ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 242/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 242/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. 575 din 30 martie 2006,

reclamantul M.N.M. a chemat în judecată S.R., în calitate de expropriator, prin

C.N.A.D.N.R. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să

dispună, cu privire la exproprierea terenurilor situate în comuna Adunații

Copăceni, județ Giurgiu, având nr. cadastral 540 și 561, în vederea efectuării

lucrării „varianta ocolire Adunații Copăceni” și reabilitare drum național DN 5

între Km 19 - 16 + - Km 23-200 pe teritoriul localității Adunații Copăceni,

județul Giurgiu, din cadrul obiectivului de investiție „Varianta ocolitoare

Adunații Copăceni DN5”, în sensul de a lua act că este de acord cu

exproprierea, dar nu și cu despăgubirile acordate, al căror cuantum să fie

stabilit de instanță, în condițiile art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/2004.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că este proprietarul terenurilor în suprafață de 701,10 m.p.,

cu nr. cadastral 561 și respectiv 543,37 m.p., cu nr. cadastral 540 situate pe

raza comunei Adunații - Copăceni, terenuri ce au fost incluse în amplasamentul

lucrării de utilitate publică de interes național, mai sus menționată, și

pentru care Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului

local Adunații Copăceni, județul Giurgiu, prin Hotărârile nr. 111/2005 și nr. 116/2005,

a stabilit cuantumul despăgubiri lor la 4 dolari S.U.A. m.p., arătând în

cuprinsul lor că „în caz de nemulțumire cu privire la cuantumul despăgubirilor

expropriatul se poate adresa cu cerere la Tribunalul Giurgiu în condițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994”.

S-a mai arătat, că,

deși a trecut aproape un an de la emiterea acestor hotărâri, expropriatorul nu

a sesizat instanța în condițiile art. 21 din Legea nr. 33/1994, pentru a se

pronunța cu privire la expropriere și astfel să se poată contesta exproprierea

sau cuantumul despăgubirilor, situație în care a fost nevoit să introducă

prezenta acțiune, prin care menționează că, deși este de acord cu exproprierea,

nu este de acord cu despăgubirea stabilită de 4 dolari S.U.A./m.p., deoarece aceasta

nu reflectă valoarea reală a bunului, față de faptul că terenul expropriat are

o valoare ridicată de circulație, fiind situat în intravilanul localității, cu

ieșire la drumul național DN 5, fiind afectat de investiții (grad metalic, cale

betonată de acces, drum pietruit, în incintă, pomii fructiferi pe rod, viță de

vie pe rod ), iar prețul oferit pe metru pătrat este ca și pentru terenurile

aflate în „mijlocul câmpului”, Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 stabilind,

în mod arbitrar, un preț unic, de 4 dolari S.U.A./m.p., pentru toate

terenurile, indiferent de amplasament și valoare de circulație.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994.

Față de actele și

lucrările cauzei, prin sentința civilă nr. 407 din 30 noiembrie 2006,

Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a respins excepția nulității absolute a

rapoartelor de expertiză întocmite de expert ing. F.R. și evaluator ing. D.O.C.,

invocată de pârâtă; a admis în parte acțiunea reclamantului M.N.M., în contradictoriu

cu pârâtul S.R., prin C.N.A.D.N.R. SA, astfel cum a fost precizată; a luat act

că reclamantul este de acord cu exproprierea suprafețelor de teren de 701,10 m.p.,

cu nr. cadastral 561 și de 543,37 m.p., cu nr. cadastral 540, situate pe raza

comunei Adunații Copăceni, județul Giurgiu, expropriere dispusă prin Hotărârile

nr. 111/2005 și nr. 116/2005 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004

- Consiliul local Adunații Copăceni; a omologat, în parte, raportul de

expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing. F.R.; a stabilit cuantumul despăgubirilor

cuvenite reclamantului expropriat M.N.M., datorate de pârâtul expropriator,

astfel: la suma de 47.224 lei RON, în loc de 77.541.660 lei vechi ROL, cât s-a

stabilit prin Hotărârea nr. 111/2005, pentru terenul în suprafață de 701,10 m.p.,

reprezentând atât valoarea reală a acestuia, cât și prejudiciul cauzat

expropriatului; la suma de 20.171 lei RON, în loc de 60.096.722 lei vechi ROL,

cât s-a stabilit prin Hotărârea nr. 116/2005, pentru terenul în suprafață de

543,37 m.p., reprezentând valoarea reală a acestuia, și a fost obligă pârâtul

la plata sumei de 4500 lei Ron cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu

expert și onorariu avocat) către reclamant.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prin admiterea

acțiunii reclamantului se dă eficiență juridică și practică dispozițiilor

legale potrivit cărora exproprierea pentru utilitate publică se poate face

numai după o dreaptă și prealabilă despăgubire, respectându-se în acest mod

dreptul fundamental la ocrotirea proprietății, față de faptul că raporturile de

expertiză întocmite în cauză au concluzionat că valoarea reală a terenurilor

expropriate este alta decât cea stabilită prin hotărârile atacate. S-a mai

reținut, că în cauză nu are relevanță categoria de folosință a terenurilor

expropriate, extra sau intravilan, atâta timp cât acestea au fost evaluate la

valoarea lor de circulație, după metode individualizate.

Referitor la excepția

nulității rapoartelor de expertiză, excepție ridicată de pârâtă, cu invocarea

dispozițiilor art. 12 și art. 15 din Legea nr. 198/2004, aceasta a fost

respinsă, ca neîntemeiată, cu motivarea că aceste dispoziții legale au în

vedere eventuale acte juridice translative de proprietate ce s-ar putea încheia

după data comunicării hotărârii de expropriere și nu rapoartele de expertiză ce

se întocmesc pentru evaluarea despăgubirilor, în condițiile art. 9 din aceeași

lege. De altfel, la art. 12 din Legea nr. 198/2004 se menționează că „actele

juridice care se încheie după data comunicării hotărârii comisiei prevăzute la art.

6 alin. (1) sau după data consemnării sumelor stabilite drept despăgubiri, sunt

lovite de nulitate absolută”.

Prin decizia civilă nr.

662/ A din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelul formulat pârâtul S.R.,

prin C.N.A.D.N.R. – D.G.D.P.; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul

că a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului expropriat pentru

terenul în suprafață de 543,37 m.p., nr. cadastral 540, la suma de 11.160 lei

(pag. 142) expert G.C. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței

apelate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că, pentru a răspunde tuturor problemelor

invocate prin motivele de apel, precum și cererii precizatoare, a dispus

efectuarea în cauză a unei noi expertize tehnice care concluzionează, prin

răspunsul la obiecțiunii, pag. 208 dosar apel, că terenul în suprafață de 701 m.p.

este intravilan, întrucât este amplasat în interiorul localității, terenurile

vecine sunt terenuri cu destinația curți, construcții pe care sunt amplasate

locuințe, există rețele de alimentare cu energie electrică pentru uz casnic.

În ceea ce privește

terenul în suprafață de 543,37 m.p., s-a apreciat că acesta este extravilan,

fiind evaluat la data exproprierii la 12.790 lei, iar la data expertizei la

11.160 lei.

În ceea ce privește

excepția privind participarea procurorului, s-a reținut că, într-adevăr, Legea nr.

33/1994, la art. 23 alin. (1), prevede participarea obligatorie a procurorului

numai la soluționarea cererii de expropriere, însă, prin decizia nr. 6 din 27

septembrie 1999 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că la

judecarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate participarea

procurorului nu este obligatorie.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamantele M.E. și C.V. și pârâta C.N.A.D.N.R. SA

– D.R.D.P. București, în numele S.R., criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea criticilor

formulate, reclamantele au arătat că înțeleg să-și întemeieze recursul pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ.

Astfel, prin primul

motiv de recurs, s-a arătat că decizia nr. 662 din 18 noiembrie 2010 nu este

motivata în fapt, instanța de apel rezumându-se la a-și prezenta argumentele ce

stau la baza admiterii apelului printr-o singura fraza, în care arată că la

pronunțarea soluției s-a avut în vedere expertiza efectuată în cauza.

În conformitate cu

dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanța are obligația să arate în

fapt și în drept motivele care au format convingerea sa, precum și cele care au

dus la înlăturarea cererilor și apărărilor părților, motivarea hotărârii neputându-se

rezuma la o înșiruire de fapte și argumente.

De asemenea, s-a mai

invocat lipsa de temei legal a hotărârii atacate și greșita aplicare a legii în

sensul că, la stabilirea valorii bunurilor expropriate, instanța nu a avut în

vedere valoarea reală de circulație cu care se vând în unitatea administrativă

bunurile de același fel, așa cum prevăd dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, ci criteriul naturii juridice a terenului ca intravilan sau

extravilan, criteriu ce nu este prevăzut în lege și nu conduce la o valoarea

reală a despăgubirii, iar prin aplicarea acestui criteriu s-a ajuns ca un teren

ce formează curtea casei să fie evaluat la un preț pentru jumătate și la un alt

preț pentru cealaltă jumătate.

În dezvoltarea

motivelor de recurs formulate, pârâta C.N.A.D.N.R. SA, în numele S.R. a arătat că,

în mod greșit, instanța de apel a concluzionat ca terenul în suprafață de

701,01 m.p., cu nr. cadastral 561, este categoria teren intravilan și nu a

ținut cont că suprafața expropriată de 701,01 m.p. cu nr. cadastral 561, este teren

categoria extravilan, conform încheierii de intabulare nr. 18157/2005 și extrasului

de C.F. nr. 635 pentru localitatea Adunații Copăceni, eliberate de O.C.P.I.

Giurgiu.

Răspunsul la

obiecțiuni în baza căruia instanța a concluzionat ca suprafața 701,01, cu nr. cadastral

561, este categoria intravilan a fost argumentat de expertul ing. G.C., prin

prezentarea și folosirea adeverinței nr. 9779 din 19 noiembrie 2009, fără a ține

seama că aceasta a fost revocată prin adeverința nr. 1939 din 22 martie 2010 de

către P.A. Copăceni, județul Giurgiu, iar anexele folosite sunt numai oferte de

vânzare - cumpărare pentru teren categoria intravilan, motiv pentru care s-a

invocat excepția privind nulitatea parțială a raportului de expertiză omologat,

pentru suprafața de 701,01 m.p., cu nr. cadastral 561, întrucât acest teren

este situat în extravilan.

S-a mai arătat, că instanța

a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura și înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) și

cuprinde motive străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), întrucât

prin „Hotărârea de Stabilire a Cuantumului Despăgubirii nr. 111/2005” s-a

dispus exproprierea suprafeței de 701.10 m.p., cu nr. cadastral 561, teren

arabil extravilan, iar, prin decizia civila nr. 662/ A din 18 noiembrie 2010,

instanța de apel a acordat și menținut despăgubirile pentru exproprierea suprafeței

de 701.01 m.p., cu nr. cadastral 561, teren intravilan, fiind încălcate astfel

prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevăd că la calcularea

despăgubirilor instanța va ține cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, precum și de

categoria terenului ca fiind extravilan, conform încheierii de intabulare nr. 18157/2005

și extrasului C.F. nr. 635 privind localitatea Adunații Copăceni.

S-a conchis, că

instanța, în mod greșit, a omologat un raport de expertiză pentru categoria

intravilan, având în vedere și dispozițiile Legii nr. 255/2010, privind exproprierea

pentru cauza de utilitate publică, precum și ale Legii nr. 7/1996.

Examinând decizia

recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Împotriva deciziei

pronunțate în apel, a declarat recurs reclamanta M.E., deși aceasta a decedat

la 20 mai 2009, iar, la termenul din 10 decembrie 2009, instanța de apel a introdus

în cauză pe moștenitoarea acesteia, C.V., așa cum rezultă din certificatul de

calitate nr. 23 din 16 septembrie 2009, depus la dosar.

În ședința publică din

27 octombrie 2011, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității

procesuale civile a defunctei M.E., excepție întemeiată, pentru cele ce succed:

Capacitatea

procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi

și obligații în plan procesual, iar în cazul persoanelor fizice, aceasta începe

la nașterea lor și încetează la moartea lor. Potrivit art. 41 alin. (1) C.

proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte

în judecată.

Față de faptul că

reclamanta M.E. a decedat anterior formulării cererii de recurs, se constată că

excepția lipsei capacității de folosință a acesteia, invocată din oficiu, absolută

și peremptorie, este întemeiată, astfel că instanța va respinge recursul

declarat de această reclamantă ca fiind declarat de o persoană lipsită de

capacitate procesuală de folosință.

În ceea ce privește

recursurile declarate de reclamanta C.V. și pârâta C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. București,

în numele S.R., instanța le constată întemeiate, pentru următoarele

considerente:

Astfel, prin recursul

său, reclamanta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., în sensul că decizia recurată nu este motivată potrivit art. 261 alin.

(5) C. proc. civ., întrucât instanța era obligată să arate în fapt și în drept

motivele care au formular convingerea sa, precum și cele care au dus la

înlăturarea cererilor și apărărilor părților, motivarea hotărârii neputându-se

rezuma la o înșiruire de fapte și argumente, iar pârâtul, prin recursul său, a

arătat că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, indicând ca

temei legal al acestei critici art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă,

ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și a

respectării dreptului la apărare al părților, „motivele de fapt și de drept

care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților”.

Prin urmare, motivarea

hotărârii înseamnă arătarea în scris a considerentelor care au format

convingerea judecătorului că trebuie să admită sau să respingă cererile

părților.

În acest sens, sunt

aplicabile și prevederile art. 6 din C.E.D.O., potrivit cărora o hotărâre

judecătorească pronunțată de o instanță națională trebuie să fie motivată în

fapt și în drept, sub toate aspectele existente în cererea de chemare în judecată,

în caz contrar, fiind încălcat accesul liber la instanță.

Or, în speță, se

constată, că instanța de apel a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte

sentința primei instanțe, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor

cuvenite reclamantului expropriat pentru suprafața de 543,37 m.p., nr. cadastral 540, la suma de 11.160.lei, pag. 142 expert G.C., cu motivarea că „terenul

în suprafață de 701 m.p. este intravilan, întrucât este amplasat în interiorul

localității, terenurile vecine sunt terenuri cu destinație curți construcții pe

care sunt amplasate locuințe, există rețele de alimentare cu energie electrică

pentru uz casnic” și că „în ceea ce privește terenul în suprafață de 543,37 m.p., se apreciază că este extravilan, fiind evaluat la data exproprierii la 12.790 lei, iar

la data expertizei la 11.160 lei”, fără a arăta temeiurile de fapt și de drept

care i-au format convingerea, și fără a arăta motivele pentru care a înlăturat

cererile și apărările părților, ceea ce echivalează cu nemotivarea acestei

hotărâri, ce are conotații care vizează nelegalitatea acesteia, și reprezintă încălcarea

unei obligații legale a judecătorului, aceea de a proceda la motivarea

hotărârii în cazurile prevăzute de lege.

Neîndeplinirea

acestei cerințe legale, a motivării hotărârii pronunțate de către instanța de

apel, constituie motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

iar această situație echivalează cu nepronunțarea și face imposibilă analiza

legalității deciziei în raport de soluția pronunțată prin aceasta, în cadrul

recursului, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art. 312 alin.

(2) C. proc. civ., întrucât hotărârea poate fi casată dacă nu cuprinde

considerentele pe baza cărora s-a întemeiat.

Fiind găsit astfel

întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în baza art.

312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de

reclamanta C.V. și pârâtul S.R., prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P.; va casa

decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de apel va ține seama de celelalte critici formulate de reclamantă

și de pârât, respectiv va trebui să stabilească amplasamentele terenurilor în

litigiu, intravilan sau extravilan și cuantumul despăgubirilor ce revin

expropriatului, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, republicată, ținând

seama de valoarea reală a imobilelor expropriate, de prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite și de prețul cu care se vând, în

mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia, ceea ce impune efectuarea unui nou raport de expertiză

în cauză, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C.

proc. civ.

De asemenea, cu

ocazia rejudecării instanței va ține seama de toate mijloacele de apărare

invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta M.E.

împotriva deciziei nr.

662/ A din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, ca fiind declarat de o persoană

lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Admite recursurile

declarate de reclamanta C.V. și pârâta C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. București, în

numele S.R., împotriva deciziei nr. 662/ A din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe

care o casează.

Trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2012.