ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3942/2013

Asupra recursului civil de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. 575 din 30 martie 2006, reclamantul M.N.M. a chemat în judecată Statul Român, în calitate de expropriator, prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună cu privire la exproprierea terenurilor situate în comuna A.C., județ Giurgiu, având nr. cadastrale A1. și B1. Aceste terenuri sunt propuse a fi expropriate în vederea efectuării lucrării „varianta ocolire A.C. și reabilitare drum național DN 5 între Km 19 - 16 + Km 23 - 200 pe teritoriul localității A.C., județul Giurgiu, din cadrul obiectivului investiție „Varianta ocolitoare A.C. DN5”. Reclamantul a solicitat să se ia act că este de acord cu exproprierea, dar nu și cu despăgubirile acordate, al căror cuantum să fie stabilit de instanță, în condițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/2004.

În motivarea acțiunii, arată că este proprietarul terenurilor în suprafață de 701,10 mp. cu nr. cadastral B1. și respectiv 543,37 mp. cu nr. cadastral A1. situate pe raza comunei A.C., terenuri care au fost incluse în amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național mai sus menționată. Pentru aceste terenuri, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local A.C., județul Giurgiu a emis hotărârea nr. 111 și 116 din 22 aprilie 2005 și a stabilit cuantumul despăgubirilor la 4 dolari SUA/mp., arătând în cuprinsul lor, că „în caz de nemulțumire cu privire la cuantumul despăgubirilor expropriatul se poate adresa cu cerere la Tribunalul Giurgiu în condițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994”.

A mai arătat reclamantul că, deși a trecut aproape un an de la emiterea acestor hotărâri, expropriatorul nu a sesizat instanța în condițiile art. 21 din Legea nr. 33/1994, pentru a se pronunța cu privire la expropriere și astfel să se poată contesta exproprierea sau cuantumul despăgubirilor, astfel că a fost nevoit să introducă prezenta cerere prin care menționează că deși este de acord cu exproprierea, nu este de acord cu despăgubirea stabilită de 4 dolari SUA/mp, deoarece aceasta nu reflectă valoarea reală a bunului. Astfel, reclamantul a precizat că, deși terenul expropriat are o valoare ridicată de circulație, fiind situat în intravilanul localității, cu ieșire la drumul național DN 5, fiind afectat de investiții (gard metalic, cale betonată de acces, drum pietruit în incintă, pomi fructiferi pe rod, viță de vie pe rod), i s-a oferit un preț pe metru pătrat ca și pentru terenurile aflate în „mijlocul câmpului”.

Astfel, Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 stabilind în mod arbitrar un preț unic de 4 dolari SUA/mp., pentru toate terenurile, indiferent de amplasament și valoare de circulație. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994. La 30 martie 2006, pârâta C.N.A.D.N.R. SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că la stabilirea despăgubirilor pentru terenurile în cauză, s-a avut în vedere oferta C.N.A.D.N.R. pe categorii de terenuri (teren extravilan 4 dolari SUA/mp.) așa cum a rezultat din „Raportul de consultanță tehnică” privind reactualizarea valorii terenurilor expropriate pentru construirea proiectului respectiv.

Cât privește invocarea de către reclamant a nerespectării prevederilor art. 21 din Legea nr. 33/1994, pârâta a arătat că din momentul apariției Legii nr. 198/2004, procedura efectuării exproprierilor prin chemare în judecată a proprietarilor afectați de lucrare, nu se mai aplică, referirea la aceste texte de lege în cuprinsul Hotărârii de stabilire a despăgubirilor, făcându-se doar pentru a da posibilitatea proprietarilor nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenurile expropriate, de a-l contesta la instanță. În cauză s-au efectuat rapoarte de expertiză de către un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și unul din partea reclamantului supus exproprierii, respectându-se astfel dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.

La termenul de judecată din 16 noiembrie 2006 reprezentantul pârâtei a invocat nulitatea raportului de expertiză întocmit de expertul numit de instanță și a celui întocmit de expertul desemnat de reclamant, motivând că la data întocmirii acestora, terenurile trecuseră în proprietatea statului, fiind aplicabile dispozițiile art. 12 - 15 din Legea nr. 198/2004. Prin sentința civilă nr. 407 din 30 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a fost respinsă excepția nulității absolute a rapoartelor de expertiză întocmite de expert inginer F.R. și evaluator inginer D.O.C. invocată de pârâtă. A fost admisă în parte acțiunea reclamantului M.N.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA, astfel cum a fost precizată, s-a luat act că reclamantul este de acord cu exproprierea următoarelor suprafețe de teren: 701,10 mp. cu nr. cadastral B1. și 543,37 mp. cu nr. cadastral A1. situate pe raza comunei A.C. județul Giurgiu, expropriere dispusă prin Hotărârile nr. 111 din 22 aprilie 2005 și respectiv nr. 116 din 22 aprilie 2005 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local A.C., a fost omologat în parte raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert - inginer F.R., s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului expropriat M.N.M. datorate de pârâtul expropriator astfel: la suma de 47.224 RON, în loc de 77.541.660 ROL cât s-a stabilit prin Hotărârea nr. 111 din 22 aprilie 2005, pentru terenul în suprafață de 701,10 mp.

- reprezentând atât valoarea reală a acestuia, cât și prejudiciul cauzat expropriatului; la suma de 20.171 RON, în loc de 60.096.722 ROL, cât s­-a stabilit prin Hotărârea nr. 116 din 22 aprilie 2005, pentru terenul în suprafață de 543,37 mp. reprezentând valoarea reală a acestuia. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 4500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expert și onorariu avocat) către reclamant. Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că prin admiterea acțiunii reclamantului se dă eficiență juridică și practică dispozițiilor legale potrivit cărora exproprierea pentru utilitate publică se poate face numai după o dreaptă și prealabilă despăgubire, respectându-se în acest mod dreptul fundamental la ocrotirea proprietății, față de faptul că raporturile de expertiză întocmite în cauză au concluzionat că valoarea reală a terenurilor expropriate este alta decât cea stabilită prin hotărârile atacate.

S-a mai reținut că în cauză nu are relevanță categoria de folosință a terenurilor expropriate - extra sau intravilan, atât timp cât acestea au fost evaluate la valoarea lor de circulație, după metode individualizate. Referitor la excepția nulității rapoartelor de expertiză, excepție ridicată de pârâtă cu invocarea dispozițiilor art. 12, 15 din Legea nr. 198/2004, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât aceste dispoziții legale au în vedere eventuale acte juridice translative de proprietate ce s-ar putea încheia după data comunicării hotărârii de expropriere și nu rapoartele de expertiză ce se întocmesc pentru evaluarea despăgubirilor în condițiile art. 9 din aceeași lege. De altfel, textul de la art. 12 din Legea nr. 198/2004 menționează că actele juridice care se încheie după data comunicării hotărârii comisiei prevăzute la art. 6 alin. (1) sau după data consemnării sumelor stabilite drept despăgubiri, sunt lovite de nulitate absolută.

La data de 21 februarie 2007 a declarat apel C.N.A.D.N.R. SA. împotriva sentinței civile, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care în principal să se schimbe în parte sentința civilă și în subsidiar casarea cu reținere sau trimiterea spre rejudecare, referitoare la suma de 41.000 RON (din totalul de 47.224 RON), reprezentând contravaloarea terenului expropriat în suprafață de 701,10 mp. conform „Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 111 din 22 aprilie 2005; suma de 20.171 RON reprezentând contravaloarea teren expropriat în suprafață de 543,37 mp. conform „Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 116 din 22 aprilie 2005; suma de 4.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată din sentința nr. 407 din 30 noiembrie 2006. Prin încheierea de ședință de la data de 17 mai 2007 s-a dispus introducerea în cauză a numitelor C.V.

și M.E., în calitate de moștenitoare a defunctului M.N.M., decedat la data de 26 noiembrie 2006. Prin încheierea din 22 noiembrie 2007, instanța a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize tehnice, față de faptul că expertul R.F. era expert topo și nu evaluator. Prin încheierea de ședință din 10 decembrie 2009 s-a dispus introducerea în cauză a numitei C.V., în calitate de moștenitoare a defunctei M.E., decedată la data de 19 mai 2009. Prin decizia civilă nr. 662/A din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de apelantul - pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

- Direcția Generală de Drumuri și Poduri, împotriva sentinței civile nr. 407 din 30 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă în Dosarul nr. 1073/122/20036, în contradictoriu cu intimata - reclamantă C.V.; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului expropriat pentru terenul în suprafață de 543,37 mp., nr. cadastral A1. la suma de 11.160 RON, expertiza G.C. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. La data de 27 ianuarie 2011 a declarat recurs C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. București, împotriva deciziei civile nr. 662/A din 18 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La data de 02 februarie 2011 au declarat recurs M.E. și C.V., împotriva aceleiași decizii, criticand solutia pentru nelegalitate. Prin decizia nr. 242 din 19 ianuarie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de reclamanta M.E., împotriva deciziei civile nr. 662/A din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca fiind declarat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință; a admis recursurile declarate de reclamanta C.E. și pârâta C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. București în numele Statul Român, împotriva aceleiași decizii, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că împotriva deciziei pronunțate în apel, a declarat recurs reclamanta M.E., deși aceasta a decedat la 20 mai 2009, iar la termenul din 10 decembrie 2009, instanța de apel a introdus în cauză pe moștenitoarea acesteia, C.V., așa cum rezultă din certificatul de calitate nr. 23 din 16 septembrie 2009, depus la dosar. În ședința publică din 27 octombrie 2011, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale civile a defunctei M.E., excepție întemeiată. În ceea ce privește recursurile declarate de reclamanta C.V. și pârâta C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. București, în numele Statului Român, instanța le-a constatat întemeiate, pentru că decizia recurată nu a fost motivată potrivit art. 261 alin. (5) C. proc.

civ. S-a arătat totodată, că în rejudecare, instanța de apel va ține seama de criticile formulate de reclamantă și de pârât, respectiv va trebui să stabilească amplasamentele terenurilor în litigiu, intravilan sau extravilan și cuantumul despăgubirilor ce revin expropriatului, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, republicată, ținând seama de valoarea reală a imobilelor expropriate, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia, ceea ce impune efectuarea unui nou raport de expertiză în cauză, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C. proc.

civ. În rejudecare, s-a completat probatoriul în sensul celor impuse de către instanța de recurs, depunându-se: documentația cadastrală a celor două terenuri, adresa AAA. a Primăriei A.C., ghid privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare din județul Giurgiu, adresa BBB. a Primăriei A.C., adresa O.C.P.I., raport de expertiză tehnică imobiliară, răspunsul la obiecțiuni al comisiei de experți cu punctele de vedere separate ale experților desemnați de părți. Prin decizia civilă nr. 408 A din 15 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins apelul formulat de apelanta - pârâtă C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. București, împotriva sentinței civile nr. 407 din 30 noiembrie 2006, pronunțate de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 1073/122/2006, în contradictoriu cu intimata - reclamantă C.V., ca nefondat.

A fost obligată apelanta să plătească intimatei, cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 RON. Instanța de apel a reținut că prețul (sau valoarea) de circulație (piață) a unei proprietăți imobiliare reprezintă suma estimată la care ar putea fi vândută aceasta, printr-o tranzacție liberă între părți (vânzător și cumpărător) informate, decise și prudente. Valoarea de circulație este dată de interacțiunea dintre cererea și oferta existente la data evaluării. S-a mai retinut că potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, în forma inițială: „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente (…) în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire.

Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia”. Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.

Acest act normativ a fost modificat prin Legea nr. 184/2008, intrată în vigoare la 3 noiembrie 2008, prevăzându-se, între altele, prin art. 9 alin. (3) că: „Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. La calcularea cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, în condițiile art. 15 din prezenta lege”. Conform art. 15: „Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi". Prin O.U.G.

nr. 228/2008, intrată în vigoare la 5 ianuarie 2009, fraza a doua a art. 9 alin. (3) a fost înlăturată, revenindu-se astfel la soluția legislativă anterioară sub aspectul momentului care trebuie avut în vedere pentru stabilirea despăgubirilor constând în valoarea imobilului expropriat. Prima problemă care s-a ridicat în cauză, date fiind cele două modificări legislative intervenite după introducerea cererii de chemare în judecată, este aceea a aplicării legii în timp. Exproprierea este o operațiune juridică în conținutul căreia intră mai multe acte juridice și fapte juridice în sens restrâns, de drept public și de drept privat, de drept substanțial și de drept procesual. Caracterul complex al exproprierii ca operațiune juridică, împiedică reducerea acestei operațiuni doar la unul din actele juridice componente, cum ar fi actul de declarare a utilității publice sau hotărârea prin care se dispune exproprierea.

Mergând pe același raționament, dată fiind reglementarea legală a posibilității contestării cuantumului despăgubirilor ulterior momentului transferului dreptului de proprietate, se deduce că efecte ale acestei situații juridice se produc și după data respectivă, mai precis până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care se soluționează contestația. De aceea, legea nouă, în speță O.U.G. nr. 228/2008, se aplică (fără a putea fi considerată retroactivă) și exproprierii în cauză, ca situație juridică în curs de formare, modificare la data intrării ei în vigoare (facta pendentia), în aceeași măsură în care s-ar fi aplicat și Legea nr. 184/2008, dacă nu ar fi fost ulterior adoptată ordonanța de urgență în discuție.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N.R. S.A.- D.R.D.P. București. În cuprinsul cererii de recurs s-a arătat că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății (art. 304 pct. 8 Cod proc. civ.) și hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității (art. 304 pct. 5 Cod proc. civ.). În susținerea motivelor s-a arătat că raportul de expertiză ce constată valoarea terenurilor, raport care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 407 din 30 noiembrie 2006, pronunțată de tribunalul Giurgiu, a fost întocmit de expert R.F. specialist topograf și nu specialist evaluator, fiind încălcate dispozițiile art. 201 1 Cod proc.

civ și art. 14 din O.G. nr. 2/2000. În acest context s-a invocat excepția privind competența expertului topograf R.F. de a întocmi o expertiză de evaluare în fața instanței de fond. S-a mai invocat și nulitatea absolută a raportului de expertiză întocmit la instanța de fond, privitor la suprafața de 701,01 mp. cu nr. cadastral B1., deoarece acesta se bazează pe adeverința nr. 9779 din 19 noiembrie 2009, revocata prin adeverința nr. 1939 din 22 martie 2010 de către Primăria A.C. Recurenta a mai criticat decizia civilă recurată, deoarece cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.). Astfel, instanța a reținut prin decizia civilă nr. 408A/ din 15 noiembrie 2011, că nu este relevantă împrejurarea (atestată de înscrisuri provenind de la O.C.P.I.

- încheierile de intabulare și de Primăria A.C.), că din punct de vedere scriptic, atât terenurile in suprafețe de 701,01 mp.(T1) cu nr. cadastral B1. și de 543,37 mp (T2) cu nr. cadastral A1. se afla înscrise ca terenuri extravilane, arabile. În pofida acestor probe, raportul de expertiză a propus prețuri pentru categoria intravilan, iar pentru T2 raport de expertiza pentru categoria extravilan. O altă critică privește faptul că decizia a fost dată cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), in sensul ca nu au fost respectate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Recurenta a arătat că in mod eronat instanța de apel, prin decizia civilă nr. 408A/ din 15 noiembrie 2011, a înlăturat răspunsul la obiecțiuni al expertului T.P.

de 5,2 euro/mp pentru terenurile T1 și T2 categoria extravilan, bazat pe expertiza Camerei Notarilor Publici 2012 - Giurgiu loc. A.C. S-a susutinut ca inlaturarea preturilor minimale aduce un prejudiciu recurentei, care va trebui sa plateasca o suma ce nu exprima pretul real. Valorile din raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni omologate de instanță au fost calculate avându-se in vedere contracte de vânzare-cumpărare din anii 2008, 2009 și 2010, și nu valori din anul 2012, astfel fiind încălcate dispozițiile legale incidente in această materie. Astfel, întrucât nu au existat tranzacții aferente anului 2012, anul întocmirii raportului de expertiză, expertul T.P. s-a raportat la expertiza Camerei Notarilor Publici 2012 - Giurgiu loc.

A.C. Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), in sensul că a reținut culpa procesuala a apelantei de a formula apel, astfel dispunând obligarea la plata cheltuielilor de judecată in sumă de 1500 RON. Recursul este nefondat. Examinând actele și lucrarile dosarului, precum și susținerile părților, Înalta Curte constată că argumentele recurentei se încadrează in dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a le analiza din această perspectivă. Deși au fost invocate mai multe temeiuri de drept pentru formularea criticilor in recurs, respectiv dispozitiile art. 304 pct. 5, 7 și 8, se constată că acestea nu sunt incidente in cauză.

Analizând susținerile recurentei se retine că, in esență, s-a criticat greșita aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, in ceea ce privește stabilirea valorii terenului expropriat, raportat la prețurile cu care se vând imobilele, in mod obișnuit, la momentul efectuării expertizei. În ceea ce privește invocarea excepției de necompetență a experților aceasta este neîntemeiată, deoarece specializarea experților nu poate fi calificată ca fiind o excepție de procedură pe care s-o poata analiza instanța de recurs, astfel încât sub acest aspect, nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Competența, in sensul tehnico-juridic folosit de codul de procedură civilă, se referă numai la instanțele de judecată și constă in abilitarea legala a acestora de a judeca anumite cauze, in funcție de prevederile din actul normativ menționat.

Susținerile recurentei privind specializarea experților (competența acestora), in materie topografică sau evaluare imobiliară, experți care au efectuat expertiza in fata instantelor anterioare, se referă la modalitatea de administrare a probatoriului și reprezintă o chestiune adiacentă stabilirii situației de fapt. Nici nulitatea raportului de expertiză nu poate fi susținută in recurs, deoarece nici in acest caz nu se invocă o excepție de procedură sau de fond, ci constatarea nulității unei probe efectuată in fata instanței de apel. Critica adusă in recurs raportului de expertiză se bazează pe actele avute în vedere pentru întocmirea acestui raport, deci, in esență, se invocă modalitatea de apreciere a probatoriului de catre instanța de apel, care și-a bazat soluția pe concluziile raportului de evaluare a prețului de circulație a terenului expropriat.

În ceea ce privește prețul de circulație a al terenului expropriat, instanța de apel a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că s-a conformat dezlegărilor date de instanța de recurs într-un ciclu procesual anterior. Prin decizia nr. 242 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că, în rejudecare, instanța de apel va trebui să stabilească amplasamentele terenurilor în litigiu, intravilan sau extravilan și cuantumul despăgubirilor ce revin expropriatului, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, republicată, ținând seama de valoarea reală a imobilelor expropriate, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

De altfel, instanța de apel a motivat in considerente stabilirea cunatumului despagubirii, arătând că valoarea imobilului trebuie să se țină seama, în aplicarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, de prețul de piață la data efectuării expertizei în apel. Referitor la categoria de folosință a terenurilor - intravilane sau extravilane, instanța de apel a reținut că au fost avute in vedere și alte criterii, respectiv cele referitoare la locația acestora și a accesului la utilitati, drum comunal, precum și faptul că se află in imediata vecinatate a terenurilor intravilane, ceea ce le sporește considerabil valoarea. Susținerea că instanța anterioară trebuia sa aibă in vedere raportul de evaluare folosit de notarii publici, potrivit art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004, nu răspunde intrutotul cerințelor legale pentru stabilirea valorii reale de piață.

Dealtfel, din conținutul prevederii legale în discuție rezultă că valorile stabilite de Camera Notarilor Publici au un caracter orientativ, potrivit art. 77 din C. fisc., și constituie doar unul din elementele de care trebuie să țină seama experții pentru stabilirea unei despăgubiri echitabile. În ceea ce privește obligarea pârâtei C.N.A.N.D.R. la plata cheltuielilor de judecată in apel catre intimata-reclamantă, in mod corect Curtea de Apel a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., in sensul că cel care a pierdut procesul, prin respingerea căii de atac, va fi obligat sa suporte cheltuielile de judecată. Chiar daca pârâta C.N.A.N.D.R. și-a exercitat dreptul prevăzut de lege de a declara calea de atac, prin respingerea apelului, s-a creat premisa aplicării textului de lege care permite obligarea celui căzut in pretenții la plata cheltuielilor de judecată către partea adversă.

Critica formulată de recurentă sub acest aspect nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece privește o problemă strict de procedură, nu o problemă de fond, ce ar putea viza raportul juridic dedus judecății. Nici critica privind motivarea contradictorie a hotărârii pronunțate de Curtea de Apel nu este fondată, decizia fiind corect motivată, cu argumente pertinente și având o expunere coerentă. De altfel, motivele de recurs se pot subsuma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și sunt nefondate sub aspectul aplicării textelor de lege invocate de recurenta-pârâtă. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1), C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. - D.R.D.P. București împotriva deciziei nr. 408 A din 15 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2013.