativ de competență Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 8 din 15 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 202/59/2007 a stabilit competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Caraș-Severin. Prin decizia civilă nr. 1882 din 08 octombrie 2007, Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr. 202/59/2007, a respins acțiunea formulată de reclamanții P.M. și D.Ș. în contradictoriu cu pârâtele Orașul Bocșa, prin Primar și Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor „R.

- F.”. Prin decizia civilă nr. 50 din 28 februarie 2008, Curtea de Apel Timișoara, a admis apelul declarat de către reclamanții P.M. și D., a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Caraș-Severin. Tribunalul Caraș-Severin, prin sentința civilă nr. 228 din 17 februarie 2010, a admis în parte acțiunea, a dispus anularea dispoziției din 15 iunie 2007, emisă de pârâtul Orașul Bocșa, prin Primar; a dispus restituirea în natură către reclamanți a imobilului înscris în CF Bocșa Montană nr. top.

a, casa nr. 16, curte și grădină și casa nr. 16/a cu destinația unui cinematograf, în suprafață de 1.421 Ministerului Public; a respins celelalte pretenții ale reclamanților și a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor R. - F. Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 138 din 6 mai 2010, a admis apelul reclamanților și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a dispus restituirea în natură a imobilelor menționate în alin. (3) a dispozitivului hotărârii, respectiv și a terenului de 1.614 m.p.; celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute iar apelul pârâtului a fost respins, pentru considerentele ce urmează.

Reclamanții au sesizat instanțele de judecată, încă de la data de 24 martie 2005, cu privire la împrejurarea ca au formulat notificări, în temeiul Legii nr. 10/2001, având ca obiect restituirea în natură a unor imobile abuziv naționalizate, însă Primarul Orașului Bocșa nu a răspuns acestor notificări, în termenul prevăzut de lege, emițând dispoziția abia la 15 iunie 2007. Petitul principal al cererii reclamanților a vizat repararea prejudiciului cauzat prin naționalizare, prin restituirea în natură a imobilelor pretinse și numai în subsidiar, acordarea de despăgubiri pentru ceea ce nu se poate restitui în natură. Prin dispoziția Primarului Orașului Bocșa au fost soluționate doar două din cele trei notificări formulate de către reclamanți, prin propunerea de despăgubiri acordate în condițiile Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Caraș-Severin în mod corect a sesizat că dispoziția emisă de Primarul Orașului Bocșa a fost atacată în mod implicit de către reclamanți, prin cerere de restituire în natură a imobilelor și prin sublinierea că această dispoziție a răspuns doar la două dintre notificări, deși autoritatea administrativă fusese sesizată cu trei notificări. Din acest punct de vedere, în mod corect, în rejudecare Tribunalul a examinat legalitatea dispoziției administrative și a procedat la anularea acesteia, în urma admiterii în parte a acțiunii reclamanților și restituirea în natură a imobilul și înscris în CF Bocșa Montană nr. top. a casa cu nr. 16, curte și grădină, și casa nr. 16/a, transformată de fostele autorități comuniste, în cinematograf, în suprafață de 1.421 m.p.

La stabilirea condițiilor de retrocedare a imobilelor Tribunalul a avut în vedere în primul rând, dreptul de proprietate al reclamanților, încălcat abuziv de fostul stat comunist, împrejurare recunoscută de altfel chiar și de către Primarul Orașului Bocșa, prin conținutul dispoziției emise. Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice pentru a putea identifica suprafața reală a imobilelor naționalizate abuziv, însă la stabilirea suprafeței de teren retrocedate nu a ținut seama de concluziile expertului tehnic prezentate în suplimentul la lucrarea de expertiză existentă la dosar. Prin acest înscris, expertul tehnic desemnat a confirmat existența unei suprafețe reale de teren, mai mare decât aceia intabulată în cartea funciară, care a aparținut, înainte de naționalizare, reclamanților și autorilor acestora, exact cum aceste părți au susținut constant, de la data introducerii acțiunii.

În această ordine de idei și ținând seama de împrejurarea că prin modificarea suprafeței de teren propusă de către expert nu se aduce atingere suprafeței de teren, evidențiată în cartea funciară, aparținând vecinilor reclamanților, Curtea a schimbat în parte hotărârea atacată și a dispus restituirea către reclamanți a terenului în suprafață de 1.614 m.p., în loc de 1.421 m.p., cât a stabilit prima instanță. Reclamanții au mai solicitat și acordarea unor despăgubiri pentru unele părți din imobile și construcții care, de-a lungul timpului, fie sau degradat, fie ar fi fost demolate de către reprezentanții fostului regim, însă nu au produs dovezi care să ateste cu certitudine existența acestor împrejurări, fapt ce a determinat prima instanță să procedeze în mod corect, la respingerea acestor pretenții a reclamanților.

De altfel, prin restituirea în natură a imobilelor s-a realizat repunerea în situația anterioară a părților, cu efect în plan juridic până la momentul naționalizării, iar aspectele privind realitatea modificării situației imobilelor și eventualele despăgubiri în acest sens, revine în exclusivitate reclamanților. Referitor la apelul pârâtului Orașul Bocșa, Curtea a reținut că acesta tinde la păstrarea dispoziției din 15 iunie 2007, dispoziție incompletă prin care s-a propus acordarea unor despăgubiri formale, în legătură cu imobilele revendicate, deși aceste imobile se pot restitui în natură adevăraților proprietari.

De asemenea, Curtea a reținut că starea de pasivitate a entității administrative s-a manifestat nu numai cu privire la administrarea acestor imobile asupra cărora nu exista un titlu legitim din partea Statului Român, cât și sub aspectul soluționării notificărilor de restituire în natură, asupra cărora pârâtul s-a pronunțat doar în anul 2007. Litigiul vizând imobile asupra cărora a existat o notificare de revendicare încă din anul 2001, nu putea forma obiectul unei propuneri emisă de către același pârât de includere a acestora într-un protocol de formare a domeniului public al orașului, în anul 2009, instanța civilă fiind competentă a examina conținutul legal al acestor măsuri, prin prisma principiilor Legii nr. 10/2001 și a le lipsi de eficiență juridică, în condițiile în care aceste dispoziții administrative ulterioare încalcă normele juridice prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Din acest punct de vedere susținerile pârâtului apelant privind includerea imobilelor în domeniul public, nu pot produce efecte juridice în fața instanței civile, actele care au stat la baza acestui demers fiind emise de către pârât cu încălcarea evidentă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Împotriva deciziei au declarat recurs ambele părți. Reclamanții, prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., critică decizia deoarece instanța a restituit o suprafață de teren mai mare decât cea solicitată, 1.614 m.p. în loc de 1.421 m.p., pe de o parte, iar pe de altă parte dispune restituirea în natură a unor imobile deja demolate. De aceea s-a solicitat acordarea de despăgubiri bănești, sens în care Primăria a emis decizia nr. 2638 din 15 iunie 2007, decizie ce a fost anulată de instanță deși nimeni nu a cerut acest lucru.

Se solicită retrocedarea în natură a imobilului de la nr. 16a (cinematograf A.) și teren în suprafață de 1.421 m.p., precum și acordarea de despăgubiri bănești pentru construcțiile de la nr. 16. Pârâtul, prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 299 C. proc. civ., arată că dispoziția din 15 iunie 2007, prin care au fost soluționate notificările nr. A/2001 și C/2001 nu a fost atacată, nimeni necerând anularea ei. Cu privire la notificarea nr. B/2001 privind cinematograful se arată că, inițial a fost transmisă spre soluționare către R. - F. Ulterior, urmare a Legii nr. 303/2008, cinematograful, prin protocolul de predare-primire din 28 mai 2009, a fost inclus în domeniul public al orașului, neputând fi restituit în natură.

Se mai arată că terenul ce trebuie restituit nu poate fi mărit, urmând să rămână suprafața de 1.421 m.p., astfel cum s-a solicitat de reclamanți. Orașul Bocșa, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea cererii de restituire în natură a cinematografului precum și plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale și a dispozițiilor legale incidente cauzei, reține caracterul fondat al recursurilor în limitele și pentru argumentele ce succed. Reclamanții P.M. și D.Ș.

(decedat pe parcursul procesului, succesor fiind A.G.) au formulat în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 trei notificări: nr. A/2001 prin care au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul demolat după naționalizare; nr. B/2001 prin care au solicitat restituirea în natură a bunurilor situate în Bocșa, strada D., compuse din casa 16 și casa 16/a cu destinația de cinematograf și nr. C/2001, prin care au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul din cartea funciară nr. top a. Notificările nr. A/2001 și B/2001 au fost soluționate de unitatea deținătoare prin dispoziția din 15 iunie 2007, dispoziție ce a fost transmisă Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor împreună cu întreaga documentație.

Astfel cum rezultă din obiectul cererii de chemare în judecată, convergent motivului de recurs comun al ambelor părți, instanța de judecată nu a fost învestită cu anularea acestei dispoziții, reclamanții, prin neatacarea ei în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, ratificând modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii. Drept urmare, instanța de apel, cu încălcarea principiului disponibilității, a anulat decizia nr. 2638 din 15 iunie 2007, fiind astfel aplicabil motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Pentru rațiuni identice, în temeiul aceluiași motiv de recurs comun ambelor părți, instanța va constata că suprafața solicitată a fi restituită în natură este de 1.421 m.p.

și nu de 1.614 m.p. cât s-a dispus de instanța superioară de fond. Pârâtul solicită a se constata că notificarea nr. B/2001, singura rămasă nesoluționată și care face obiectul prezentei cauze, nu poate fi soluționată în sensul solicitat de reclamanți - restituire în natură, urmare a înscrierii imobilelor în domeniul public al orașului. Apartenența bunului la domeniul public nu reprezintă un impediment de la aplicarea principiului prevalenței restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, astfel cum rezultă din art. 1 alin. (1), art. 9 din legea de reparație. Din probatoriile administrate nu a rezultat existența vreunuia din cauzele arătate la art. 18 și 19 din lege ce ar împiedica restituirea bunului în natură.

Înalta Curte, pentru argumentele ce succed, va modifica în parte decizia în sensul că va admite și apelul pârâtului și drept consecință, va înlătura măsura anulării dispoziției din 15 iunie 2007, dispunând restituirea în natură a imobilului înscris în cartea funciară Bocșa Montană nr. top a compus din teren în suprafață de 1.421 m.p. și a construcțiilor existente pe acesta, urmând ca celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței să fie menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanții P.M. și A.G. și de pârâtul Orașul Bocșa prin Primar împotriva deciziei nr. 138/A din 6 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Modifică în parte decizia, în sensul că admite și apelul declarat de pârâtul Orașul Bocșa prin Primar împotriva sentinței nr. 228 din 17 februarie 2010 a Tribunalului Caraș-Severin, secția civilă. Înlătură măsura anulării dispoziției din 15 iunie 2007 emisă de Primarul Orașului Bocșa. Dispune restituirea în natură a imobilului înscris în cartea funciară Bocșa Montană nr. top a, compus din teren în suprafață de 1.421 m. 2 și construcțiile de pe acesta. Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2011.