ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3587/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3587/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând, în condițiile

art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul

Caraș-Severin la 24 martie 2005, reclamanții P.M. și D.Ș. au chemat în judecată

pe pârâta Primăria Bocșa, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța

în cauză aceasta să fie obligată să se pronunțe asupra cererii de restituire a imobilelor,

potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că în data de 14 august 2001, au depus trei notificări, cu

nr. B - prin care a solicitat restituirea în natură a Cinematografului A. și terenul

în suprafață de 1.421 m.p., înscrise în CF  Bocșa Montană, nr. A și nr. C.

Prin sentința civilă

nr. 1492 din 13 mai 2005, Tribunalul Caraș-Severin a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița, reținând că acțiunea privește obligația

de a face, iar competența aparține judecătoriei, conform dispozițiile art. 1 C.

proc. civ.

Judecătoria Reșița, prin

sentința civilă nr. 3519 din 07 decembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 3006/2005,

a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Reșița, invocată din oficiu

și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții P.M.

și D.Ș. împotriva pârâtei Primăriei Bocșa, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Curții

de Apel Timișoara în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Învestită cu judecarea

conflictului negativ de competență Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă

nr. 8 din 15 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 202/59/2007 a stabilit competența

de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

Prin decizia civilă

nr. 1882 din 08 octombrie 2007, Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr. 202/59/2007,

a respins acțiunea formulată de reclamanții P.M. și D.Ș. în contradictoriu cu pârâtele

Orașul Bocșa, prin Primar și Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor

„R. - F.”.

Prin decizia civilă

nr. 50 din 28 februarie 2008, Curtea de Apel Timișoara, a

admis apelul declarat

de către reclamanții

P.M.

și D., a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași

instanță, respectiv Tribunalul Caraș-Severin.

Tribunalul Caraș-Severin,

prin sentința civilă nr. 228 din 17 februarie 2010, a admis în parte acțiunea, a

dispus anularea dispoziției din 15 iunie 2007, emisă de pârâtul Orașul Bocșa, prin

Primar; a dispus restituirea în natură către reclamanți a imobilului înscris în

CF Bocșa Montană nr. top. a, casa nr. 16, curte și grădină și casa nr. 16/a cu destinația

unui cinematograf, în suprafață de 1.421 Ministerului Public; a respins celelalte

pretenții ale reclamanților și a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei Regia

Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor R. - F.

Curtea de Apel Timișoara,

secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 138 din 6

mai 2010, a admis apelul reclamanților și a schimbat în parte sentința atacată,

în sensul că a dispus restituirea în natură a imobilelor menționate în alin.

(3) a dispozitivului hotărârii, respectiv și a terenului de 1.614 m.p.; celelalte

dispoziții ale sentinței au fost menținute iar apelul pârâtului a fost respins,

pentru considerentele ce urmează.

Reclamanții au sesizat

instanțele de judecată, încă de la data de 24 martie 2005, cu privire la împrejurarea

ca au formulat notificări, în temeiul Legii nr. 10/2001, având ca obiect restituirea

în natură a unor imobile abuziv naționalizate, însă Primarul Orașului Bocșa nu a

răspuns acestor notificări, în termenul prevăzut de lege, emițând dispoziția abia

la 15 iunie 2007.

Petitul principal al cererii

reclamanților a vizat repararea prejudiciului cauzat prin naționalizare, prin restituirea

în natură a imobilelor pretinse și numai în subsidiar, acordarea de despăgubiri

pentru ceea ce nu se poate restitui în natură.

Prin dispoziția Primarului

Orașului Bocșa au fost soluționate doar două din cele trei notificări formulate

de către reclamanți, prin propunerea de despăgubiri acordate în condițiile Legii

nr. 10/2001.

Tribunalul Caraș-Severin

în mod corect a sesizat că dispoziția emisă de Primarul Orașului Bocșa a fost atacată

în mod implicit de către reclamanți, prin cerere de restituire în natură a imobilelor

și prin sublinierea că această dispoziție a răspuns doar la două dintre notificări,

deși autoritatea administrativă fusese sesizată cu trei notificări.

Din acest punct de vedere,

în mod corect, în rejudecare Tribunalul a examinat legalitatea dispoziției administrative

și a procedat la anularea acesteia, în urma admiterii în parte a acțiunii reclamanților

și restituirea în natură a imobilul și înscris în CF Bocșa Montană nr. top. a casa

cu nr. 16, curte și grădină, și casa nr. 16/a, transformată de fostele autorități

comuniste, în cinematograf, în suprafață de 1.421 m.p.

La stabilirea condițiilor

de retrocedare a imobilelor Tribunalul a avut în vedere în primul rând, dreptul

de proprietate al reclamanților, încălcat abuziv de fostul stat comunist, împrejurare

recunoscută de altfel chiar și de către Primarul Orașului Bocșa, prin conținutul

dispoziției emise.

Tribunalul a dispus efectuarea

unei expertize tehnice topografice pentru a putea identifica suprafața reală a imobilelor

naționalizate abuziv, însă la stabilirea suprafeței de teren retrocedate nu a ținut

seama de concluziile expertului tehnic prezentate în suplimentul la lucrarea de

expertiză existentă la dosar.

Prin acest înscris, expertul

tehnic desemnat a confirmat existența unei suprafețe reale de teren, mai mare decât

aceia intabulată în cartea funciară, care a aparținut, înainte de naționalizare,

reclamanților și autorilor acestora, exact cum aceste părți au susținut constant,

de la data introducerii acțiunii.

În această ordine de idei

și ținând seama de împrejurarea că prin modificarea suprafeței de teren propusă

de către expert nu se aduce atingere suprafeței de teren, evidențiată în cartea

funciară, aparținând vecinilor reclamanților, Curtea a schimbat în parte hotărârea

atacată și a dispus restituirea către reclamanți a terenului în suprafață de 1.614

m.p., în loc de 1.421 m.p., cât a stabilit prima instanță.

Reclamanții au mai solicitat

și acordarea unor despăgubiri pentru unele părți din imobile și construcții care,

de-a lungul timpului, fie sau degradat, fie ar fi fost demolate de către reprezentanții

fostului regim, însă nu au produs dovezi care să ateste cu certitudine existența

acestor împrejurări, fapt ce a determinat prima instanță să procedeze în mod corect,

la respingerea acestor pretenții a reclamanților.

De altfel, prin restituirea

în natură a imobilelor s-a realizat repunerea în situația anterioară a părților,

cu efect în plan juridic până la momentul naționalizării, iar aspectele privind

realitatea modificării situației imobilelor și eventualele despăgubiri în acest

sens, revine în exclusivitate reclamanților.

Referitor la apelul pârâtului

Orașul Bocșa, Curtea a reținut că acesta tinde la păstrarea dispoziției  din 15

iunie 2007, dispoziție incompletă prin care s-a propus acordarea unor despăgubiri

formale, în legătură cu imobilele revendicate, deși aceste imobile se pot restitui

în natură adevăraților proprietari.

De asemenea, Curtea a

reținut că starea de pasivitate a entității administrative s-a manifestat nu numai

cu privire la administrarea acestor imobile asupra cărora nu exista un titlu legitim

din partea Statului Român, cât și sub aspectul soluționării notificărilor de restituire

în natură, asupra cărora pârâtul s-a pronunțat doar în anul 2007.

Litigiul vizând imobile

asupra cărora a existat o notificare de revendicare încă din anul 2001, nu putea

forma obiectul unei propuneri emisă de către același pârât de includere a acestora

într-un protocol de formare a domeniului public al orașului, în anul 2009, instanța

civilă fiind competentă a examina conținutul legal al acestor măsuri, prin prisma

principiilor Legii nr. 10/2001 și a le lipsi de eficiență juridică, în condițiile

în care aceste dispoziții administrative ulterioare încalcă normele juridice prevăzute

de Legea nr. 10/2001.

Din acest punct de vedere

susținerile pârâtului apelant privind includerea imobilelor în domeniul public,

nu pot produce efecte juridice în fața instanței civile, actele care au stat la

baza acestui demers fiind emise de către pârât cu încălcarea evidentă a dispozițiilor

Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei au

declarat recurs ambele părți.

Reclamanții, prin motivele

de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ., critică decizia deoarece instanța a restituit o suprafață de teren mai mare

decât cea solicitată, 1.614 m.p. în loc de 1.421 m.p., pe de o parte, iar pe de

altă parte dispune restituirea în natură a unor imobile deja demolate. De aceea

s-a solicitat acordarea de despăgubiri bănești, sens în care Primăria a emis decizia

nr. 2638 din 15 iunie 2007, decizie ce a fost anulată de instanță deși nimeni nu

a cerut acest lucru.

Se solicită retrocedarea

în natură a imobilului de la nr. 16a (cinematograf A.) și teren în suprafață de

1.421 m.p., precum și acordarea de despăgubiri bănești pentru construcțiile de la

nr. 16.

Pârâtul, prin recursul

întemeiat pe dispozițiile art. 299 C. proc. civ., arată că dispoziția din 15

iunie 2007, prin care au fost soluționate notificările nr. A/2001 și C/2001 nu a

fost atacată, nimeni necerând anularea ei.

Cu privire la notificarea

nr. B/2001 privind cinematograful se arată că, inițial a fost transmisă spre soluționare

către R. - F. Ulterior, urmare a Legii nr. 303/2008, cinematograful, prin protocolul

de predare-primire din 28 mai 2009, a fost inclus în domeniul public al orașului,

neputând fi restituit în natură. Se mai arată că terenul ce trebuie restituit nu

poate fi mărit, urmând să rămână suprafața de 1.421 m.p., astfel cum s-a solicitat

de reclamanți.

Orașul Bocșa, prin întâmpinarea

formulată, solicită respingerea cererii de restituire în natură a cinematografului

precum și plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte, analizând decizia prin

prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale

și a dispozițiilor legale incidente cauzei, reține caracterul fondat al recursurilor

în limitele și pentru argumentele ce succed.

Reclamanții P.M. și D.Ș.

(decedat pe parcursul procesului, succesor fiind A.G.) au formulat în baza Legii

nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada

6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 trei notificări: nr. A/2001 prin care au solicitat

despăgubiri bănești pentru imobilul demolat după naționalizare; nr. B/2001 prin

care au solicitat restituirea în natură a bunurilor situate în Bocșa, strada D.,

compuse din casa 16 și casa 16/a cu destinația de cinematograf și nr. C/2001, prin

care au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul din cartea funciară nr. top

a.

Notificările nr. A/2001

și B/2001 au fost soluționate de unitatea deținătoare prin dispoziția din 15

iunie 2007, dispoziție ce a fost transmisă Secretariatului Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor împreună cu întreaga documentație.

Astfel cum rezultă din

obiectul cererii de chemare în judecată, convergent motivului de recurs comun al

ambelor părți, instanța de judecată nu a fost învestită cu anularea acestei dispoziții,

reclamanții, prin neatacarea ei în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, ratificând

modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii.

Drept urmare, instanța

de apel, cu încălcarea principiului disponibilității, a anulat decizia nr. 2638

din 15 iunie 2007, fiind astfel aplicabil motivul de modificare prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Pentru rațiuni identice,

în temeiul aceluiași motiv de recurs comun ambelor părți, instanța va constata că

suprafața solicitată a fi restituită în natură este de 1.421 m.p. și nu de 1.614

m.p. cât s-a dispus de instanța superioară de fond.

Pârâtul solicită a se

constata că notificarea nr. B/2001, singura rămasă nesoluționată și care face obiectul

prezentei cauze, nu poate fi soluționată în sensul solicitat de reclamanți - restituire

în natură, urmare a înscrierii imobilelor în domeniul public al orașului.

Apartenența bunului la

domeniul public nu reprezintă un impediment de la aplicarea principiului prevalenței

restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, astfel cum rezultă din art.

1 alin. (1), art. 9 din legea de reparație.

Din probatoriile administrate

nu a rezultat existența vreunuia din cauzele arătate la art. 18 și 19 din lege ce

ar împiedica restituirea bunului în natură.

Înalta Curte, pentru argumentele

ce succed, va modifica în parte decizia în sensul că va admite și apelul pârâtului

și drept consecință, va înlătura măsura anulării dispoziției din 15 iunie 2007,

dispunând restituirea în natură a imobilului înscris în cartea funciară Bocșa Montană

nr. top a compus din teren în suprafață de 1.421 m.p. și a construcțiilor existente

pe acesta, urmând ca celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței să fie menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de reclamanții P.M. și A.G. și de pârâtul Orașul Bocșa prin Primar împotriva deciziei

nr. 138/A din 6 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Modifică în parte decizia,

în sensul că admite și apelul declarat de pârâtul Orașul Bocșa prin Primar împotriva

sentinței nr. 228 din 17 februarie 2010 a Tribunalului Caraș-Severin, secția civilă.

Înlătură măsura anulării

dispoziției din 15 iunie 2007 emisă de Primarul Orașului Bocșa.

Dispune restituirea în

natură a imobilului înscris în cartea funciară Bocșa Montană nr. top a, compus din

teren în suprafață de 1.421 m.

2

și construcțiile de pe acesta.

Menține restul dispozițiilor

deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 mai 2011.