ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5982/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială contencios administrativ și fiscal, la data de 3 septembrie 2009, reclamantul G.G. a chemat în judecată pe pârâții Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local I., Primăria I., Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale - Direcția Regională de Drumuri și Poduri T. și pe V.I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. JJ din 2 martie 2009 și anularea parțială a hotărârii nr. GG/2009 emise de către pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, cu cheltuieli de judecată.

În drept a invocat Legea nr. 544/2004, H.G. nr. 462/2006, Legea nr. 215/2001, H.G. nr. 400/2003, modificată prin H.G. nr. 1386/2003, O.G. nr. 73/2002, art. 87 C. proc. civ., art. 22 din O.G. nr. 43/1997. În motivarea acțiunii, a arătat că în luna martie 2009, a fost emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. JJ din 2 martie 2009, prin care Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a dispus exproprierea și aprobarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în comuna I., având nr. top AA, pentru suprafața expropriată de 1.060 m.p., respectiv suma de 6.360 euro, pe numele lui V.I. Suprafața de teren amintită mai sus este evidențiată în CF XX, având nr. top. PP, în suprafață totală de 2.546 m.p.

Reclamantul a arătat că este unul dintre coproprietarii acestui teren, alături de G.E. și C.S., iar numitul V.G. nu are vreun drept de proprietate. S-a mai învederat că pe rolul Judecătoriei Caransebeș se află Dosarul nr. 1885/208/2009, având ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la terenul evidențiat în CF XX, având nr. top. PP, în suprafață de 2.526 m.p., respectiv terenul ce urmează a fi expropriat și pentru care Comisia a acordat despăgubiri lui V.I. Cu privire la hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. GG/2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004, reclamantul a solicitat ca instanța să dispună anularea în parte a acesteia, deoarece suma stabilită cu titlu de despăgubire către reclamant nu corespunde suprafeței ce urmează a-i fi expropriată din terenul evidențiat în CF YY, nr. top RR, în suprafață totală de 8.632 m.p.

Lunca Mehadica arabil. Reclamantul a arătat că nu este echitabil să primească aceeași sumă de bani ca și numitul M.D., deoarece suprafețele ce urmează a fi expropriate diferă și pe rolul Judecătoriei Caransebeș se afla Dosarul nr. 1269/208/2009 având ca obiect prestație tabulară cu privire la terenul amintit. Prin sentința civilă nr. 93 din 10 februarie.2010 Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Caraș-Severin a reținut că, prin hotărârea nr. GG din 2 martie 2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri pentru terenul cu nr. top. QQ, în suprafață de 4.448 m.p., în cuantum de 26.688 euro, în echivalent în lei.

Terenul nr. top. QQ rezultă din dezmembrarea terenului nr. top. RR înscris în CF YY, dezmembrare efectuată de comisia de expropriere, după cum rezultă din Planul de amplasament și delimitare a imobilului, cu propunerea de dezlipire de la dosar, dezmembrare care, însă, nu a fost operată în cartea funciară. S-a dispus, totodată, prin hotărâre, că despăgubirea va fi consemnată astfel: cota de 24.000/72.000 parte, echivalentul a 8.896 euro, numitei M.H.; cota de 24.000/72.000 parte, echivalentul a 8.896 euro, lui M.D.; cota de 361,5/72.000 parte, echivalentul a 134,00 euro, numitei G.E.; cota de 13.727/72.000 parte, echivalentul a 5.088, 14 euro lui G.G.; cota de 3.183,5/72.000, echivalentul a 1.180,02 euro, numitei C.S.; cota de 6.728/72.000 parte, echivalentul a 2.493,84 euro, lui G.G., în cont deschis pe numele expropriatului, la unitatea Banca C., și va fi eliberată în condițiile legii.

Asupra terenului ce face obiectul exproprierii, conform extrasului de carte funciară depus la dosar de către reclamant în copie, în suprafață totală de 8.632 m.p. (din care a fost expropriată suprafața de 4.448 m.p.), înscris în CF YY, nr. top. RR Lunca Mehadica, arabil, sunt 5 coproprietari. Dintre aceștia, conform extrasului de carte funciară, G.G. are asupra terenului cotele de proprietate de 13.727/72.000 și de 6.728/72.000 (însumând 20.455/24.000), înscrise sub B3 și B5, în timp ce M.D. are asupra terenului o cotă parte de 24.000/72.000. Tocmai pentru aceste cote, de 13.727/72.000 și de 6.728/72.000, s-au acordat despăgubiri reclamantului prin decizia contestată. Lui M.D. i s-au acordat despăgubiri într-un cuantum mai ridicat, în mod întemeiat, deoarece are o cotă de proprietate mai mare, respectiv 24.000/72.000.

Așadar, motivele de anulare a hotărârii nr. GG/2009 invocate de către reclamant sunt neîntemeiate, considerent pentru care prima instanță a respins cererea acestuia, de anulare a hotărârii, constatând că despăgubirile s-au acordat corespunzător cotelor de proprietate pe care le avea reclamantul la momentul exproprierii. În ceea ce privește hotărârea nr. JJ/2009, prima instanță a constatat că prin aceasta s-a dispus exproprierea suprafeței de 1.060 m.p. - imobilul nr. top. AA. În realitate, nu este vorba despre numărul topografic AA, ci despre numărul cadastral AA. Reclamantul a susținut că acestui număr cadastral îi corespunde numărul topografic PP - Lunca Mehadica arabil, înscris în CF XX. Pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nu a putut confirma dacă terenul expropriat este identificat topografic sub nr. top.

PP, însă, din planul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert tehnic T.V. în Dosar nr. 1448/208/2009 al Judecătoriei Caransebeș, rezultă că numărului cadastral AA îi corespunde nr. top. PP, aspect demonstrat și de faptul că nr. cad. AA se învecinează cu nr. top. PP, după cum rezultă din documentația de dezlipire a parcelelor nr. top. AA. Cu privire la exproprierea dispusă prin hotărârea nr. JJ/2009, nemulțumirea reclamantului constă în aceea că, în mod eronat, susține acesta, s-au acordat despăgubiri numitului V.I., iar nu reclamantului, ținând seama că el este proprietarul terenului înscris în CF XX, nr. top. PP. Din extrasul cărții funciare depus la dosar de către reclamant, rezultă că, asupra terenului înscris în CF XX, nr. top.

PP Lunca Mehadica arabil, de 2.546 m.p., sunt coproprietari G.E., cu cota de 72,3/4800, G.G., cu cota de 3127/4800, C.S., cu cota de 509,45/4800 și G.G., cu cota de 1091,2/4800. Prima instanță a constatat că, prin hotărârea contestată, s-a reținut că este aparent îndreptățit la plata despăgubirii în cuantum de 6.360 euro, în echivalent în lei, numitul V.I., pentru suprafața expropriată, de 1.060 m.p., persoană care s-a prezentat la încheierea procesului verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii. Potrivit art. 2 din hotărâre, despăgubirea a fost consemnată în cont deschis pe numele expropriatului, la unitatea Banca C., urmând a fi eliberată în condițiile legii. Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 prevede că „Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate în baza prevederilor art. 4 alin. (1) se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim”.

Reclamantul nu a depus cerere pentru plata de despăgubiri aferente exproprierii imobilului cu nr. cad. AA, conform art. 5 alin. (1) din lege, iar expropriatorul nu avea obligația de a convoca persoana îndreptățită, cu scrisoare recomandată sau în alt mod, în lipsa unei astfel de cereri, așa cum susține reclamantul. Conform susținerilor pârâtei, singurul care a formulat cerere, în acest sens, a fost V.I., dar acesta nu a putut face dovada dreptului de proprietate, iar G.G. nu a depus cerere conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, așa încât despăgubirea a fost consemnată doar pe numele lui V.I., urmând a fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice și/sau hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (4) din lege, „În cazul în care titularii drepturilor reale nu depun cererea și/sau documentele doveditoare, potrivit prevederilor alin. (1) și (2), expropriatorul va notifica acestora sumele propuse pentru plata despăgubirilor și le va consemna într-un cont bancar deschis pe numele expropriatului. Despăgubirile vor fi eliberate în condițiile prezentei legi”. Art. 5 alin. (5) teza finală prevede că „Despăgubirea va fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice și/sau hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Eventualele litigii amână eliberarea despăgubirilor consemnate, dar nu suspendă transferul dreptului de proprietate către expropriator”.

În speță, s-a constatat că, referitor la imobilele expropriate există litigii pe rolul Judecătoriei Caransebeș, ce fac obiectul Dosarelor nr. 1448/208/2009, 1885/208/2009 și nr. 1269/208/2009, având ca obiect ieșire din indiviziune și prestație tabulară. Tribunalul a concluzionat că hotărârea nr. JJ/2009 a fost emisă cu respectarea condițiilor cerute de Legea nr. 198/2004, iar cererea de anulare a acesteia este lipsită de interes, de vreme ce sumele consemnate pe numele pârâtului V.I. nu au fost eliberate acestuia, urmând a fi eliberate persoanelor care își vor dovedi dreptul de proprietate în condițiile legii.

S-a mai reținut că în măsura în care reclamantul nu este mulțumit de cuantumul despăgubirilor acordate, acesta are calea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 198/2004, competența de stabilire, în contradictoriu cu Statul Român sau cu unitățile administrativ-teritoriale, a cuantumului acestora aparținând instanțelor de drept comun, conform art. 10 alin. (1) din lege. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul G.G. solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, anulării hotărârii nr. JJ din 2 martie 2009 emisă de pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și anulării parțiale a hotărârii nr. GG/2009 emisă de aceeași pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1024 din 6 octombrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, „Soluționarea cererilor de expropriere este de competența Tribunalului județean sau a Tribunalului Municipiului București în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere”. Având în vedere că legea nu specifică secția, ea va trebui să fie cea de drept comun, respectiv secția civilă a tribunalului. Prin sentința civilă nr. 151 din 16 februarie 2011 Tribunalul Caraș-Severin a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că prin H.G. nr. 843 din 13 august 2008 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Reabilitare DN6 Drobeta Turnu-Severin-Lugoj”, între km 358+000 și km 495+800, pe teritoriul localităților P. și I., s-a aprobat declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor menționate în tabelul prevăzut în anexa nr. 2 la această hotărâre. Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. JJ/2009, s-a dispus exproprierea și acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în comuna I., cu nr. top. AA, în suprafață de 1.060 m.p., iar prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. GG din 02 martie 2009 s-a dispus exproprierea și consemnarea despăgubirii pentru terenul situat în comuna I., nr. top.

QQ, în suprafață de 4.448 m.p. În ceea ce privește hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. JJ/2009, s-a constatat că pârâtul V.N. a fost identificat pe baza documentației tehnico-cadastrale în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Normele metodologice din 10 iunie 2004 cu modificările ulterioare. Din planul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert tehnic T.V. în Dosar nr. 1448/208/2009 al Judecătoriei Caransebeș, rezultă că numărului cadastral AA îi corespunde nr. top. PP, aspect demonstrat și de faptul că nr. cad. AA se învecinează cu nr. top. QQ, după cum rezultă din documentația de dezlipire a parcelei cu nr. top. AA. Cu privire la exproprierea dispusă prin hotărârea nr. JJ/2009, nemulțumirea reclamantului constă în aceea că, în mod eronat, susține acesta, s-au acordat despăgubiri numitului V.I., iar nu reclamantului, ținând seama că el este proprietarul terenului înscris în CF XX, nr. top.

PP. Din extrasul cărții funciare depus la dosar de către reclamant, rezultă că, asupra terenului înscris în CF XX, nr. top. PP Luncă în Mehadia arabil, de 2.546 m.p., sunt coproprietari G.E., cu cota de 72,3/4800, G.G., cu cota de 3127/4800, C.S., cu cota de 509,45/4800 și G.G., cu cota de 1091,2/4800. Prima instanța a constatat că, prin hotărârea contestată, s-a reținut că este aparent îndreptățit la plata despăgubirii în cuantum de 6.360 euro, în echivalent în lei, numitul V.I., pentru suprafața expropriată, de 1.060 m.p., persoană care s-a prezentat la încheierea procesului verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii. Potrivit art. 2 din Hotărâre, despăgubirea a fost consemnată în cont deschis pe numele expropriatului, la unitatea Banca C., urmând a fi eliberată în condițiile legii.

Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 prevede că „Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate în baza prevederilor art. 4 alin. (1) se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim”. Reclamantul nu a depus cerere pentru plata de despăgubiri aferente exproprierii imobilului cu nr. cad. AA, conform art. 5 alin. (1) din lege, iar expropriatorul nu avea obligația de a convoca persoana îndreptățită, cu scrisoare recomandată sau în alt mod, în lipsa unei astfel de cereri. Singurul care a formulat cerere, în acest sens, a fost pârâtul V.I., dar, pentru că acesta nu a putut face dovada dreptului de proprietate, iar G.G.

nu a depus cerere conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, despăgubirea a fost consemnată doar pe numele lui V.I., urmând a fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice și/sau hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Întrucât cu privire la imobilul menționat, în hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. JJ/2009, suma de 27.227,16 RON reprezentând contravaloarea despăgubirii este în continuare consemnată la Banca C. - Sucursala T. și nu a fost eliberată nici pârâtului V.I. și nici altei persoane, dreptul reclamantului G.G. la eliberarea sumei de bani, în situația în care se face dovada proprietății asupra imobilului supus exproprierii, nu a fost afectat, astfel că anularea hotărârii menționate mai sus nu este necesară nefiind de natură a-i produce un prejudiciu.

Tribunalul a concluzionat, față de cele mai sus reținute, că hotărârea nr. JJ/2009 a fost emisă cu respectarea condițiilor cerute de Legea nr. 198/2004, iar cererea de anulare a acesteia este lipsită de interes, de vreme ce sumele consemnate pe numele pârâtului V.I. nu au fost eliberate acestuia, urmând a fi eliberate persoanelor care își vor dovedi dreptul de proprietate în condițiile legii. În ceea ce privește hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. GG/2009, suma de 114.515,53 RON, reprezentând contravaloarea totală a despăgubirii a fost consemnată pe numele M.H., M.D., G.E., G.G., C.S., G.G. fiecărui dintre cei menționați revenindu-i o sumă de bani proporțională cu cota-parte de teren prevăzută în cartea funciară (CF YY din 30 ianuarie 2009). Au fost găsite nefondate susținerile reclamantului conform cărora suma stabilită cu titlu de despăgubire nu corespunde cu suprafața ce urmează a-i fi expropriată din terenul menționat în CF YY cu nr. top.

RR, respectiv faptul că acesta și dl. M.D. urmează să primească aceeași sumă de bani, deși suprafețele ce urmează a fi expropriate diferă. Conform extrasului de carte funciară, G.G. are asupra terenului cotele de proprietate de 13.727/72.000 și de 6.728/72.000 (însumând 20.455/24.000), înscrise sub B3 și B5, în timp ce M.D. are asupra terenului o cotă parte de 24.000/72.000. Pentru aceste cote de 13.727/72.000 și de 6.728/72.000, s-au acordat despăgubiri reclamantului prin decizia contestată. Lui M.D. i s-au acordat despăgubiri într-un cuantum mai ridicat, în mod întemeiat, deoarece are o cotă de proprietate mai mare, respectiv 24.000/72.000. Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat apel.

În motivare, reclamantul a arătat că instanța nu a avut în vedere probele administrate în cauză, respectiv tabelul privind exproprierea, în care la pozițiile nr. a, b și c sunt notate suprafețele exacte ce urmează a fi expropriate din terenul evidențiat în CF nr. YY (actual CF nr. ZZ), nr. top RR (în suprafața totală de 8.632 m.p.), respectiv harta de expropriere în care se specifică exact suprafața care se expropriază de la fiecare coproprietar. Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nu a ținut seama de acest aspect și a împărțit suma totală avansată cu titlu de despăgubire în trei părți egale, deși suprafețele expropriate diferă. Potrivit hărții menționate, din terenul cu nr. top RR se expropriază următoarele suprafețe: 2.132 m.p.

de la G.I.; 1.448 m.p. de la B.A. și 868 m.p. de la M.D., iar reclamantul G.G. ar trebui să primească suma de 12.792 euro, contravaloarea suprafeței de 2.132 m.p. care i se expropriază. Acesta este motivul pentru care a considerat ca se impune anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. GG/2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004, deoarece suma stabilită cu titlu de despăgubire către reclamant nu corespunde suprafeței ce urmează a-i fi expropriată efectiv din terenul evidențiat în CF nr. ZZ, nr. top RR, ci este calculată greșit conform cotelor-părți din cartea funciară, deși nu este expropriată întreaga suprafață de teren, ci numai 4.448 m.p., din totalul de 8.632 m.p.

Tribunalul a reținut faptul că, în ceea ce privește hotărârea de expropriere nr. JJ/2009, prin care s-a dispus exproprierea și aprobarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în comuna l., având nr. top AA (același cu nr. top PP), pentru suprafața expropriată de 1.060 m.p., respectiv suma de 6.360 euro, pe numele lui V.I., acesta din urmă a fost identificat pe baza documentației tehnico-cadastrale. Menționează că, în urma succesiunii din 2008 după bunicul reclamantului, numitul G.G., coproprietari asupra terenului menționat mai sus sunt: reclamantul G.G., G.E. și C.S. Din harta depusă la dosar, se poate observa greșeala făcută de către Primăria I. în momentul întocmirii documentației pentru expropriere, în sensul că, la nr. top RR, apare proprietar G.I., iar la număr cadastral AA, apare proprietar V.l., deși în mod evident persoanele menționate nu au nici o calitate și nici un drept de proprietate asupra terenurilor respective.

De asemenea, în tabelul ce conține numele persoanelor expropriate, la poziția cu nr. b și nr. c apar G.I. și V.l., deși documentele doveditoare sunt foarte clare, iar aceste persoane nu au vreun drept de proprietate. Pârâtul V.l. nu a fost niciodată proprietar sau coproprietar asupra acestui teren, conform extrasului de CF nr. XX, nr. top PP. Judecătoria Caransebeș a pronunțat în Dosar nr. 1885/208/2009, având ca obiect partaj judiciar, sentința civilă nr. 1947/2010 (rămasă definitivă și irevocabilă), prin care s-a atribuit reclamantului G.G. imobilul cu nr. top nou KK Lunca Mehadica arabil, în suprafața de 2.237 m.p. (nr. cad. MM) din terenul evidențiat în CF nr. XX, nr. top PP în suprafață totală de 2.546 m.p.

Terenul susmenționat face obiectul hotărârii de expropriere nr. JJ/2009 emisă pe numele lui V.I., nr. cad. MM (nr. cad. NN) este unul și același cu nr. top PP, după cum rezultă din dispozitivul sentinței civile nr. 1947/2010 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosar nr. 1885/208/2009, reținându-se că pârâtul V.I. nu a fost niciodată proprietar sau coproprietar asupra acestui teren. Reclamantul a mai arătat că despre faptul că urmează a fi expropriate suprafețe de teren în zona unde deținea și reclamantul în proprietate cote-părți, a aflat de la alți consăteni în anul 2008, iar în luna mai a aceluiași an, a solicitat Primăriei I. informații în acest sens. I s-a adus la cunoștință că există un tabel cu suprafețele ce vor fi expropriate, dar printre acestea nu figurează și terenurile sale, concluzionând că terenul cu nr. top PP nu va fi expropriat.

Tribunalul Caraș-Severin a reținut în mod greșit în cuprinsul sentinței apelate faptul că: „Reclamantul nu a depus cerere pentru plata de despăgubiri aferente exproprierii imobilului cu nr. cad. AA, conform art. 5 alin. (1) din lege”. Reclamantul a arătat că nu i s-a comunicat niciuna dintre hotărârile emise. Aspectul că reclamantul nu a formulat cerere pentru plata despăgubirilor aferente exproprierii terenului nr. top PP se datorează faptului că nu i s-a adus la cunoștință că este îndreptățit să formuleze o astfel de cerere, iar în momentul în care a aflat întâmplător despre acest lucru, era prea târziu, deoarece pârâtul V.I. formulase deja cererea în nume propriu, deși nu era titularul vreunui drept real asupra imobilului și cu atât mai puțin, nu putea justifica un interes legitim.

Pârâta Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a avut în vedere la emiterea hotărârii nr. JJ/2009 un act sub semnătură privată prezentat de V.I. și cererea formulată de acesta, fără a mai verifica înscrierile din CF cu nr. top PP, unde apar de fapt proprietarii terenului respectiv, adică exact titularii drepturilor reale, îndreptățiți conform legii să primească suma aferentă exproprierii. Faptul că suma reprezentând contravaloarea despăgubirilor conform hotărârii nr. JJ/2009 este în continuare consemnată la Banca C.- Sucursala T. și nu a fost eliberată încă pârâtului V.I. nu are nicio relevanță, fiind evident faptul că hotărârea menționată este emisă greșit pe numele lui V.I., și pe cale de consecință, se impune anularea acesteia.

Prejudiciul suferit de reclamant, constă tocmai în faptul că a fost emisă în mod greșit hotărârea nr. JJ/2009 de acordare a despăgubirilor pe numele pârâtului V.I. și, mai mult, a fost consemnată suma de 6.360 euro pe numele acestuia. Tribunalul a reținut în mod eronat faptul că nemulțumirea sa cu privire la hotărârea de expropriere constă în aceea că, prin hotărârea de expropriere nr. JJ/2009 s-au acordat despăgubiri unui neproprietar, respectiv lui V.I., deoarece nemulțumirea sa constă în aceea că hotărârea susmenționată a fost emisă pe numele unei persoane care nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului respectiv și, mai mult, suma aferentă a fost consemnată pe numele persoanei respective.

Cu privire la hotărârea nr. GG/2009 emisă de către pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, prin care s-a decis exproprierea suprafeței de 4.448 m.p. din terenul evidențiat în CF nr. YY (actual CF nr. ZZ), nr. top RR (în suprafață totală de 8.632 m.p.), învederează că în harta de expropriere se specifică exact suprafața care se expropriază, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nu a ținut seama de acest aspect și a împărțit suma totală avansată cu titlu de despăgubire în trei părți egale, deși suprafețele expropriate diferă. Reclamantul G.G. ar trebui să primească suma de 12.792 euro, contravaloarea suprafeței de 2.132 m.p.

care i se expropriază, conform tabelului privind exproprierea, în care la pozițiile nr. a, b și c sunt notate suprafețele exacte ce urmează a fi expropriate din terenul cu nr. top RR, motiv pentru care a considerat că se impune anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. GG/2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004, deoarece suma stabilită cu titlu de despăgubire către acesta nu corespunde suprafeței ce urmează a-i fi expropriată efectiv din terenul evidențiat în CF nr. ZZ, nr. top RR, ci este calculată greșit, conform cotelor-părți din cartea funciara, deși nu este expropriată întreaga suprafață de teren.

Instanța a reținut faptul că prin hotărârea susmenționată a fost consemnată pentru fiecare coproprietar o sumă de bani proporțională cu cota-parte de teren prevăzută în cartea funciară, deși la data emiterii acestei hotărâri, terenul se afla în indiviziune, deci nu se știa care porțiune din teren urmează să fie atribuită fiecăruia dintre coproprietari, aspect deosebit de important, deoarece din terenul evidențiat în CF nr. YY (actual CF nr. ZZ), nr. top RR (în suprafața totală de 8.632 m.p.), urma să fie expropriată doar o parte, nu întreaga suprafață. Abia după sistarea stării de indiviziune se putea ști ce porțiune din teren este atribuită foștilor coproprietari, iar, în funcție de acest aspect, aceștia aflau și ce suprafață în m.p.

este expropriată de la fiecare. Tribunalul Caraș-Severin, în Dosar nr. 1448/208/2009, soluționat prin decizia civilă nr. 475/R din 9 decembrie 2010, a hotărât sistarea stării de indiviziune asupra terenului evidențiat în CF nr. YY (actual CF nr. ZZ), nr. top RR (în suprafață totală de 8.632 m.p.), prin atribuirea către reclamantul G.G. a suprafeței de 2.452 m.p. Ceilalți coproprietari au rămas în continuare în indiviziune. În această situație, reclamantul ar trebui să primească suma de 12.792 euro, contravaloarea suprafeței de 2.132 m.p. care i se expropriază din acest teren, conform tabelului privind exproprierea, în care la pozițiile nr. a, b și c sunt notate suprafețele exacte ce urmează a fi expropriate.

În fine, se arată că în cuprinsul sentinței civile apelate nr. 151 din 16 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr. 2656.1/115/2009 nu se regăsesc și concluziile procurorului, numele și semnătura acestuia, deși participarea sa era obligatorie, având în vedere motivul de casare reținut de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 1024 din 6 octombrie 2010 pronunțată în dosarul cauzei. Prin decizia nr. 1046 din 18 octombrie 2011 Curtea de Apel Timișoara a respins apelul.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut în ceea ce privește susținerea reclamantului, în sensul că, în cuprinsul sentinței, nu se regăsesc concluziile procurorului, numele și semnătura acestuia, deși participarea acestuia era obligatorie, rezultă că prezența procurorului și concluziile acestuia au fost consemnate în încheierea de ședință din 9 februarie 2011, când Tribunalul a rămas în pronunțare, pronunțare care a fost amânată la 16 februarie 2011. Această încheiere face parte integrantă din sentința pronunțată, în cuprinsul căreia nu se putea consemna numele procurorului, pentru că părțile nu se citează pentru amânarea pronunțării. De asemenea, hotărârea pronunțată nu se semnează și de procuror, art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. prevăzând în mod expres că hotărârea se semnează de către judecători și grefier. În ceea ce privește renunțarea reclamantului G.G. la judecarea petitului privind anularea hotărârii nr. JJ/2004 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 1198/2004, exprimată prin notele scrise depuse la data de 11 octombrie 2011, s-a apreciat că nu se poate lua act în acest stadiu a procesului de această manifestare de voință. Art. 246 alin. (4) C. proc. civ., condiționează eficacitatea renunțării la judecată, în situația în care părțile au intrat în dezbaterea fondului (situație existentă în cauză, față de faptul că declarația de renunțare la judecată s-a făcut în fața instanței de apel), de învoirea celeilalte părți.

Din tehnica legislativă folosită rezultă că această condiție este obligatorie iar, în speță, niciunul dintre pârâți nu și-a exprimat acordul ca instanța de apel să ia act de renunțarea reclamantului la judecarea acestui petit. Cu privire la această cerere, de altfel, apelantul nu mai are un interes juridic, legitim și actual în reformarea sentinței atacate deoarece acesta, afirmând că a încasat deja drepturile bănești cuvenite cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat, înscris în CF nr. XX, nr. top PP. Cu privire la solicitarea reclamantului G.G. de anulare în parte a hotărârii nr. GG/2009 și obligarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 la emiterea unei noi hotărâri s-a reținut: Temeinicia și legalitatea actului contestat se impun a fi verificate și apreciate la momentul emiterii sale și nu la un moment ulterior, cum pretinde reclamantul.

Hotărârea a fost emisă cu respectarea legii și a cotelor de proprietate evidențiate în cartea funciară la data emiterii sale, respectiv în luna martie 2009, iar decizia judecătorească de sistare a stării de indiviziune asupra terenului expropriat este ulterioară, fiind pronunțată la 9 decembrie 2010. Și sentința Judecătoriei Caransebeș de sistare a indiviziunii este ulterioară (13 aprilie 2010), din cuprinsul deciziei rezultând că Judecătoria Caransebeș a fost învestită cu soluționarea acestei cereri la data de 28 mai 2009, ulterior emiterii deciziei contestate și în deplină cunoștință de existența și efectele acestei, respectiv, ieșirea imobilului din patrimoniul coindivizărilor, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 republicată.

Părțile din acel dosar aveau cunoștință de exproprierea terenului, astfel că hotărârea nr. GG/2009 a fost emisă cu respectarea legii și a situației de carte funciară existentă la acel moment, neputând fi anulată, părțile urmând să se desocotească între ele potrivit dreptului comun. Împotriva acestei decizii reclamantul G.G. a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor se arată că a încasat drepturile bănești cuvenite cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat înscris în CF nr. XX, nr. top PP în baza hotărârii de acordare a despăgubirilor nr. JJ/2009. Se solicită anularea în parte a hotărârii nr. GG/2009 și obligarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se acorde o despăgubire de 12.792 euro pentru terenul expropriat în suprafață de 2.132 m.p., deoarece suma este calculată greșit conform cotelor părți din cartea funciară.

Instanța de apel a reținut greșit că reclamantul a solicitat verificarea temeiniciei și legalității hotărârii nr. GG/2009 „la o dată ulterioară”, după pronunțarea sentințelor civile de ieșire din indiviziune. Greșit a reținut instanța de apel faptul că hotărârea a fost emisă cu respectarea legii și cotelor de proprietate evidențiate în cartea funciară la data emiterii sale. Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nu a ținut seama de harta de expropriere, în care se specifică suprafața ce se expropriază. Comisia a împărțit suma reprezentând despăgubirea în trei părți egale, deși suprafețele expropriate diferă. Față de acest aspect nu au nicio relevanță cotele-părți evidențiate în cartea funciară pe anul 2009. Criteriile în raport cu care se stabilește cuantumul despăgubirilor sunt prevăzute în art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Reclamantul mai susține că au fost încălcate prevederile art. 7 din Legea nr. 198/2004, art. 12 din Legea nr. 33/1994 și art. 10 din H.G. nr. 941/2004 potrivit cărora hotărârile de stabilire a despăgubirilor se comunică de expropriator celui expropriat, arătând că hotărârea nu i-a fost comunicată. Acesta este motivul pentru care nu a formulat cerere pentru plata despăgubirilor aferente exproprierii terenului nr. top PP. În temeiul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 198/2004 expropriatorul trebuia să notifice reclamantului suma propusă pentru plata despăgubirilor și să o consemneze pe numele său într-un cont bancar. Recursul nu este fondat. Prin H.G.

nr. 843 din 13 august 2008 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Reabilitare DN6 Drobeta Turnu-Severin-Lugoj”, între km 358+000 și km 495+800, pe teritoriul localităților P. și I., s-a aprobat declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor menționate în tabelul prevăzut în anexa nr. 2 la această hotărâre. Hotărârea nr. GG din 2 martie 2009 emisă în temeiul Legii nr. 198/2004 și urmare H.G.

nr. 843/2008 prevede la art. 7 că „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8 din lege precum și orice altă persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului, se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 843/2008 sau în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins în tot sau în parte cererea de despăgubire”.

În art. 9 din Legea nr. 198/2004 se dispune: „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea (...).” Din coroborarea acestor texte rezultă că recurentul reclamant a formulat cererea de chemare în judecată (înregistrată la data de 3 septembrie 2009) în intervalul celor 3 ani prevăzuți în art. 7 de Hotărârea nr. GG/2009, consecința fiind soluționarea tuturor nemulțumirilor sale pe cale judecătorească, context în care devine lipsit de importanță faptul că nu i s-a comunicat hotărârea comisiei sau că nu a formulat cerere pentru plata despăgubirilor privind nr. top RR.

Sub acest aspect criticile de încălcare a prevederilor art. 5 alin. (4), art. 7 din Legea nr. 198/2004, art. 12 din Legea nr. 33/1994 și art. 10 din H.G. nr. 941/2004 se privesc a fi nefondate și vor fi înlăturate ca atare. Hotărârea nr. GG a fost emisă la data de 2 martie 2009, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 respectând dispozițiile legale, criteriile stabilite de art. 26 din Legea nr. 33/1994 și cotele de proprietate evidențiate în cartea funciară la data emiterii, cum corect a reținut instanța de apel.

Acțiunea a fost introdusă la data de 3 septembrie 2009, iar sentința civilă nr. 1012 din 13 aprilie 2010 a Judecătoriei Caransebeș și decizia civilă nr. 475 R din 9 decembrie 2010 a Tribunalului Caraș Severin (Dosarul nr. 2656/115/2009 Tribunalul Caraș-Severin), prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune, sunt evident ulterioare datei de 3 septembrie 2009, context în care nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant, fiind cert că acesta a solicitat verificarea legalității hotărârii nr. GG/2009 anterior pronunțării acestor hotărâri judecătorești și, așa cum am arătat mai sus, hotărârea nr. GG/2009 a respectat evidențele cărții funciare la data emiterii, contravaloarea despăgubirilor fiind corespunzătoare cotelor de proprietate deținute la momentul exproprierii.

Așa fiind, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul G.G. împotriva deciziei civile nr. 1046 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2012.