ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6979/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 1 octombrie 2003, reclamanta A.N.D. România – D.R.D.P. București a chemat în judecată pârâta G.V.A.E. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exproprierea suprafeței de 46,50 mp, deținută în proprietate de aceasta, în vederea realizării lucrării de interes național „Lărgire la 4 benzi DN5 Adunații Copăceni – Giurgiu Km 23+200 – 59+100” potrivit O.G. nr. 16/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 1/2002. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între terenurile afectate de lucrările ce se vor realiza se află și cel al pârâtei, aceasta din urmă fiind de acord cu exproprierea terenului arabil în suprafață de 46,5 mp, neacceptând însă oferta de 2 dolari SUA/mp.

Tribunalul Giurgiu, prin sentința civilă nr. 6 din 23 ianuarie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.N.D.P. România - D.R.D.P. București împotriva pârâtei G.V.A.E. și în consecință: A luat act de învoiala părților în scris, privind exproprierea imobilului, teren arabil în suprafață de 45,5 mp situat în extravilanul comunei Daia, județul Giurgiu, având număr cadastral 404, teren ce face parte din suprafața de 0,75 ha, situat în tarlaua 34, parcela 41 (Magheru), înscrisă în adeverința nr. 432 din 7 septembrie 1991, eliberată de Comisia Comunală Daia și în procesul verbal încheiat în aplicarea Legii nr. 18/1991, ca fiind proprietatea pârâtei G.V.A.E. A stabilit în sarcina reclamantei o despăgubire în cuantum total de 93 dolari SUA, respectiv câte 2 dolari SUA/mp, despăgubire ce urmează a fi plătită la cursul oficial leu – dolari SUA al BNR valabil în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

A luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, că potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, atunci când părțile se învoiesc doar cu privire la expropriere, dar nu și asupra despăgubirii, instanța va lua act de învoială și va stabili despăgubirea în condițiile art. 15 din același act normativ. Întrucât pârâta a refuzat să achite onorariul stabilit pentru efectuarea expertizei tehnice, după care nu s-a mai prezentat la proces, instanța a stabilit despăgubirea la nivelul ofertei de expropriere. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta G.V.A.E. Prin apelul declarat pârâta a susținut că, în cauză nu există o convenție valabilă între părți, în sensul legii, deoarece nu toate clauzele acesteia au fost însușite, cu atât mai mult cu cât obiecțiunea privind despăgubirile a fost inserată ca atare în convenția de expropriere.

A mai arătat, că prima instanță, prin hotărârea atacată, a încălcat nu numai dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 dar și principiile constituționale privind garantarea și apărarea dreptului de proprietate. În cauză, instanța de apel, a încuviințat pentru apelantă proba cu înscrisuri și expertiza tehnică de specialitate. Prin decizia civilă nr. 781/A din 20 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de pârâta G.V.A.E., a schimbat în parte sentința apelată și în consecință: A stabilit în sarcina intimatei reclamante-expropriator o despăgubire în cuantum de 2325 dolari SUA, respectiv de 50 dolari SUA/mp - 46,5 mp, sumă ce urmează a fi plătită la cursul oficial leu - dolari SUA al BNR, valabil, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei.

A înlăturat „învoiala” de care instanța de fond a luat act și a obligat pe intimata reclamantă să plătească apelantei pârâte suma de 8.000.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 și comparând rezultatul expertizei cu ofertă de 2 dolari SUA și de preferința apelantei exprimată prin „învoială” a constatat că prețul de 50 dolari SUA/mp reprezintă o dreaptă despăgubire, aceasta nefiind mai mică decât cea oferită de exproprietar și nici mai mare decât cea solicitată de apelantă [art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994]. A mai reținut instanța de apel, că pentru evaluarea terenului în litigiu, au fost luate în calcul valori reduse la aproximativ 50% din cele realizabile la tomate, astfel: 60.000 kg/ha față de 45 – 110.000 kg/ha potențialul culturii; 1,5 RON/kg tomate față de 3 – 5 practicat în piețe.

Împotriva deciziei date în apel, C.N.A.D.P. SA – D.R.D.P. București, a declarat recurs întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., considerând că, instanța a încălcat dispozițiile imperative prevăzute de art. 25 din Legea nr. 33/1994 și ale art. 208 C. proc. civ., în sensul că nu a fost încunoștiințată asupra efectuării expertizei. Recursul este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de exproprietar și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.

În speță, prin încheierea de ședință din data de 20 septembrie 2005, instanța de apel, a desemnat ca expert pe ing. M.R.I., fără a se mai conforma dispozițiilor imperative prevăzute de art. 25 din Legea nr. 33/1994, în sensul constituirii comisiei de experți, respectiv unul desemnat de exproprietar și un al treilea, de persoana supusă exproprierii. Constituirea comisiei de experți este declarată de lege, fiind deci obligatorie pentru instanță. Pe de altă parte, dispoziția prevăzută în art. 208 alin. (1) C. proc. civ., nu poate fi considerată ca fiind satisfăcută, din moment ce expertul desemnat de instanță la pct. 4 al raportului de expertiză (f.90 dosar instanță de apel intitulat „Metodologia de lucru”) a consemnat că „din dosar reieșind că intimata relamantă A.D.P.

București nu mai dorește a se prezenta”, nefiind încunoștiințată astfel despre efectuarea expertizei. Această neregularitate procedurală a fost invocată de recurentă și în apel. În consecință, încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 25 din Legea nr. 33/1994 cât și pe cele referitoare la citarea recurentei în vederea efectuării expertizei dispuse de instanța de apel, justifică admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de C.N.A.D.P. SA – D.R.D.P. București împotriva deciziei nr. 781/A din 20 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2006.