ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 242/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. 575 din 30 martie 2006, reclamantul M.N.M. a chemat în judecată S.R., în calitate de expropriator, prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună, cu privire la exproprierea terenurilor situate în comuna Adunații Copăceni, județ Giurgiu, având nr. cadastral 540 și 561, în vederea efectuării lucrării „varianta ocolire Adunații Copăceni” și reabilitare drum național DN 5 între Km 19 - 16 + - Km 23-200 pe teritoriul localității Adunații Copăceni, județul Giurgiu, din cadrul obiectivului de investiție „Varianta ocolitoare Adunații Copăceni DN5”, în sensul de a lua act că este de acord cu exproprierea, dar nu și cu despăgubirile acordate, al căror cuantum să fie stabilit de instanță, în condițiile art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/2004.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenurilor în suprafață de 701,10 m.p., cu nr. cadastral 561 și respectiv 543,37 m.p., cu nr. cadastral 540 situate pe raza comunei Adunații - Copăceni, terenuri ce au fost incluse în amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național, mai sus menționată, și pentru care Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local Adunații Copăceni, județul Giurgiu, prin Hotărârile nr. 111/2005 și nr. 116/2005, a stabilit cuantumul despăgubiri lor la 4 dolari S.U.A. m.p., arătând în cuprinsul lor că „în caz de nemulțumire cu privire la cuantumul despăgubirilor expropriatul se poate adresa cu cerere la Tribunalul Giurgiu în condițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994”.

S-a mai arătat, că, deși a trecut aproape un an de la emiterea acestor hotărâri, expropriatorul nu a sesizat instanța în condițiile art. 21 din Legea nr. 33/1994, pentru a se pronunța cu privire la expropriere și astfel să se poată contesta exproprierea sau cuantumul despăgubirilor, situație în care a fost nevoit să introducă prezenta acțiune, prin care menționează că, deși este de acord cu exproprierea, nu este de acord cu despăgubirea stabilită de 4 dolari S.U.A./m.p., deoarece aceasta nu reflectă valoarea reală a bunului, față de faptul că terenul expropriat are o valoare ridicată de circulație, fiind situat în intravilanul localității, cu ieșire la drumul național DN 5, fiind afectat de investiții (grad metalic, cale betonată de acces, drum pietruit, în incintă, pomii fructiferi pe rod, viță de vie pe rod ), iar prețul oferit pe metru pătrat este ca și pentru terenurile aflate în „mijlocul câmpului”, Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 stabilind, în mod arbitrar, un preț unic, de 4 dolari S.U.A./m.p., pentru toate terenurile, indiferent de amplasament și valoare de circulație.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994. Față de actele și lucrările cauzei, prin sentința civilă nr. 407 din 30 noiembrie 2006, Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a respins excepția nulității absolute a rapoartelor de expertiză întocmite de expert ing. F.R. și evaluator ing. D.O.C., invocată de pârâtă; a admis în parte acțiunea reclamantului M.N.M., în contradictoriu cu pârâtul S.R., prin C.N.A.D.N.R. SA, astfel cum a fost precizată; a luat act că reclamantul este de acord cu exproprierea suprafețelor de teren de 701,10 m.p., cu nr. cadastral 561 și de 543,37 m.p., cu nr. cadastral 540, situate pe raza comunei Adunații Copăceni, județul Giurgiu, expropriere dispusă prin Hotărârile nr. 111/2005 și nr. 116/2005 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul local Adunații Copăceni; a omologat, în parte, raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing.

F.R.; a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului expropriat M.N.M., datorate de pârâtul expropriator, astfel: la suma de 47.224 lei RON, în loc de 77.541.660 lei vechi ROL, cât s-a stabilit prin Hotărârea nr. 111/2005, pentru terenul în suprafață de 701,10 m.p., reprezentând atât valoarea reală a acestuia, cât și prejudiciul cauzat expropriatului; la suma de 20.171 lei RON, în loc de 60.096.722 lei vechi ROL, cât s-a stabilit prin Hotărârea nr. 116/2005, pentru terenul în suprafață de 543,37 m.p., reprezentând valoarea reală a acestuia, și a fost obligă pârâtul la plata sumei de 4500 lei Ron cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expert și onorariu avocat) către reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prin admiterea acțiunii reclamantului se dă eficiență juridică și practică dispozițiilor legale potrivit cărora exproprierea pentru utilitate publică se poate face numai după o dreaptă și prealabilă despăgubire, respectându-se în acest mod dreptul fundamental la ocrotirea proprietății, față de faptul că raporturile de expertiză întocmite în cauză au concluzionat că valoarea reală a terenurilor expropriate este alta decât cea stabilită prin hotărârile atacate. S-a mai reținut, că în cauză nu are relevanță categoria de folosință a terenurilor expropriate, extra sau intravilan, atâta timp cât acestea au fost evaluate la valoarea lor de circulație, după metode individualizate.

Referitor la excepția nulității rapoartelor de expertiză, excepție ridicată de pârâtă, cu invocarea dispozițiilor art. 12 și art. 15 din Legea nr. 198/2004, aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, cu motivarea că aceste dispoziții legale au în vedere eventuale acte juridice translative de proprietate ce s-ar putea încheia după data comunicării hotărârii de expropriere și nu rapoartele de expertiză ce se întocmesc pentru evaluarea despăgubirilor, în condițiile art. 9 din aceeași lege. De altfel, la art. 12 din Legea nr. 198/2004 se menționează că „actele juridice care se încheie după data comunicării hotărârii comisiei prevăzute la art. 6 alin. (1) sau după data consemnării sumelor stabilite drept despăgubiri, sunt lovite de nulitate absolută”.

Prin decizia civilă nr. 662/ A din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelul formulat pârâtul S.R., prin C.N.A.D.N.R. – D.G.D.P.; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului expropriat pentru terenul în suprafață de 543,37 m.p., nr. cadastral 540, la suma de 11.160 lei (pag. 142) expert G.C. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, pentru a răspunde tuturor problemelor invocate prin motivele de apel, precum și cererii precizatoare, a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize tehnice care concluzionează, prin răspunsul la obiecțiunii, pag.

208 dosar apel, că terenul în suprafață de 701 m.p. este intravilan, întrucât este amplasat în interiorul localității, terenurile vecine sunt terenuri cu destinația curți, construcții pe care sunt amplasate locuințe, există rețele de alimentare cu energie electrică pentru uz casnic. În ceea ce privește terenul în suprafață de 543,37 m.p., s-a apreciat că acesta este extravilan, fiind evaluat la data exproprierii la 12.790 lei, iar la data expertizei la 11.160 lei. În ceea ce privește excepția privind participarea procurorului, s-a reținut că, într-adevăr, Legea nr. 33/1994, la art. 23 alin. (1), prevede participarea obligatorie a procurorului numai la soluționarea cererii de expropriere, însă, prin decizia nr. 6 din 27 septembrie 1999 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că la judecarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate participarea procurorului nu este obligatorie.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele M.E. și C.V. și pârâta C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. București, în numele S.R., criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea criticilor formulate, reclamantele au arătat că înțeleg să-și întemeieze recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ. Astfel, prin primul motiv de recurs, s-a arătat că decizia nr. 662 din 18 noiembrie 2010 nu este motivata în fapt, instanța de apel rezumându-se la a-și prezenta argumentele ce stau la baza admiterii apelului printr-o singura fraza, în care arată că la pronunțarea soluției s-a avut în vedere expertiza efectuată în cauza. În conformitate cu dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanța are obligația să arate în fapt și în drept motivele care au format convingerea sa, precum și cele care au dus la înlăturarea cererilor și apărărilor părților, motivarea hotărârii neputându-se rezuma la o înșiruire de fapte și argumente.

De asemenea, s-a mai invocat lipsa de temei legal a hotărârii atacate și greșita aplicare a legii în sensul că, la stabilirea valorii bunurilor expropriate, instanța nu a avut în vedere valoarea reală de circulație cu care se vând în unitatea administrativă bunurile de același fel, așa cum prevăd dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, ci criteriul naturii juridice a terenului ca intravilan sau extravilan, criteriu ce nu este prevăzut în lege și nu conduce la o valoarea reală a despăgubirii, iar prin aplicarea acestui criteriu s-a ajuns ca un teren ce formează curtea casei să fie evaluat la un preț pentru jumătate și la un alt preț pentru cealaltă jumătate. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, pârâta C.N.A.D.N.R.

SA, în numele S.R. a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a concluzionat ca terenul în suprafață de 701,01 m.p., cu nr. cadastral 561, este categoria teren intravilan și nu a ținut cont că suprafața expropriată de 701,01 m.p. cu nr. cadastral 561, este teren categoria extravilan, conform încheierii de intabulare nr. 18157/2005 și extrasului de C.F. nr. 635 pentru localitatea Adunații Copăceni, eliberate de O.C.P.I. Giurgiu. Răspunsul la obiecțiuni în baza căruia instanța a concluzionat ca suprafața 701,01, cu nr. cadastral 561, este categoria intravilan a fost argumentat de expertul ing. G.C., prin prezentarea și folosirea adeverinței nr. 9779 din 19 noiembrie 2009, fără a ține seama că aceasta a fost revocată prin adeverința nr. 1939 din 22 martie 2010 de către P.A.

Copăceni, județul Giurgiu, iar anexele folosite sunt numai oferte de vânzare - cumpărare pentru teren categoria intravilan, motiv pentru care s-a invocat excepția privind nulitatea parțială a raportului de expertiză omologat, pentru suprafața de 701,01 m.p., cu nr. cadastral 561, întrucât acest teren este situat în extravilan. S-a mai arătat, că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) și cuprinde motive străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.), întrucât prin „Hotărârea de Stabilire a Cuantumului Despăgubirii nr. 111/2005” s-a dispus exproprierea suprafeței de 701.10 m.p., cu nr. cadastral 561, teren arabil extravilan, iar, prin decizia civila nr. 662/ A din 18 noiembrie 2010, instanța de apel a acordat și menținut despăgubirile pentru exproprierea suprafeței de 701.01 m.p., cu nr. cadastral 561, teren intravilan, fiind încălcate astfel prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevăd că la calcularea despăgubirilor instanța va ține cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, precum și de categoria terenului ca fiind extravilan, conform încheierii de intabulare nr. 18157/2005 și extrasului C.F.

nr. 635 privind localitatea Adunații Copăceni. S-a conchis, că instanța, în mod greșit, a omologat un raport de expertiză pentru categoria intravilan, având în vedere și dispozițiile Legii nr. 255/2010, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, precum și ale Legii nr. 7/1996. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele: Împotriva deciziei pronunțate în apel, a declarat recurs reclamanta M.E., deși aceasta a decedat la 20 mai 2009, iar, la termenul din 10 decembrie 2009, instanța de apel a introdus în cauză pe moștenitoarea acesteia, C.V., așa cum rezultă din certificatul de calitate nr. 23 din 16 septembrie 2009, depus la dosar.

În ședința publică din 27 octombrie 2011, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale civile a defunctei M.E., excepție întemeiată, pentru cele ce succed: Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații în plan procesual, iar în cazul persoanelor fizice, aceasta începe la nașterea lor și încetează la moartea lor. Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată. Față de faptul că reclamanta M.E. a decedat anterior formulării cererii de recurs, se constată că excepția lipsei capacității de folosință a acesteia, invocată din oficiu, absolută și peremptorie, este întemeiată, astfel că instanța va respinge recursul declarat de această reclamantă ca fiind declarat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

În ceea ce privește recursurile declarate de reclamanta C.V. și pârâta C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. București, în numele S.R., instanța le constată întemeiate, pentru următoarele considerente: Astfel, prin recursul său, reclamanta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că decizia recurată nu este motivată potrivit art. 261 alin. (5) C. proc. civ., întrucât instanța era obligată să arate în fapt și în drept motivele care au formular convingerea sa, precum și cele care au dus la înlăturarea cererilor și apărărilor părților, motivarea hotărârii neputându-se rezuma la o înșiruire de fapte și argumente, iar pârâtul, prin recursul său, a arătat că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, indicând ca temei legal al acestei critici art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și a respectării dreptului la apărare al părților, „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Prin urmare, motivarea hotărârii înseamnă arătarea în scris a considerentelor care au format convingerea judecătorului că trebuie să admită sau să respingă cererile părților. În acest sens, sunt aplicabile și prevederile art. 6 din C.E.D.O., potrivit cărora o hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță națională trebuie să fie motivată în fapt și în drept, sub toate aspectele existente în cererea de chemare în judecată, în caz contrar, fiind încălcat accesul liber la instanță.

Or, în speță, se constată, că instanța de apel a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentința primei instanțe, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului expropriat pentru suprafața de 543,37 m.p., nr. cadastral 540, la suma de 11.160.lei, pag. 142 expert G.C., cu motivarea că „terenul în suprafață de 701 m.p.

este intravilan, întrucât este amplasat în interiorul localității, terenurile vecine sunt terenuri cu destinație curți construcții pe care sunt amplasate locuințe, există rețele de alimentare cu energie electrică pentru uz casnic” și că „în ceea ce privește terenul în suprafață de 543,37 m.p., se apreciază că este extravilan, fiind evaluat la data exproprierii la 12.790 lei, iar la data expertizei la 11.160 lei”, fără a arăta temeiurile de fapt și de drept care i-au format convingerea, și fără a arăta motivele pentru care a înlăturat cererile și apărările părților, ceea ce echivalează cu nemotivarea acestei hotărâri, ce are conotații care vizează nelegalitatea acesteia, și reprezintă încălcarea unei obligații legale a judecătorului, aceea de a proceda la motivarea hotărârii în cazurile prevăzute de lege.

Neîndeplinirea acestei cerințe legale, a motivării hotărârii pronunțate de către instanța de apel, constituie motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., iar această situație echivalează cu nepronunțarea și face imposibilă analiza legalității deciziei în raport de soluția pronunțată prin aceasta, în cadrul recursului, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., întrucât hotărârea poate fi casată dacă nu cuprinde considerentele pe baza cărora s-a întemeiat. Fiind găsit astfel întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamanta C.V.

și pârâtul S.R., prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P.; va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va ține seama de celelalte critici formulate de reclamantă și de pârât, respectiv va trebui să stabilească amplasamentele terenurilor în litigiu, intravilan sau extravilan și cuantumul despăgubirilor ce revin expropriatului, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, republicată, ținând seama de valoarea reală a imobilelor expropriate, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia, ceea ce impune efectuarea unui nou raport de expertiză în cauză, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C. proc.

civ. De asemenea, cu ocazia rejudecării instanței va ține seama de toate mijloacele de apărare invocate de părți. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta M.E. împotriva deciziei nr. 662/ A din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca fiind declarat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință. Admite recursurile declarate de reclamanta C.V. și pârâta C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. București, în numele S.R., împotriva deciziei nr. 662/ A din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2012.