ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6979/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La data de 1 octombrie 2003,

reclamanta A.N.D. România – D.R.D.P. București a chemat în judecată pârâta G.V.A.E.

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exproprierea suprafeței

de 46,50 mp, deținută în proprietate de aceasta, în vederea realizării lucrării

de interes național „Lărgire la 4 benzi DN5 Adunații Copăceni – Giurgiu Km

23+200 – 59+100” potrivit O.G. nr. 16/1999 aprobată și modificată prin Legea

nr. 1/2002.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că între terenurile afectate de lucrările ce se vor realiza se află și

cel al pârâtei, aceasta din urmă fiind de acord cu exproprierea terenului

arabil în suprafață de 46,5 mp, neacceptând însă oferta de 2 dolari SUA/mp.

Tribunalul Giurgiu, prin sentința

civilă nr. 6 din 23 ianuarie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.N.D.P.

România - D.R.D.P. București împotriva pârâtei G.V.A.E. și în consecință:

A luat act de învoiala părților în

scris, privind exproprierea imobilului, teren arabil în suprafață de 45,5 mp situat

în extravilanul comunei Daia, județul Giurgiu, având număr cadastral 404, teren

ce face parte din suprafața de 0,75 ha, situat în tarlaua 34, parcela 41

(Magheru), înscrisă în adeverința nr. 432 din 7 septembrie 1991, eliberată de

Comisia Comunală Daia și în procesul verbal încheiat în aplicarea Legii nr. 18/1991,

ca fiind proprietatea pârâtei G.V.A.E.

A stabilit în sarcina reclamantei o

despăgubire în cuantum total de 93 dolari SUA, respectiv câte 2 dolari SUA/mp,

despăgubire ce urmează a fi plătită la cursul oficial leu – dolari SUA al BNR valabil

în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

A luat act că reclamanta nu a

solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, că potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, atunci

când părțile se învoiesc doar cu privire la expropriere, dar nu și asupra

despăgubirii, instanța va lua act de învoială și va stabili despăgubirea în

condițiile art. 15 din același act normativ.

Întrucât pârâta a refuzat să achite

onorariul stabilit pentru efectuarea expertizei tehnice, după care nu s-a mai

prezentat la proces, instanța a stabilit despăgubirea la nivelul ofertei de

expropriere.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta G.V.A.E.

Prin apelul declarat pârâta a

susținut că, în cauză nu există o convenție valabilă între părți, în sensul

legii, deoarece nu toate clauzele acesteia au fost însușite, cu atât mai mult

cu cât obiecțiunea privind despăgubirile a fost inserată ca atare în convenția de

expropriere.

A mai arătat, că prima instanță,

prin hotărârea atacată, a încălcat nu numai dispozițiile art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 dar și principiile constituționale privind garantarea și

apărarea dreptului de proprietate.

În cauză, instanța de apel, a

încuviințat pentru apelantă proba cu înscrisuri și expertiza tehnică de

specialitate.

Prin decizia civilă nr. 781/A din 20

decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă

și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis

apelul declarat de pârâta G.V.A.E., a schimbat în parte sentința apelată și în

consecință:

A stabilit în sarcina intimatei

reclamante-expropriator o despăgubire în cuantum de 2325 dolari SUA, respectiv

de 50 dolari SUA/mp - 46,5 mp, sumă ce urmează a fi plătită la cursul oficial leu

- dolari SUA al BNR, valabil, în termen de cel mult 30 de zile de la data

rămânerii definitive a deciziei.

A înlăturat „învoiala” de care

instanța de fond a luat act și a obligat pe intimata reclamantă să plătească

apelantei pârâte suma de 8.000.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994

și comparând rezultatul expertizei cu ofertă de 2 dolari SUA și de preferința

apelantei exprimată prin „învoială” a constatat că prețul de 50 dolari SUA/mp

reprezintă o dreaptă despăgubire, aceasta nefiind mai mică decât cea oferită de

exproprietar și nici mai mare decât cea solicitată de apelantă [art. 27 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994].

A mai reținut instanța de apel, că

pentru evaluarea terenului în litigiu, au fost luate în calcul valori reduse la

aproximativ 50% din cele realizabile la tomate, astfel: 60.000 kg/ha față de 45

– 110.000 kg/ha potențialul culturii; 1,5 RON/kg tomate față de 3 – 5 practicat

în piețe.

Împotriva deciziei date în apel, C.N.A.D.P.

SA – D.R.D.P. București, a declarat recurs întemeiat pe motivele prevăzute de

art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., considerând că, instanța a încălcat

dispozițiile imperative prevăzute de art. 25 din Legea nr. 33/1994 și ale art. 208

C. proc. civ., în sensul că nu a fost încunoștiințată asupra efectuării

expertizei.

Recursul este întemeiat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994,

privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, pentru stabilirea

despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un

expert numit de instanță, unul desemnat de exproprietar și un al treilea din

partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.

În speță, prin încheierea de ședință

din data de 20 septembrie 2005, instanța de apel, a desemnat ca expert pe ing. M.R.I.,

fără a se mai conforma dispozițiilor imperative prevăzute de art. 25 din Legea

nr. 33/1994, în sensul constituirii comisiei de experți, respectiv unul

desemnat de exproprietar și un al treilea, de persoana supusă exproprierii.

Constituirea comisiei de experți

este declarată de lege, fiind deci obligatorie pentru instanță.

Pe de altă parte, dispoziția

prevăzută în art. 208 alin. (1) C. proc. civ., nu poate fi considerată ca fiind

satisfăcută, din moment ce expertul desemnat de instanță la pct. 4 al

raportului de expertiză (f.90 dosar instanță de apel intitulat „Metodologia de

lucru”) a consemnat că „din dosar reieșind că intimata relamantă A.D.P.

București nu mai dorește a se prezenta”, nefiind încunoștiințată astfel despre

efectuarea expertizei.

Această neregularitate procedurală a

fost invocată de recurentă și în apel.

În consecință, încălcarea

dispozițiilor imperative prevăzute de art. 25 din Legea nr. 33/1994 cât și pe

cele referitoare la citarea recurentei în vederea efectuării expertizei dispuse

de instanța de apel, justifică admiterea recursului, casarea deciziei atacate

și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de C.N.A.D.P. SA

– D.R.D.P. București împotriva deciziei nr. 781/A din 20 decembrie 2005 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2006.